In noaptea de 1/14 2/15 decembrie 1916 Divizia 12 de cavalerie patrundea în orasul Buzau, resedinta judetului cu acelasi nume. Acesta, împreuna cu judetele Râmnicu Sarat, Purna si Braila, au fost trecute sub jurisdictia militara a Aematei 9 germana. Autoritatile de ocupatie au instituit pedepse grele pentru locuitorii care ar fi avut intentia sa furnizeze informatii autoritatilor române, peste linia frontului, sau sa ajute prizonierii români sa evadeze. Si o vreme, au crezut ca nu aveau a se teme de vreun pericol. Pâna în noaptea de 21 mai 1917.
Atunci, germanii au reusit sa prinda un subofiter român, care încerca sa treaca linia frontului. Au gasit asupra lui o punga de piele, atârnata la gât, în care erau schite cu dispozitivele germane de lupta si alte informatii. n mai putin de o luna, au fost arestati 76 de oameni.

Sediul comandamentului militar al trupelor germane din zona se afla în comuna Tichiresti, în casa lui D. Pantezica. Acesta, înpreuna cu V. Chilian (vezi Magazin istoric, nr. 6/1970) au reusit sa câstige încrederea ofiterilor germani, care nu mai fereau de privirile lor hartile secrete. Cei doi copiau datele înscrise pe ele si le transmiteau, prin prizonierii evadati din lagare sau prin curieri, comandamentului militar român.

Existau si alte retele secrete, organizate mai ales pentru sprijinirea evadatilor care doreau sa treaca linia frontului. Satenii din Muntii Buzaului le-au acordat adapost si i-au calauzit pe drumuri numai de ei stiute. Au fost ajutati peste 2 000 de soldati si ofiteri români sa revina la unitatile lor din Moldova. Unul dintre cele mai puternice nuclee era cel din comuna Lopatari. Fusese organizat de învatatoarea Maria Besliu, ajutata de colegele ei Ana Besliu si Tudora Enachescu, si de Maria Serbescu, Ecaterina Stanescu, Dumitru Ghica Moise, Ion Vânatoru, Damian Bratila, Radu Dumitru Tetcaru, Victor Cosnea, Constantin Albu (primarul comunei Lopatari). Aveau legaturi cu persoane din satul Manesti, unde actiona învatatorul Nicolae Desliu. Printre calauze se numarau Nicolae Cristescu, preotul Iosif Ionescu, Constantin Zarnescu, Ion Stoica, Marin Simion, Ion Apostol.

ntre 27 26 iulie 1917, la Tribunalul Curtii Martiale de pe lânga Divizia 89 infanterie germana, cu sediul la Focsani, s-a desfasurat procesul grupului de patrioti români. Rechizitoriul, întocmit de maiorul Larchenfeld, cuprindea patru volume. Sentinta sta pronuntat la 5 august 1917, cu numai o zi înaintea bataliei de la Marasesti. Vasile Chilian, Dumitru Pantezica, Toma Cotea, Stefanache Secalus, Vasile Galateanu si Stan Baraboi au fost condamnati la moarte si executati cu exceptia ultimului din ordinul maresalului Mackensen, care si-a motivat atitudinea prin faptul ca procesul ar fi facut multa vâlva în Germania". Baraboi a reusit sa fuga pe drumul spre locul de executie, dar, ajuns acasa dupa doua saptamâni de peripetii, a murit la câteva zile.

Capitanul Barbu Pârâianu, condamnat si el la moarte, a evadat. Dupa razboi, avea sa ajunga pâna la functia de comandant al jandarmeriei rurale. Dumitru Ghica Moise a fost condamnat la moarte în contumacie, el reusind sa se ascunda în munti.

Primarul comunei Lopatari, C. Albu, a fost condamnat la cinci ani detentie, din care a executat un an, o luna si noua zile, în puscariile din Focsani, Râmnicu Sarat si în frontul de la Jilava. Alti membri ai retelei de rezistenta au fost condamnati pe diferite termene, fiind eliberati la sosirea autoritatilor române.

n afara celor ce faceau parte din reteaua lui V. Chiliman, au mai actionat individual sau în grupuri mai mici si alti patrioti. Ei ofereau hrana, adapost si informatii ostasilor români ce treceau linia frontului spre Moldova. Astfel, antreprenorul de exploatari forestiere Iulius Botha, din Goidesti, a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru ca a adapostit mai multi soldati români si ofiteri refugiati în spatiul intracarpatic, ajutându-i sa revina în liniile române. La rândul lor, monahii Eftimie arhimandritul si Vartolomeu din Tisau au fost arestati, fiind învinuiti ca au întretinut pe soldatii români ce voiau sa se duca la Marasesti!" Preotul Traian Popescu, din Nehoiasi, a fost condamnat, initial, la moarte, fiind acuzat de spionaj si ca ar fi înlesnit trecerea prizonierilor români în Moldova". Ulterior sentinta i-a fost schimbata, fiind mutat fortat cu familia în comuna Scarlatesti, din judetul Braila. Tot pentru trecerea unor militari români în Moldova au fost arestati, judecati si condamnati la ani grei de puscarie Damian Bratila, din Goidesti, Constantin Niculescu, din Glodeanu Cârlig si Moroianu Raducanu, din Jugureni.

Am înfatisat câteva dintre faptele de arme savârsite de românii din Curbura Carpatilor în zilele primului razboi mondial, în momente grele, când o parte a teritoriului national se afla sub ocupatie inamica vremelnica. Prin jertfa lor, si-au adus contributia la realizarea României Mari. n
Desen aparut în Illistrierte Zeitung, reprezentând un moment din lupta dusa la Râmnicu Sarat (stânga) si Maria Manciulea conducându-i pe militarii din Regimentul 22 infanterie, lânga Fagaras.


I... de la Istorie
Toti cei care l-au cunoscut pe Winston Churchill se refera la el ca la o personalitate politica cu totul captivanta..Pamela Garriman, nora fostului prim-ministru britanic si câtiva ani ambasadoarea lui William Clinton la Paris, povesteste în biografia ei, aparuta cu putin înainte de a muri, ca Churchill a folosit-o pe post de Mata Hari moderna. Sir Winston a încurajat legatura ei cu diplomatul american Averell Harriman, legatura la care a privit printre degete" în 1941, în vreme ce Pamela era înca sotia fiului sau, Radolph. De ce? Pentru a obtine de la ea secrete militare si informatii despre planurile S.U.A. privind deschiderea celui de al doilea front, înainte ca S.U.A. sa fie atrase în razboi.


Pe Margot Honecker (ulterior ministru al învatamântului în guvernul est-german) dragostea pentru Erich Honecker, viitorul ei sot prim-secretar al C.C. al P.S.U.G., era gata-gata sa o coste cariera politica.

n anul 1950, lui Edith Baum, prima sotie a lui Honecker si nr. 2 în conducerea organizatiei comuniste de tineret, i-au cazut sub ochi niste fotografii usor deocheate". Evident, Edith nu voia ca tânara si frumoasa ei rivala sa-i ia sotul. Si atunci i-a soptit lui Walter Ulbricht, secretarul general al C.C. al P.S.U.G., ca Margot Feist, tânara de 23 de ani care raspundea de munca organizatiei de pionieri, i-a pus în vedere de trei ori pâna acum lui Erich sa dea divort de mine".

Ulbricht l-a luat la întrebari pe Honecker, apoi l-a trimis cu sotia la o casa de odihna a partidului, unde cei doi sa-si lamureasca relatiile. Honecker, care nu stia cine l-a informat pe sef", începuse sa se împace cu ideea unei retrageri fara glorie. Edith chiar i-a relatat lui Ulbricht ce gândea Honecker: ca se afla în fata unui moment hotarâtor din viata lui, dar nu putea renunta la Margot. Revenit la Berlin, îndragostitul a fost suficient sa se întâlneasca o singura data cu fata pe care o iubea si totul a reînceput. La 11 septembrie 1950, Edith Baum se plângea de sot dragul Walther"- tonul degajat dinainte fusese înlocuit de o afabilitate formala, tensionata". Ea, îl ruga insistent pe Ulbricht sa o scoata pe rivala ei din activitatea de tineret si sa o mute în afara Berlinului.

De data asta însa Ulbricht nu i-a mai cântat în struna. Margot a ramas în conducerea uniunii de tineret si, în 1953, a devenit a doua sotie a lui Honecker.


Gioconda nu este cea pe care o presupuneti a fi, a afirmat recent istoricul de arta Carlo Vecce, într-un interviu din La Repubblica. Celebra pânza a lui Leonardo da Vinci nu o reprezinta pe Mona Lisa di Zanoli del Giocondo (de unde si numele ei), ci pe o nobila napolitana, Isabella Gualanda, ce facea parte din cercul lui Giuliano de Medici. Portretul de la Luvru nu corespunde descrierii facute în secolul XV de Giorgio Vasari. Adevaratul portret al Mona Lisei s-a pierdut, afirma Carlo Vecce. Ceea ce admiram noi astazi este o pânza terminata mai târziu, prin anii 1514, 1515. Ea l-a însotit pe da Vinci în calatoriile sale la Milano si în Franta. Iata deci ca, la 400 de ani de când exista, Gioconda îsi pastreaza înca misterele: dupa ce am aflat ca zâmbetul ei ar fi ascuns o paralizie a fetei, aflam si ca nu este ea.

F.D.