Andrei Bârseanu (1858 - 1922) s-a născut în Dârste - Brașov. A fost elev al Școlii române din Brașov, care cu un an înainte de moartea sa a primit numele mitropolitului Andrei Șaguna. Urmează facultatea de filozofie la Viena și München. La Viena este ales președinte al asociației studențești România Jună.  Este autor al poeziei Pe-al nostru steag, care pe o melodie a lui Ciprian Porumbescu, va deveni Imnul Unirii. Între 1881-1886 este profesor la Școlile reale românești din Brașov, iar din 1886 profesor la Școala superioară de comerț din Brașov, care astăzi îi poartă numele. În 1908 este ales membru titular al Academiei Române și președinte al Astrei. Este cunoscut și ca un asiduu culegător de folclor românesc. A publicat Doine și strigături din Ardeal, culegerea Cincizeci de colinde și o documentată monografie a Școlilor românești din Brașov.  Se odihnește în cimitirul Groaveri.

          Dr. Iosif  Blaga (1864 - 1937) s-a născut în Lancrăm. A studiat teologia la Sibiu, apoi filozofia la Budapesta, studii încheiate în 1891 cu un doctorat. Este numit profesor, iar din 1915 până în 1928 -cu o întrerupere în timpul războiului- director al liceului Andrei Șaguna. A publicat cu regularitate anuarele liceului, cât și Anuarul Jubiliar din anul 1925, când s-au sărbătorit 75 de ani de la înființarea școlii.

        În cei opt ani în care am fost și eu elev al acestui liceu, l-am cunoscut bine. Semnătura lui, în calitate de director, certifică pe diploma mea de absolvire, trecerea cu succes a examenului de maturitate. Este autorul unor studii de psihologie, pedagogie și estetică literară.  A publicat Teoria dramei, cu un capitol introductiv despre frumos, Din estetica tragicului, Lecțiuni de psihologie, Psihologia voinței, cât și documentate biografii: ale lui Virgil Onițiu, Ioan Ciurcu, Andrei Bârseanu și ale altor brașoveni cunoscuți.  A fost senator în primul parlament al României Mari. După pensionarea din învățământ, în ultimii zece ani ai vieții, a fost protopop și paroh al bisericii Sfântul Nicolae din Brașov. Își doarme somnul de veci în cimitirul Groaveri. Era unchiul -frate cu tatăl- lui Lucian Blaga.

              Ioan Bogdan (1864 - 1919) s-a născut în Șcheii Brașovului. Elev al Școlii românești din Brașov. A terminat Facultatea de litere din Iași. Colaboreazä la revista Convorbiri Literare, pe care între anii 1902-1906 o și conduce. Studiază limba paleoslavă, apoi paleografia și diplomatica latină la Viena și lingvistica rusă la Moscova. Istoric și filolog, este numit profesor la Universitatea din București, iar din 1903 este ales membru titular al Academiei Române. Inițiator al studiilor de slavistică în România. A publicat, cu comentarii, numeroase documente slave, privitoare la trecutul poporului nostru, unele descoperite de el în arhivele ruse și polone, subliniind influența popoarelor slave vecine și a culturii lor, asupra istoriei și culturii poporului român. Dintre scrierile sale merită amintite: Vechile cronici moldovenești până la Ureche,  Cronici inedite atingătoare de istoria românilor,  Documente și regeste privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și Ungaria în secolele XV- XVI  și  Documentele lui Ștefan cel Mare.  

            Gheorghe Bogdan-Duică (1865 - 1934) s-a născut în Brașov. Este elev al Școlii românești, care va deveni liceul Șaguna. A fost student la Budapesta, Viena și Jena. Se întoarce ca profesor de istorie la liceul românesc din Brașov, apoi la cel din Cernăuți, unde este și directorul Gazetei Bucovinei. Istoric și critic literar, este ales din 1919 profesor universitar la Cluj și membru al Academiei Române. În anul 1934 este numit prin decret regal membru al ordinului Coroana României. A scris lucräri care se disting prin erudiție, datorit unei bune cunoașteri a izvoarelor, despre Petru Maior, Gheorghe Lazăr, Ioan Barac, cât și o Istorie a literaturii române moderne. În februarie 1932, vizitând liceul în care a învățat,  acum în calitate de profesor universitar inspector, face aprecieri în întregime pozitive. A fost ultima sa prezență în Brașov. 

            Nicolae Bogdan (1867 - 1952) s-a născut în Hăghig. Este elev, apoi profesor de latină și maghiară la Școlile reale și comerciale românești din Brașov și redactor al revistei Dreptatea. În 1916 se retrage cu armata română în Moldova, de unde prin Rusia, Finlanda, Suedia, reușește să ajungä la Paris,  înființând, împreunä cu Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Simion Mândrescu și Traian Vuia  Comitetul național român, care organizează detașamentele de voluntari ardeleni. Acolo publică Les roumains de Transylvanie.

         Dr. Valeriu Braniște (1869 - 1928) s-a născut în Cincu, județul Făgăraș. Își ia doctoratul în filozofie la Budapesta cu teza Andrei Mureșianu. Între 1891-1893 este profesor de română, germană și maghiară la Gimnasiul românesc din Brașov. Devine publicist și om politic. În 1893 pleacă la Sibiu ca redactor la Tribuna, apoi înființează ziarele: la Timișoara cu C. Diaconovici Dreptatea, la Lugoj Drapelul și la Cernăuți Patria. În 1895 autoritățile austro-ungare îl condamnă la doi ani de închisoare pentru că a atacat, în 72 de articole, guvernul de la Budapesta. În  anul 1900 revine ca profesor la liceul românesc din Brașov . La sfârșitul räzboiului, în 1918-19, face parte din Consiliul Dirigent -guvernul român al Ardealului-. În 1919 este ales membru de onoare al Academiei Române. O parte din scrierile sale -Amintiri din închisoare- se publică postum, abia în 1972, prin grija fiicei sale, profesoara de limba română Valeria Căliman. 

            Axente Banciu (1875 - 1959) s-a născut la Săliște. Elev al Școlii românești din Brașov, devine apoi din 1907, profesor de română și maghiară la aceeași școală. L-am avut ca profesor de română. Era foarte sever, dar drept. Toți foștii elevi îl evocăm cu respect. Suferea de insomnie, de aceea, deseori, se plimba până noaptea târziu. A publicat  Cum vorbim românește și a colaborat la toate revistele de limbă română, care apăreau în Ardeal. A editat Țara Bârsei. În 1931 este ales senator în Parlamentul țării; se pensionează în anul 1933. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române.  

            Zaharia Bârsan (1878 - 1948) s-a născut la Sânpetru. Elev al  Școlii românesti din Brașov. Poet și publicist, după studii de artă dramatică, este actor, regizor și dramaturg. A avut un rol deosebit în animarea mișcării teatrale românești din Transilvania, atât  înainte cât și după primul război mondial. Din 1919 până în 1936 este directorul Teatrului Național din Cluj. A scris poezii, schițe, nuvele și piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută este Trandafirii roșii.  

            Tiberiu Brediceanu (1877 - 1968) bănățean prin naștere, stabilit la Brașov, compozitor, este primul folclorist român din Ardeal care a cules în mod sistematic și a publicat melodii populare românești. Printre lucrările sale se numără:  La șezătoare, La seceriș, Poemul coreografic și  Doine și cântece românești pe teme poporale. În calitate de director, a avut un rol important în organizarea și conducerea Operei Române din Cluj. În anul 1928, din inițiativa sa, se înființează în Brașov Conservatorul Astra, a cărui director a fost apoi mai mulți ani. În 1945, la constituirea asociației muzicale Filarmonica română din Brașov este ales președinte al comitetului de conducere. L-am cunoscut personal. După 1950 i s-a acordat înaltul titlu de Artist al poporului.  

            Mihai Brediceanu (1920 - 2005) fiul lui Tiberiu, compozitor, dirijor și pianist, s-a născut la Brașov la 14 iunie 1920. Este elev al liceului Andrei Șaguna. În paralel (1931-1939) urmează cursurile Conservatorului Astra din Brașov, unde are profesor de pian pe Emanuil Bernfeld. După absolvirea lor devine student al Facultății de Drept din București (1940-1944) -absolvită prin examenul de licență- și totodată al Conservatorului din Capitală (1943-1947), unde are ca profesori pe Marțian Negrea la armonie, pe Mihail Jora la contrapunct și compoziție, pe Constantin Brăiloiu la istoria muzicii, pe Florica Muzicescu și Silvia Șerbescu la pian.  În 1945, la concursul onorific George Enescu, i se acordă premiul Mențiune II.  Din 1958 este dirijor al Filarmonicii George Enescu, iar din 1959 până în 1966 prim-dirijor și director al Operei Române din București. A întreprins turnee artistice în Cehoslovacia, U.R.S.S., Austria, Belgia, Franța, Bulgaria, Germania, S.U.A., Brazilia, Peru. A compus muzică de cameră (Sonatină pentru pian), simfonică (Trei schițe simfonice) și vocală (Trei cântece, pe versuri de Lucian Blaga). A primit titlul de artist emerit în 1962.