Mititei, sarmale si ghiveci

Una dintre proprietatile sale, casa cu numarul 191, situata în Rua Santo Amaro, cartierul Gloria din Rio de Janeiro, a fost oferita de ea cu gentilete, pentru a servi ca sediu Casei Române. Intre timp, Aurica - cum era alintata - s-a mutat în alta locuinta, în Ilha do Governador.

Cladirea unde a functionat Casa Româna este imensa, cu terase si gradini suspendate, precum cele din Babilon. Fiecare nivel era destinat unei activitati, iar unul dintre ele poarta numele Bucuresti. Imi amintesc foarte bine despre un fel de cârnatarie si de o masa foarte lunga, unde erau savurati deliciosii mititei si sarmale, piftie si inegalabila ciorba si ghiveci. Doamna Cocaneanu, ajutata de alte compatrioate, era neîntrecuta în prepararea unor bucate gustoase. Casa Româna a fost creata, la propunerea doamnei Cocaneanu, la 10 mai 1953. Primul ei nume a fost "Casa Româneasca" ("A Casa Romena"), mai târziu schimbat în "Casa Româna" ("A Casa Romena"). Intrunirea de convocare a avut loc la 28 aprilie 1953, coordonatorul momentului fiind doamna Lucie Fernandes (pe numele de fata Stroian), românca si ea si sotie a ministrului de Externe al Braziliei la acea data, Raul Fernandes (1877-1968). Casa Româna a fost condusa apoi de un Comitet, având-o ca presedinta pe Aurelia Cocaneanu si ca vicepresedinti pe ing. D. Mihaescu si A. Atanasiu.

Veneau la Casa Româna români de dreapta, de centru si de centru-dreapta, liberali. Numai comunistii lipseau. Toti aveau acelasi obiectiv: sa-si aline dorul de patrie si, poate, într-o zi sa revina acasa.

La 5 iulie 1953, Casa Româna a oferit o receptie corpului diplomatic din Rio de Janeiro, la ceremonie participând ambasadorii Frantei, Columbiei, statului Chile, reprezentanti ai Ministerului Relatiilor Externe al Braziliei, un trimis al Ambasadei Statelor Unite ale Americii, ministrul de Razboi si reprezentanti ai Bulgariei, Poloniei, Ungariei, Lituaniei, acestia din urma depinzând de Comitetele din Exil, adica organe care nu recunosteau respectivele guverne socialiste.

In limba lui Eminescu

La Casa Româna totul era motiv de sarbatoare: Craciunul, Pastele, botezurile, casatoriile, aniversarile etc. Copiii, mai ales, se distrau de minune în perioada Craciunului si a Pastelui. Multi participanti se îmbracau de sarbatori în costume nationale, din diferitele provincii românesti. Saloanele si scarile se împodobeau cu covoare bogate, în cel mai expresiv stil românesc, ouale de Pasti erau încondeiate în maniera traditionala, nu lipseau nici reproduceri de mari pictori români ca Nicolae Grigorescu, icoane din diferite zone ale tarii.

Conversatiile se purtau în limba lui Eminescu. Doar o singura data am auzit doua doamne folosind când greaca, când româna. Casa Româna avea o biblioteca modesta, cu câteva zeci de carti în limba româna sau despre România, majoritatea editate în Franta, Portugalia, Spania. Tinea, de asemenea, legatura cu centre culturale sau religioase din întreaga lume, în principal cu Biblioteca Româna din Freiburg (Germania), locul unde se pastreaza cel mai mare numar de publicatii ale exilului românesc.