Fiecare copil avea fișa lui și se evidențiau părțile mai slabe ale fiecăruia, unde medicul își făcea datoria sârguincios, aplicând un tratament maritim și regim alimentar potrivit.

Se întâmpla ca la sfîrșitul curei să ne înapoiem cu agentul sanitar al punctului Lipnic, dar au fost cazuri când a venit mama să mă ia.

După o vară plină de satisfacții începeam un nou an școlar. 

Eram în clasa I-a de liceu în toamna anului 1931. M-a adus mama la școală (la internat) și după două zile de stat cu mine în Chișinău a reușit să-mi facă formele, să predau cufărul la garderobă cu schimburile, să-mi coase numărul matricol pe mânecă și eu îmbrăcată în uniforma neagră cu guleraș alb am condus-o pe mama la ieșirea din clădire. Mama m-a strâns în brațe, m-a sărutat și eu drept răspuns i-am spus : ?Să-mi scrieți, să nu mă uitați !?. Mama care până atunci fusese tare, au început să-i curgă lacrimile șiroaie și tot spunea : ?Cum putem să te uităm ? Cum poți să te gândești la așa ceva ? Peste două săptămâni vine mama la tine. Vine și tata când poate.? Intr-adevăr, până în ultimul an de liceu mă despărțeam greu de părinți. În special mama când mă vedea că tânjesc după ei și după o vacanță petrecută în tradiții cum era la Crăciun, Anul Nou, Bobotează, de Sf Ion trebuia să fim prezente la școală și eu eram foarte indispusă, mâhnită, îmi spunea : ?Fată, dacă nu vrei să pleci, te trimitem cu vaca la păscut, cu gâștele și altele?.

Mie imi pica greu mai ales pentru că n-am fost corect înțeleasă, că distanța care ne despărțea îmi era greutatea.

În clasa a III-a de liceu când am plecat cu tata să mă ducă la școală, după vacanța de iarnă, dimineața, după ce mama făcuse patul, eu am pus o scrisoare sub pernă, adresată fratelui meu, în care-l rugam să fie cuminte pentru că dânsul nu stie ce înseamnă să fii printre străini. Seara, când mama a făcut patul pentru culcare, a găsit scrisoarea mea și a fost cuprinsă de o jale că nici un somnifer nu i-a mai fost de folos.

Cred că toți părinții suferă pentru copii lor până închid ochii, iar mama mea a închis ochii la numai 50 de ani.

Imi aduc aminte de cursul inferior de liceu, primele 4 clase, ne simțeam atrase de toate materiile ce se predau. Începând cu clasa I-a se preda o limbă străină, limba franceză, în clasa a III-a se adăuga limba latină. Toate obiectele începând cu limba română, matematică, istorie, geografie și științele naturale aveau între 2-5 ore pe săptămână.

În cursul superior, începând cu clasa V-a se adăuga limba germană, în clasa a VI-a filozofia, în clasa a VII-a logica, în clasa VIII-a etica, și tot în clasa VIII-a se adăuga limba greacă și dreptul.

Eram destul de aglomerați, dar aveam și preocupare pentru învățătură. Erau anumite reguli, ca de exemplu un elev n-are ce să caute pe stradă după ora 19:00. Filmele nu puteau fi vizionate numai după ce erau aprobate pentru elevi. Numărul de pe mânecă era acela care ne putea trăda orice necuviință sau nerespectare a regulilor impuse.

Aveam o singură lecție de religie pe săptămână ținută de preotul paroh. Cum la Liceul Eparhial exista o capelă unde se oficiau slujbe religioase ne duceam cu regularitate la biserică la vecernie, în ajunul sărbătorilor și sâmbetele și duminicile și cu ocazia celorlalte sărbători.