Articol aparut în Reghinul cultural vol. II, 1990
Inginerul Florea Bogdan a fost una din personalitatile muresene de seama, a carui biografie si activitate sunt strâns legate de lupta pentru înfaptuirea idealului de unitate national-statala a poporului român si câteva din realizarile culturale meritorii din perioada interbelica.Evocându-l într-o carte aparuta în anul 1983, Stefan J. Fay remarca cu deplin temei patriotismul înflacarat al "locotenetului Florea", care s-a calauzit în viata de "credinta în glia strabuna".
S-a nascut în Faragau, la 19 martie 1876, într-o familie de tarani cu traditii pasoptiste, de ascendeta maramuresana.Primele învataturi si le-a însusit la scoala din localitatea natala.A urmat studii medii la gimnaziile romano-catolic din Tg.-Mures ( cl. I-V, 1887-1892) si greco-catolic din Blaj (cl. VI-VII, 1892-1894) si Nasaud (cl. VIII, 1984-1985), obtinând la examenul de maturitate calificativul "bun". Urmându-si vocatia se îndreapta spre Politehnica din Budapesta. Pentru a putea urma cursurile acesteia, este nevoit sa apeleze la "marinimozitatea publicului românesc, sa-l ajute cât poate caci din cauza lipsei de mijloace ar trebui sa-si întrerupa studiile". Reuseste astfel sa absolve în anul 1899 Politehnica, în mod stralucit, obtinând titlul de "inginer universal", diplomat în "matematica, mecanica, geodezie, constructii de case, poduri, sosele, cai ferate, arhitectura si topografie".
Dupa absolvire este angajat la Serviciul hidrotehnic al orasului Debretin, lucreaza la amenajarea lacului Balaton si la canalizarea rîului Sajo. Si-a efectuat apoi stagiu militar; în martie 1902 se reîntoarce în Transilvania si îsi deschide un birou tehnic la Reghin ( Stefan J. Fay).
Om deosebit de harnic, inginer apreciat, Florea Bogdan va desfasura o fructuoasa activitate, valorificându-si remarcabilele cunostinte de specialitate.În aceeasi perioda are prilejul de a cunoaste o seama de fruntasi ai miscarii nationale românesti.Acorda sprijin studentilor români nevoiasi, publicatiilor românesti din Sibiu si Orastie etc.Candideaza la alegerile din 1906, la Teaca, întemeiaza Banca "Cerbul", întreprinde calatorii în 1909 si 1912, in România. Face parte din diferite asociatii profesionale si culturale.A fost membru pe viata al ?Astrei? (din 1912) si totodata membru corespondent al sectiunii tehnico-industriale a Asociatiunii , membru fondator al Reuniunii învatatorilor români (1912) si membru pe viata al Societatii pentru crearea unui fond de teatru român (1910).
Dupa izbucnirea primului razboi mondial sublocotenentul Florea Bogdan participa la sângeroasele lupte din Galitia ("Am plecat pe front cu tricolorul pe piepturi, cu fruntea ridicata, cântând imnul national român"). A fost ranit, iar dupa refacere a trecut Carpatii pentru a se înrola în armata româna. A lucrat ca traducator la Marele Stat Major, executând si alte misiuni.
La Bucuresti activeaza în cadrul Comitetului refugiatilor din Ardeal si se alatura fortelor care militau pentru intrarea României în razboiul de reîntregire.A luat parte la manifestatii organizate în capitala si în orase din provincie. La Congresul românilor de peste hotare aflatori în tara , întrunit la Bucuresti la 15 martie 1915 îsi afirma limpede crezul si vointa de unitate nationala: "Am venit sa va marturisim ca poporul român din Ardeal (...) vrea neconditionata alipire la România". Prin integrarea sa în armata româna, la 30 iunie 1915, devine primul voluntar ardelean din cadrul acesteia.În acelasi an publica Planul orasului Bucuresti , cu indicator alfabetic, o parte din venitul obtinut prin vânzare destinându-l ajutorarii refugiatilor din Transilvania.Colaboreaza la diferite publicatii, iar în anul 1916 îi apare studiu Desnationalizarea românilor ardeleni, sau politica agrara ungureasca.
Intrarea României în razboi îi ofera asteptatul prilej de a-si aduce contributia la campania de eliberare a Transilvaniei, îndeplinind misiuni speciale.Apoi este nevoit si el sa se retraga in Moldova. La Iasi activeaza în cadrul Comitetului national ala românilor emigrati din Austro-Ungaria .Asigura legatura între Corpul voluntarilor ardeleni si Statul Major Român.Marea manifestattie organizata în Piata Cuza Voda din Iasi, la 21 octombrie 1918, îi ofera prilejul de a-si exprima ferma adeziune la desavârsirea unitatii national-statale a poporului român: "Asa precum acest mare domn care a fost Cuza Voda, a facut unirea Moldovei cu Muntenia, noi, aici, proclamam solemn unirea Transilvaniei cu tara-mama, si o spunem ca sa stie toata lumea.(...)." Traieste clipele fericite ale Marii Uniri, revenind în Transilvania ca atasat pe lânga trupele generalului Mosoiu, însarcinat cu asigurarea transporturilor militare pe caile ferate. Dupa demobilizare conduce un serviciu al resortului lucrarilor publice al Consiliului Dirigent.
Dupa Unirea Transilvaniei cu România, candideaza la primele alegeri parlamentare si este ales deputat. În anul 1920 pune bazele organizatiei locale a Partidului poporului. Va obtine un al doilea mandat, iar pentru o scurta perioda va îndeplini si functia de prefect al judetului Mures (1926).
În toamna anului 1919 a fost ales presedinte al Societatii meseriasilor români din Reghin, îndeplinind aceasta functie pâna în anul 1923.
De numele sau se leaga deschiderea în anul 1920 a celui dintâi liceu românesc din Reghin, care i-a purtat o vreme numele.Timp de un an a profesat la aceasta institutie de învatamânt mediu, de care se ocupa în continuare si în calitate de presedinte al comitetului scolar.Inginerul si indistriasul Florea Bogdan are si meritul deschiderii unei librarii si mai ales al înfiintarii unei tipografii românesti, în care apare organul de presa Glasul poporului (Reghin, 1923-1931).În paginile sale publica articole cu o tematica variata, politica si culturala: învatamântul secundar, ideea nationala, revizionismul etc.
În anul în care hotarele patriei unitare erau ciuntite prin dictatul puterilor fasciste, tipareste în capitala tarii Harta românilor de pretutindeni.
S-a stins din viata la 9 noiembrie 1965. Asa cum afirmaa Stefan J. Fay, în cartea dedicata acestui "truditor neobosit", Florea Bogdan a lasat posteritatii "imaginea unei personalitati viguroase a unui patriot înflacarat".
Grigore PLOESTEANU
Ar fi multe de spus despre cel care va da numele acestei scoli. Sunt din ce în ce mai putini cei care l-au cunoscut personal pe Florea Bogdan, dar cei tineri îl vor cunoaste de acum înainte ca o personalitate a Reghinului.
Multumesc Domnului Director pentru invitatia facuta, multumesc tuturor celor care au facut posibil acest eveniment si celor care au vorbit atât de frumos si de documentat despre Florea Bogdan. E minunat ca aceasta festivitate are loc într-o asa mare sarbatoare crestina, Sfintii Constantin si Elena, mai ales ca sotia lui Florea Bogdan a purtat numele Elena.
Florea Bogdan a fost un mare om, cinstit, corect, de o inteligenta rara, care si-a iubit tara si neamul, a iubit mult Reghinul si împrejurimile. Pe crucea din cimitirul românesc de pe deal chiar el a dorit sa fie scris "Calauza în viata mi-a fost credinta în Dumnezeu si glia strabuna". În anul 1963, dupa moartea bunicii mele pe care a iubit-o enorm, mi-a spus: "Ce bine este asezata casa noastra de veci, de aici voi putea vedea tot Reghinul !".
Florea Bogdan s-a nascut în comuna Faragau la 19 martie 1876, într-o familie de români adevarati. Bunicul lui, Grigoras Bogdan, a participat la Revolutia din 1848, a fost prins în fruntea a 39 de luptatori din comuna, cu totii au fost legati cu mâinile la spate si împuscati în cap pe un deal din comuna Faragau cunoscut si acum sub numele de Dealul împuscatilor. Grigoras Bogdan a avut doi fii: Andrei, care la rândul sau a avut un fiu, Teodor Bogdan, dascal la Bistrita, cunsocut folclorist, poet si scriitor; si Vasile, care a avut trei fii, Ioan - preot, Grigore - arhitect la Budapesta (au murit tineri) si Florea, pe care ar fi vrut sa-l tina pe lânga el.
La 1 octombrie 1900 este încorporat si trimis la scoala de ofiteri din Praga, scoala severa germana. Nu-si închipuia ca va revedea aceste locuri sub explozia obuzelor. I se da gradul de subofiter de rezerva în armata austro-ungara. Întors acasa, deschide la Reghin un birou tehnic particular. Executa lucrari de constructii, amenajari funciare, îndiguiri, irigatii de terenuri agricole, ridicari topografice, întocmeste planuri de mosii, harti pentru exploatarile forestiere. Ca arhitect a construit si a consolidat case, biserici (Magura Ilvei si Ilva Mica), poduri, sosele.
Se casatoreste cu Elena Tofan din Nasaud, care terminase Facultatea de Arte plastice. Împreuna au doi copii: Delia, nascuta în 1904, ajunge profesoara de pian în Reghin, si Romul Tiberiu, tatal meu nascut în 1906, doctor în Drept si Stiinte Economice.
În 1912 Florea Bogdan a înfiintat Banca Cerbul care oferea credite cu dobânzi foarte mici taranilor.
Florea Bogdan întocmeste o harta României Mari. În 1914 fiind în Bucuresti a cautat o harta a orasului si pentru ca nu a gasit nici una a întocmit-o si pe aceasta. Harta se afla la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti.
In anul 1920 înfiinteaza în Reghin un liceu cu limba de predare româna, pentru copiii de aici si din satele învecinate, ca acestia sa mearga mai departe cu studiile. A fost o perioada si dascal si liceul i-a purtat numele. Acum se numeste Petru Maior.
A înfiintat la Reghin prima librarie si tipografie si a scos un ziar local, "Glasul poporului". Atunci a urmat si cursurile de tipograf obtinând brevetul. A scris carti.
Imediat dupa Unire a fost ales deputat independent-democrat pe zona Reghin. A fost fauritorul Legii agrare în Ardeal sustinând în Parlament drepturile taranilor si muncitorilor din zona. Aceleasi idei le-a promovat si mai târziu când a fost ales prefect de Mures.
Dupa demobilizare, în 1919, la invitatia Consiliului Dirigent în calitate de Comisar Regal, a preluat Serviciile Tehnice de la inginerii maghiari, apoi a fost numit inspector general a Regiunii Cluj. În acest an a înfiintat în Reghin "Societatea Culturala a Mesterilor Români".
[Dupa dictatul de la Viena] impreuna cu familia au fost obligati sa plece în refugiu, acasa ramânând doar Delia. Au fost în Bucuresti unde parintii mei s-au stabilit. Florea Bogdan s-a întors împreuna cu sotia lui la Reghin, cât a putut de repede. El nu a uitat niciodata ca s-a nascut în Faragau. Si acum oamenii mai în vârsta din sat vorbesc despre el cu respect si admiratie.
Dr. Petru Groza i-a oferit postul de ministru al agriculturii in guvernul condus de el, dar Florea Bogdan l-a refuzat, ramânând la convingerile sale democrate.
În perioada comunista familiei mele i s-a confiscat toata averea, au fost batjocoriti, dar nu au parasit aceste locuri pe care le-au iubit pâna la moarte. Florea Bogdan a depasit si aceste nenorociri apucându-se sa-si scrie memoriile. A murit la data de 9 octombrie 1965 în casa lui din strada Mihai Viteazu, în care din pacate la vremea aceea era chirias.
Tatal meu a prezentat memoriile prietenului familiei noastre, scriitorul Stefan Fay care a scris cartea "Caietele Locotenentului Florian" în 1983. O puteti gasi la Biblioteca Municipiului Reghin.
Pe aceasta cale vreau sa multumesc si domnului Sara Marin, directorul acestei biblioteci, care iubeste cultura si nu uita sa pomenesca personalitatile reghinene.
Doresc elevilor acestei scoli sa urmeze exemplul marelui om care a fost Florea Bogdan si poate, nu dupa mult timp, Gimnaziul Florea Bogdan va deveni liceu.
Va multumesc ,
Rodica Bogdan, nepoata lui Florea Bogdan
Cei care doresc să își publice memoriile sau să își împărtașească experiența o pot face trimțându-ne memoriile în formă electronică la