?Cand imi aduc aminte ce frumos era..."

- Au fost aicea, asa, vreo..., cate familii? Nu multe, vreo douazeci sau treizeci.

- Cand a fost asta?

- Asta a fost asa, in `40 - in `40 s-au dus nemtii - a fost, asa, prin `38, cam asa au fost polonezii aicea, vreo douazeci de familii. Poate si mai multe, daca as numara pe degete. Au fost vreo douazeci, douazeci si cinci, nu stiu. Pe urma o venit razboiul. Cat am fost aici, ne-au evacuat. Cand a venit razboiul au fost evacuati de aicea si m-am intors inapoi, dupa razboi. Dupa razboi, polonezii au plecat in Polonia, in `46 si `47. Au plecat in Polonia, din Poiana Micului, Solonetul Nou si Plesa au plecat in Polonia. Au ramas vreo cativa si acuma au ajuns la saptezeci de familii. Si care nu-s ortodocsi, tineretul nu mai vorbeste polona, limba polona, ci romana. Da? is de vina parintii. Ei, copiii, cand au venit de la scoala, au inceput a vorbi romaneste si parintii... romaneste. Si copiii nu stiu polona. Da-s parintii de vina. La noi, la mine, s-a vorbit polona. Si eu acuma cu copiii mei vorbesc polona si ei imi raspund romaneste. Va place? Tineretul nu le place, sa le piarda. Dar ?Casa Polona" le place. Nu? Da, sunt saptezeci de familii in Paltinoasa. Da, amestecati, si catolici, si ortodocsi. Si cand a ajuns aici, cand au fost bunicii nostri, aici au venit din Plesa. Acum aici sunt din mosi stramosi, polonezii. Acuma daca erau batrani se stia mai bine. Aia au murit. Dar la Plesa mai sunt, poate ei stiu mai multe. Poiana Micului, Plesa, Solonetul Nou. Da, sunt aici get beget, din mosi stramosi, bunicii nostri. Ei au venit din Plesa aici, bunicul meu, bunica mea. Bunicul meu a fost din Plesa, bunica a fost din Solonetul Nou. Si parintii aici s-au nascut.

- Dumneavostra ati facut scoala in limba polona?

- De unde? Da? n-a fost atuncea, pe timpul meu. Pe timpul meu aici n-a fost scoala polona, numai romana. Acuma a inceput.

- Cum se distrau polonezii?

- Foarte frumos. Foarte frumos se distrau. Unde mergeam noi, tineretul, cantam in polona, vorbeam numai polona. Acuma numai romana.

- Si erati deosebiti, fata de ceilalti din sat?

- De romani? Da, eram deosebiti, sigur. Da, unde mergeam, cantam polona. Inca ne rugau ortodocsii sa cantam polona si pe urma romana. Si era o distractie foarte frumoasa. Acuma tineretul..., nu-mi mai place.

- Ce obiceiuri erau? Pe la nunti.

- Pe la nunti erau..., mergeai la nunta, cum sa spun, era mancare, pregateli bune. Atunci, inca, erau nemtii aicea, sa spun ce era... Era frumos in trecut. Dar era si mai greu. Tot era greu, ca parintii nostri cumparau pamant, faceau casi, asa, si copiii erau mai necajiti, stiti. Si noi, necajiti, cum am fost acasa, cunosteam viata de necaz. Da? acuma tineretul nu cunoaste de necaz. Ei nu stiu. Da? noi am crescut cu canepa, melitatul, torsul. Pana la miezul noptii torceam canepa, la scarmanat pene. O, nu ca acuma, te uiti la televizor. Noi n-am stiut de televizoare si de radio. Nici nu era. In comuna noastra era un neamt padurar. El numai avea radio in..., aici asa nimeni nu a avut. N-am stiut cu radio, cu televizor.

- Si nu aflati nimic, nici o stire, nu?

- Nimic, nu. Numai de tors, scarmanit pene, munca la animale. Sapa din mana nu ne-a cazut, nici grebla. Si-n ziua de azi tot asa traiesc.

- Dar polonii nu erau mai instariti fata de ceilalti?

- Nu, prea era greu. Aici pamant putin, la noi, aici e numai padure si mai mult se traieste aici din padure, ca pamant e putin. Mai mult se traieste aici din padure. Tin minte ca tata, cu Piotr si Stastaw si Francisk, fratii mei, mergeau in padure si aduceau lemne, iar eu, cu sora mea, Bogustawa, culegeam mure, pentru ca dulceata facea mama. Da? ce sa mai zic?

- Vorbiti-mi putin de obiceiuri, de Craciun...