Situaţia dezastruoasă a sistemului educaţional românesc şi în cazul de faţă a statutului disciplinei istorie în şcoală, impune luarea unor măsuri energice în acest sens. Istoria, ca ştiinţă umanistă, are drept scop formarea de caractere puternice, de mentalităţi necesare unei societăţi deschise europene. În acelaşi timp, istoria contribuie la dezvoltarea spiritului naţional, a demnităţii de a fi român şi a conştiinţei noastre de neam. Se pare că societatea românească şi conducătorii ei aleşi uită avertismentul marelui nostru istoric Nicolae Iorga, care afirma în perioada interbelică, într-un context oarecum similar, că „Acei ce nu-şi cunosc istoria riscă să o repete”. Din păcate, afirmaţia istoricului este mai adevărată decât ne-am dori să credem în zilele de astăzi când societatea românească se află într-o derivă nemaiîntâlnită. Din cauza reformelor din ultimii 15 ani, şcoala nu mai reprezintă o sursă de educaţie, de generalizare a valorilor în societate, ci, din contră, ea a stigmatizat educaţia de calitate în schimbul impunerii de teme schematice, nerelevante, de manuale cu stiluri plicticoase de ilustrare a informaţiei istorice, neatrăgătoare, redactate într-o limbă de lemn, în multe cazuri stilurile fiind preluate din exterior fără a se face măcar o analiză minimă a aplicabilităţii lor. Este o reluare, reuşită din păcate, a teoriei formei fără fond enunţată încă de junimiştii secolului al XIX-lea.

În cazul reformei curriculare aplicate domeniului istorie, efectele au fost dramatice. Noile politici în acest domeniu au devenit practic de neînţeles pentru profesorii de la catedră, neconsultaţi măcar o dată. Realitatea, din nefericire, i-a afectat atât pe elevi cât şi pe părinţi. În cazul celor dintâi studiul istoriei a devenit confuz, conţinutul e în mare parte neadaptat realităţilor şi aşteptărilor lor. Impunerea studiului istoriei fără respectarea criteriului cronologic i-a bulversat şi mai mult pe tineri, mulţi dintre ei neînţelegând scopurile şi obiectivele disciplinei. Reducerea numărului de ore s-a făcut fără a recalibra programa şcolară, determinând acumularea de conţinuturi ce trebuie predate într-un timp redus. Prin aceste măsuri a fost afectată calitatea actului educaţional. Chiar şi pentru părinţi este greu de înţeles acest mod de gestiune al programei şi al obiectivelor educaţionale, ele nefiind conforme cu tradiţia şcolii româneşti. Timpul alocat predării istoriei a fost redus la o oră pe săptămână, cu excepţia filierei teoretice, profilele umane. Reducerea drastică a timpului alocat de planul cadru disciplinei istorie, afectează în mod evident dezvoltarea spiritului naţional, al celui civic şi european, lăsând un gol în valorificarea modelelor necesare dezvoltării unei societăţi democratice. Prin această politică haotică, lipsită de viziune, condamnăm societatea la mediocritate şi intoleranţă. Este grav că elevii educaţi până acum

sunt victime ale manipulărilor venite din toate direcţiile şi faptul ridică serioase semne de întrebare.

Pentru îmbunătăţirea calităţii procesului educaţional şi punerii istoriei pe locul care i se cuvine, pentru educarea societăţii în spiritul demnităţii apartenenţei la valorile naţionale şi europene, pentru cunoaşterea şi implementarea spiritului civic, moral în mod ireversibil în interiorul societăţii româneşti, pentru împiedicarea transformării viitorilor cetăţeni români într-o masă de manipulare de către diferiţi factori ai vieţii publice, pentru impunerea unui traseu ireversibil al europenizării societăţii, noi, participanţii la Şcoala de Vară de la Sighet din iulie 2012 alături de Fundaţia Academia Civică, cerem imperativ:

1. Studiul istoriei la clasa a IV-a să se realizeze de către profesori de istorie, ţinând cont că mulţi dintre învăţători nu au competenţe ştiinţifice şi didactice specifice disciplinei istorie. În multe cazuri aceştia, în timpul alocat istoriei, predau noţiuni specifice altor materii. De asemenea solicităm introducerea în planul cadru a unei ore de istorie pe săptămână la clasa a IV-a şi nu una la două săptămâni cum se întâmplă astăzi.

2. Introducerea obligatorie în planul cadru a două ore de istorie săptămânal la clasele V-VII, necesare aprofundării elementelor de bază referitoare la istorie, pe care un elev trebuie să le cunoască. În multe cazuri, în ciclul liceal elevii nu fac dovada cunoaşterii unor concepte cheie necesare istoriei, precum încadrarea în timp şi spaţiu, cronologie etc.

3. Introducerea în planul cadru al ciclului superior al liceului a studiului istoriei românilor, indiferent de filieră, pentru cel puţin două ore pe săptămână. Este regretabil că astăzi se studiază programe de istorie ce cuprind teme de istoria românilor integrate în istoria universală, fără a se face o distincţie clară. Suntem de acord că este necesară studierea istoriei universale sau europene pentru ca elevii să cunoască contextul istoric în care românii au evoluat. Însă este contraproductiv a se amesteca cele două direcţii, determinând bulversarea elevilor în mod special. Construirea unei identităţi ar întări sentimentul de identitate naţională, acesta fiind şi scopul predării istoriei în şcoală. Mai mult, la nivel european se consideră că „este legitim ca programa de istorie să fie considerată un mijloc de dezvoltare şi de menţinere a unui sentiment de identitate naţională” (cf. Consiliul Europei şi istoria în şcoală, Strasbourg, 1997).

4. Solicităm introducerea în cadrul programei de istoria română a temelor referitoare la cultura şi civilizaţia medievală, modernizarea statului român în secolul al XIX-lea survenită după 1866, cultura şi mentalităţile în perioada interbelică, democraţia interbelică. Necesitatea introducerii unor asemenea teme este dată de faptul că ele recomandă modele de urmat de către elevi, exemple de bune practici în dezvoltarea societăţii. De asemenea,

studierea acestor teme ar asigura interdisciplinaritatea cu alte domenii cum ar fi literatura română sau filozofia. Parcurgerea acestor teme demonstrează elevilor europenitatea lor şi justifică eforturile de modernizare actuale pe care societatea le face dându-le un sens, o continuitate. Preluarea unor teme, viziuni din perioada modernă sau contemporană ajută elevii de a se raporta la diferite contexte contemporane.

5. Modificarea viziunii asupra programei de istorie specifică clasei a XI-a în sensul eliminării temelor de pseudoistorie. Unele dintre temele din această programă sunt considerate banale de către elevi, conţinutul lor fiind regăsit doar prin simpla citire a certificatului de garanţie al unui produs comercial. De asemenea, e recomandabil ca teme cum ar fi regimurile totalitare, să nu fie redundante în programe specifice claselor a X-a, a XI-a şi a XII-a. Mai mult, solicităm consultarea obligatorie şi nu fictivă a profesorilor de la catedră în conceperea planurilor cadru şi a programelor şcolare referitoare la disciplina istorie. Până acum, conceperea acestor programe s-a făcut de către comisii obscure create la nivel ministerial, ale căror membri nu cunosc suficient necesităţile profesorilor la catedră. Ceea ce este şi mai trist e faptul că toate propunerile trimise cu ocazia aşa-ziselor dezbateri publice pe tema programelor, au fost respinse în bloc. Sperăm că Ministerul Educaţiei nu va mai perpetua aceste practici incorecte şi jignitoare la adresa profesorilor, elevilor şi părinţilor, ci va promova o dezbatere reală în această direcţie.

6. Introducerea în planul cadru a celei de-a doua ore de istorie universală pe săptămână la clasele cu profil real şi tehnic.

7. Introducerea obligativităţii cursului legat de regimul comunist şi represiunea comunistă împotriva poporului român cel puţin la clasele liceelor cu profil teoretic. Chiar şi în documente europene este revendicat dezideratul cunoaşterii trecutului, mai ales a aceluia din perioadele totalitare ale istoriei. Studierea conţinuturilor având această temă este recomandată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În rezoluţia numărul 1481 din 25 ianuarie 2006, la punctul 7 se specifică: „Adunarea Parlamentară este convinsă că asumarea istoriei este una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se evita repetarea crimelor în viitor. Mai mult, evaluarea morală şi condamnarea crimelor comise joacă un rol important în educarea tinerei generaţii”.

8. Introducerea disciplinei istorie ca probă obligatorie la examenul de Bacalaureat pentru toţi absolvenţii de liceu. Este cel puţin curios că persoanele care vor să obţină cetăţenia română sunt obligate să susţină un test de istorie şi civilizaţie românească, în timp ce cetăţenii născuţi în România nu sunt încurajaţi să-şi cunoască propria istorie încă de pe băncile şcolii.

9. Introducerea la nivelul ciclului inferior al liceului, indiferent de filieră, a unei discipline distincte numite „Cultură civică”, în care să se studieze, de pildă: comportarea în familie şi societate, doctrine politice, cetăţenia europeană, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti, principii democratice, importanţa exprimării votului etc. Necesitatea studierii lor este dată de lipsa unei culturii politice în societatea românească contemporană, cu grave consecinţe asupra dezvoltării acesteia.”

 

Semnează: Participanţii la cea de-a XV-a ediţie a Şcolii de Vară a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, organizată de Fundaţia Academia Civică în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
 

Sighet, iulie 2012


---

Mai jos găsiți atașat memoriul in format PDF (0.2 MB).