Apoi m-or operat. Da? io știu ce mi-o făcut. Am sâmțât că mi-o scos stomacu? și mi l-o pus pe piept. Tăt povestea doctoru? cu alții mai tineri. I-am auzât o vreme, apoi m-am trezât pă pat. Eram tăiet de la coșu? pieptului până sub buric. Am stat opt zâle în spital și m-o trimăs acasă pântru 30 de zâle. Da? după o săptămână o vinit telegramă să mă prezint iară. M-am dus, ce era să fac? Cînd am ajuns ne-o trecut iară pă la vizită medicală. Cînd o ajuns doctoru la mine tare rău s-o inervat. O început a strâga și-o zâs așe: ?D-apăi voi vă bateți joc de mine? Pă cine vreți voi să trimet pă front? P-aiesta care amu? o fost tăiet? Aiesta-i soldat de front? Ori p-aiestalalt care nici n-are dinți în gură? Da? cu ce să-l țâie pă front, cu griz în lapte? Dați-le drumu? acasă iute!? o strâgat doctoru? și s-o dus mai departe. Da? nu ne-o dat drumu? tomna atunci. Ne-o mai țânut și io tare supărat am fost. Tăt stăteam pântre cai pînă o vinit unu? la mine și mi-o zâs că dacă în zece minute mă îmbrăc în haine civile mă lasă să mă duc acasă. Doamne, iute am fost gata!
- Mare bucurie cred că ați avut când ați ajuns acasă. Ce-ați făcut apoi?
- Mi-o zâs cînd mi-o dat drumu? să mă duc la solgobiroșag în Baia Mare (prefectură, n.n.) ca să-mi deie serviciu ușor sau pensie, că după ce m-o lovit calu? și m-o operat io am rămas invalid de gradul IV. Da? nu mi-o fost mie să mă duc pă nicări. Da? le-o trimăs carte la primărie și o vinit de-acolo și-o trăbuit să mă prezint. Apoi n-o avut ce să-mi dea de lucru. Io am avut cal și ne-o programat să tragem lemne la gară și-o zâs că dacă nu pot că-s invalid să bag alt om și să le dau calu?. Da? cum să le dau io calu meu? Am mărs și tare mult am lucrat. Amu?s zece ani o fost musai să mă duc iară la doctor să mă taie, că am făcut hernie. Mult am ridicat și mult m-am obosât. Da? amu?, mulțam lui Dumnezău, îs bine.
- Cînd o fost mai bine în viața dumneavoastră, baciu Pavel?
- Apăi, dragă domnucă, tăt cu năcazuri am fost. Tăt de lucru o fost și tăt greutăți ne-o mâncat. După ce-am vinit din război ne-am mutat cu soacra s-o ajutăm, să nu steie sângură. O fost tare ciudată soacra. Nu zâc io de rău de ea, da? tare de multe ori mi-o fost greu. I-o fost greu tare și la ea, că o rămas văduvă cu trei fete și le-o crescut sângură, da? și mnie mi-o fost greu cu ea. I-am zâs o dată la tata că mi-aș face casă păstă drum de soacră, da? m-o întrebat tata ?da? ce gândești, măi prunc? Crezi că a lăsa-o Victoria pă mă-sa și a vini cu tine? Șezi și rabdă și nu mai povesti minuni de-aieste?. Și-am stat așe 16 ani. Apoi o vinit colectivu?, o trăbuit să ne înscriem și să lucrăm la norme. Am băgat-o și pă Victoria să ne putem descurca. N-o fost bine, da? o trecut. Odată m-o cercetat că am adus un coș de trifoi să dau la marhă. Io le-am zâs așe: ?Și io am avut oameni la lucru și le-am dat bani și mâncare. Colectivu? nu mă lasă să ieu nici un coș de trifoi?? și-apoi m-o lăsat în pace. Pă pământu? meu s-o făcut zece case, da? io cînd am vrut să fac casa asta o trăbuit să-mi plătesc pământu? la colectiv. Înțălegi dumneata? Io mi-am cumpărat pământu? meu! Da? acele vremuri o trecut. Amu? aștept să vie legile să-mi deie înapoi ce-o fost a meu, ori barem să mă despăgubească.
- Baciu Pavel, cum erau toamnele pe vremuri?
- Nu știi tu cât de frumos mirosea în casă! Erau tăt felul de poame uscate, noi le mai uscam și în bujdei, și-apoi iarna le fierbeam în apă și cu apa aceia făceam mămăligă. Apoi să știi tu, că oricât ar hi de greu, femeia trăbă să umple cămara toamna. Așe o făcut Victoria mea tăt timpul, și-apoi iarna n-am dus lipsă de nimic. Șideau borcanele pe rafturi, de ți-era mai mare dragul să te uiți la ele. S-o dus amu, săraca, o murit în 2000. Dumnezău s-o hodinească, că tare bine ne-am înțăles.
- Baciu Pavel, nu arătați de 91 de ani. Parcă ați fi mult mai tînăr. Care este secretul dumneavoastră?