George Mironescu, unul din cei mai prolifici colaboratori ai ziarului "La Roumaine", organ s?pt?mânal al revendic?rilor si intereselor româesti" editat la Paris în 1918-1919, a jucat un rol  însemnat în RECUNOASTEREA INTERNATIONALA A CONSILIULUI NATIONAL AL UNITATII ROMANE , un succes de prestigiu pe care ?alti oameni, alte partide? si l-au revendicat, dup? r?zboi, trec?nd sub t?cere propaganda national? si demersurile diplomatice intreprinse cu profesionalism, patriotism si d?ruire de rom?nii aflati în refugiu la Paris în timpul primului r?zboi mondial. ?Alte timpuri si alti oameni ? scrie O. Tafrali in 1920 ? ne vor da dreptate?, vor ar?ta posterit?tii cum au fost obtinute si cine a actionat pentru recunoasterea international? a Rom?niei Mari?.

            A sosit timpul s? ne amintim de acei oameni si de faptele lor, s?-i reasez?m pe piedestalul pe care istoria i-a consacrat. Intr-un articol publicat in ?Cronica politic? si parlamentar??, an. I, nr. 14 din 17 mai 1929, Vasile Stoica apreciaz? astfel activitatea desf?surat? de George Mironescu in Franta si Italia in timpul primului r?zboi:

            ?A fost unul dintre cei dint?i care si-au dat seama de importanta unui congres al acestor natiuni cu menirea de a stabili un mod unitar de a vedea rezolvarea marii probleme politice a dezrobirii. La Congresul Nationalit?tilor tinut la Roma la inceputul lui aprilie 1918, domnia sa a fost impreun? cu d. dr. N. Lupu si S. M?ndrescu ? nu numai purt?torul de cuv?nt al neamului nostru, ci unul dintre conduc?torii intregului congres?

D. Mironescu, inc? din prim?vara lui 1918, ia b?tul pribeagului si cutreier? una dup? alta taberele italiene unde se g?seau prizonieri rom?ni din Transilvania. Le vorbeste, ii inc?lzeste, ii indeamn? cu vorba, cu fapta?Datorit? acestei str?danii de fanatic a d-lui Mironescu, si impreun? cu d-sa trebuie s? asez pe dl. S. M?ndrescu, in vara lui 1918 se injghebeaz? întâiele unit?ti rom?ne, iar in mare lupt? de la Piave si din Veneto ia parte activ? si un batalion al nostru?.