O.G.: Pentru că ardelenii...
    I.P.:...sînt mai cinstiti ca regătenii, spun în fată ce si cum, ce vorbesc aia fac... vorba-i măsurată, nu aruncată ca pe Dîmbovita... aici era multă glumă si batjocură... ardeleanul îsi zicea zilnic la masă rugăciunea, sîmbăta... duminica mergea la biserică din respect fată de Dumnezeu... ardeleanul vrea să-si facă odrasla Domn... nu precupet... Asa că n-aveam ce să mai schimb în mine după 23 august...
    O.G.: Si totusi ati scris Vlasinii...
    I.P.:
Eu numai am pus cerneala. Strămosii mi-au dictat-o. Asa a fost să fie, asa că acum cu Urmasii Vlasinilor socotelile mele cu lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am si cumpărat aici un loc de veci. Apoi am asteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Si prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat viată... parcă am reînviat. Vă simt pe toti foarte aproape. Stiu, e o amăgire... fum. Cînd amintirile sînt mai tari ca prezentul. ...Stau cu aparatul de radio în pat... ascult... Lumea se îndepărtează... cantonez într-un Eden interior... îmi ocrotesc aducerile aminte... Dar e prea mult, deja e prea mult... Cînd nu-ti mai dai seama, identitatea ta se dizolvă în neant...
    

Bacău, 8 martie 2000

Biobibliografie
    
    1910 - 18 martie. S-a născut Ioana Postelnicu, pe numele său adevărat Eugenia Banu, în comuna Poiana Sibiului. Când nu împlinise încă un an, părintii săi, Eva si Constantin Banu, s-au mutat la Sibiu. Aici, tatăl viitoarei scriitoare a devenit starostele breslei curelarilor.
    1914 - La vârsta de patru ani, Eugenia a fost dată la grădinita de limbă germană, limbă pe care si-a însusit-o perfect.
    1916-1919 - Urmează primele trei clase primare la Closterul Ursulinelor, cu limba de predare maghiară.
    1919-1920 - După înfăptuirea Marii Uniri, urmează clasa a patra primară la scoala românească.
    1920-1928 - Îsi continuă studiile la Liceul "Domnita Ileana" din Sibiu.
    1928 - După obtinerea bacalaureatului, se înscrie la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitătii din Cluj.
    1930 - Căsătorindu-se, se transferă la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitătii din Bucuresti, unde îsi urmează sotul.
    1937 - Cu manuscrisul primului său roman, Bogdana, Ioana Postelnicu pătrunde curajoasă si încrezătoare în cenaclul "Sburătorul" al lui E. Lovinescu.
    1939 - Apare romanul Bogdana.
    Este primită în Societatea Scriitorilor Români.
    În Viata românească, nr. 7 publică nuvela Nedumerire.
    1940 - Ocupă, până în 1945, functia de secretar literar al Teatrului National din Bucuresti, director fiind Liviu Rebreanu.
    În Viata românească, nr. 2, publică nuvela Drame mici, iar în Revista Fundatiilor Regale, nr. 3, nuvela Eroarea.
    1941 - În Revista Fundatiilor Regale, nr. 1, apare nuvela Mona, iar în Vremea, nr. 612, Acord sentimental.
    1942 - Este prezentă în Revista Fundatiilor Regale, nr. 1, cu nuvela Fuga, iar în Vremea, nr. 654, cu Beznă, si în nr. 678 cu Două vieti.
    1943 - Romanul Beznă se află în vitrinele librăriilor. I se decerne premiul Academiei Române.
    1945 - În nr. 7-8 din Viata românească publică nuvela Orizonturi.
    1947-1949 - Ocupă functia de inspector al teatrelor.
    1951 - Publică povestirea 900 Stejăris, în Viata românească, nr. 8.
    1953 - Apare romanul Pădurea Poenari.
    1955 - Tipăreste piesa de teatru Împărătia lui Machidon, scrisă în colaborare cu Tiberiu Vornic.