Gandind bine însa, nu tot ce fac ma intereseaza îndeaproape si de aceea pun destula speranta în biblioteci.

Sunt rau impresionata înca, de cele mai multe ori, de faptul ca aici se lucreaza fara prea mult entuziasm[5] si interes si, ca un renumit avar, îmi pastrez cu frica entuziasmul meu de acasa pentru ca sa-mi ajunga pana la întoarcere.

Ma gandesc cu mult drag la lucrarile noastre vii si dorinta de a deveni mai bine pregatita si mai demna de ele e stimulentul de seama în munca si interesul ce-l depun aici.

De aceea, Domnule Profesor, va rog cu destula grija sa ma considerati cea mai respectuos devotata eleva,/ ss Stefania Cristescu

Cea de a doua scrisoare e scrisa cinci luni mai tarziu:

Paris, 12 mai 1933

Domnule Profesor,

Cu credinta, uneori, ca poate tacerea mea a reusit sa treaca nobservata, cu speranta de a putea obtine acum iertarea dumneavoastra întelegatoare, atunci cand presupunerea mea ar fi neîntemeiata, încep scrisoarea mea de azi.

si va spun ca, daca în timpul lucrului care ma prinde, sunt bucuroasa vazandu-ma mai utila monografiei, în zilele în care sunt ceva mai putin multumita de activitatea mea, simt privirea severa a Profesorului meu, dincolo de granite si [ore][6].

Mi-am spus ca scrisoarea mea nu trebuie sa porneasca spre dumneavoastra decat atunci cand ea va reusi sa cuprinda fapte împlinite. si asa s-au dus zilele, cu alergat de la cursuri la biblioteci, cu rezultat: gramezi de fise (monografia ma urmareste peste tot) în care trebuie pusa ordine.

Cum sper ca munca mea nu va fi fara de folos, socotesc ca împartasirea modestelor mele planuri de înfaptuire va fi la Bucuresti, avand în primul rand nevoie de sfatul dumneavoastra.

Aici, dintre cursurile-lucrari practice care m-au interesat mai de aproape, au fost cel al lui Mauss de la École Pratique des Hautes Études, Etnologie asiatica, interpretare de material; de curand s-au început la Muzeul Trocadéro lucrari practice cu scopul de a da îndrumari esentiale de cercetare la teren si de organizarea unui muzeu, la întoarcere.

Foarte interesante, îndrumarile de cercetare a limbii, la teren, ale lui M. Cohen, precum si interpretarile linguistice ale lui Leenhardt asupra unor texte neo-caledoniene culese de el.

Profesorii Mauss si M. Cohen s-au interesat de aproape de tot ce lucrez, cu simpatie vadita si îndrumari cu largime acordate.

În ultimul timp, revazand lucrarile lui A. Dauzat, privitoare la argouri, m-am gandit ca o dare de seama asupra lor ar fi poate primita la "Arhiva". Cum A. Dauzat e un spirit larg, patruns de importanta pe care viata sociala o are în cercetarile de natura linguistica - apologistul Linguisticei sociologice - va fi poate binevenita recenzia mea, care va sosi în tara cel mai tarziu la 23 mai.

Dorindu-i aprobarea dumneavoastra, termin o scrisoare care ar fi vrut sa va spuna mai multe si care totusi - îmi dau seama - a reusit prea putin s-o faca.

Va izbuti ea poate sa va spuna ca cei ce sunt prea mult aplecati asupra cuvintelor si semnificatiei lor (manie filologica) ajung oarecum sa se teama de elet