Cea mai frumoasă zi din săptămână era sâmbăta, lunea începeau din nou problemele zilnice, unele mai ușoare, altele mai grele. 

În cursul inferior am avut profesoare mai în vârstă și chiar dacă din cauza vârstei erau mai nervoase, totuși, cu noi cei mici erau destul de înțelegătoare. După terminarea a patru clase dădeam un examen de capacitate și pentru acest examen purtam groaza la matematică unde aveam ca examinator pe prof Suceveanu, un om foarte sever și neîndurător. Examenul l-am luat, în vacanță profesorul a murit de infarct, așa că în toamnă când am venit în clasa V-a ne-a predat o profesoară. I-am dorit profesorului Suceveanu ?țărână ușoară?, nu i-am dorit însă moartea, doream doar să fie mutat la un liceu de băieți.

Dupa cum reiese și din tabloul de absolvire, 7 ani am avut-o directoare pe Dr Elena Alistar (poate singura femeie în Sfatul Țării și apoi, sub comuniști, deținut politic, nota Mircea I.) și doar un an pe prof Maria Dumitrescu.

Profesori bărbați am avut puțini. În clasa a III-a la latină am avut un profesor, era cam bolnav de plămâni, destul de robust de altfel și care nu suporta ca în timpul tezelor să fie trișat de eleve. Fetele făceau fițuici cu declinări, conjugări, profesorul era bărbat și nu-și permitea să percheziționeze fetele. Până chema pedagoaga, fițuicile dispăreau. Nu după mult însă și acest profesor a dispărut din învățământ din cauza tuberculozei.

La muzică l-am avut pe diaconul Miron Cristea care era și conducătorul corului școlii noastre. La religie pe părintele Ilie Tocan, un eminent profesor, foarte cult, avea ore și la Facultatea de Teologie, era directorul ziarului ?Raza?, un ziar al clericilor. Noi îl prețuiam pentru bunătate, sensibilitate, apreciam că era receptiv la toate problemele noastre, în special pentru ajutorarea elevelor sărace. Predicile dânsului ne atingeau coardele sufletești. Scria de obicei înainte de vacanțe articole în ziarul ?Raza? sub titlul ?Ne vin copii în vacanță? în care atingea subiecte sensibile : sfătuia bunăoară elevele ca la întoarcerea acasă să fie cât mai respectuoase cu părinții, să nu li se pară părinții demodați. Părinții să fie îngăduitori cu copii dacă au adus o notă mai slabă, totdeauna sunt posibilități de corectare a ei.

Când am terminat liceul ni s-a făcut un TeDeum în care părintele Tocan a deschis predica în felul următor: ?Voi copii de astăzi și maturii de mâine...?. Am plâns toate când ne-a descris ce spinoasă este viața și cât va trebui să luptăm. Mult adevăr. Părintele Ilie Tocan era un erudit, în fiecare vară, cu profesorii de geografie și diferit personal organizau excursii prin țară. Oriunde ajungea Părintele Tocan avea deschise toate porțile, avea o cultură aleasă în orice domeniu de discuție, în realitate era un om modest, ținea mult la fetele modeste și cu rezultate bune la învățătură. Discret plătea 2-3 excursii pentru aceste fete a căror părinți nu aveau mijloace să plătească. Un om de o finețe rară. Avea trei băieți, unul mai mare ca mine, Nicolae și doi gemeni mai mici, Victor și Leonid.

Părintele era foarte exigent cu copii lui, îi punea să muncească la câmp în vacanța de vară ca să-i pregătească pentru viață. 

Mă simt mulțumită că părinții mei deși se mutaseră într-un oraș cu liceu de fete, m-au lăsat totuși să continui studiile la Liceul Eparhial din Chișinău. Trebuie să recunosc că cele care au urmat acest liceu au primit o educație aleasă, ni s-a cerut permanent modestie, cinste, adevăr, respect, conștiinciozitate, muncă și dragoste pentru aproapele nostru.