Titlul recenziei: Ana Blandiana sau despre timp ca intensitate, Editura Humanitas, 2013. Mai multe detalii despre carte pot fi citite la secțiunea CĂRȚI. 

Fragment:

[...]

De fapt, întrebarea fundamentală este cum binele cucerit cu sacrificii mari în 1989 poate fi corupt şi reconvertit, ca, de pildă, cum libertatea atât de mult visată poate fi folosită pentru a fura sau pentru a-ţi demola fără scrupule adversarul, min­ţind cu seninătate sau inconştienţă, din re­flex sau din calcul absurd. Sau cum re­ţe­lele vechii Securităţi funcţionează în con­tinuare, împiedicând justiţia să îşi facă da­toria sau cum ura cultivată ani de-a rân­dul divizează o societate ce părea solidară în momentul revoltei din 1989. Ceea ce atrage atenţia este uimirea mereu proas­pătă a autoarei în faţa diferitelor forme de abdicare morală, pe alocuri transformată în revoltă abia reţinută.

Falsul tratat de manipulare pune în lu­mină un cod etic, susţinut de pasiunea pentru idee şi principii. Mărturiile Anei Blandiana definesc un destin, dar şi o op­ţiune de viaţă, alegerea între singurătate şi angajarea sau dăruirea pentru ceilalţi fi­ind sursa unui conflict interior, a unei vulnerabilităţi esenţiale.

Textele Anei Blandiana ne conving mai ales prin puterea naraţiunii de a do­cu­menta şi argumenta. Texte precum Or­fa­nii, Nea Gheorghe, Prima manipulare, O întâmplare şi multe altele sunt proze, li­teratură adevărată, le citeşti cu sufletul la gură, sunt un fel de schiţe à la Caragiale în­toarse pe dos, căci plânsul, şi nu râsul e cel care domină, tragicul ia pe alocuri cu­loarea grotescului sau a absurdului; într-un registru mai blând, umorul, dozat cu ştiinţă, capătă un aer moromeţian, jocul între prim-plan şi fundal, schimbarea pers­pectivelor dă relief intenţiilor, iar re­flecţia morală sau filosofică vine doar să sublinieze accentele puse anterior. Ochiul poetic se exersează şi el într-un text pr­e­cum La cules ciuperci, o bijuterie li­te­rară.
[...]

Continuare pe situl Revistei 22.