De la Árpád la Stalin

La interval de 5 luni însa, un alt atentat din cuprinsul monarhiei dualiste aducea noi indicii. La 11/24 februarie 1914, palatul episcopului de Hajdudorog - Miklossy István - din Debretin a fost aruncat în aer. Explozia a fost produsa de o bomba primita într-un pachet prin posta. Ancheta politiei s-a desfasurat rapid si în scurt timp s-a descoperit ca în spatele atentatului stateau doi indivizi: Ilie Catarau-Orhei si Timoftei Kirilov. Cercetarile facute de politia de granita de la Predeal au dus la descoperirea faptului ca "atentatorul de la Debretin a fost anul trecut de trei ori la Brasov (30 mai-6 iunie, 3-4 septembrie, 21 septembrie - pâna în ziua atentatului). A treia oara a locuit la Grand Hotel si a avut un însotitor cu un pasaport pe numele de Cotofan Eliad, dar a carui descriere personala este identica cu cea a celui de-al doilea atentator de la Debretin - Kirilov". Date fiind o serie de elemente (pasaport fals, comportament deosebit de misterios), ziarul Brassoi Lapok anunta cititorii ca "dupa analiza conditiilor nu poate fi altfel decât ca atentatul de pe Tâmpa a fost savârsit de Catarau si complicele sau".

Persoana lui Ilie Catarau a facut obiectul unor cercetari asidue în epoca din partea politiei si a ziaristilor. Ziarul Gazeta Transilvaniei îl prezenta ca fiind "un aventurier politic. Bulgar de origine, a stat câtva timp în Rusia, unde nu se stie din ce a trait". Sosise în România cu câtiva ani înainte si s-a dat drept student român basarabean silit sa se refugieze în România din pricina persecutiilor îndurate din partea autoritatilor rusesti. Peste doua zile, în urma unor noi cercetari ale politiei, s-a descoperit ca numele real este "Katarov", iar în atentatul de la Debretin "actionase si sub impulsiunea cunoscutei societati teroriste rusesti ?Camera Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril? din Kiev". Ziua urmatoare politia rusa confirma ca era un "spion rus". Tot pe 21 februarie, studentii în Litere de la Universitatea Bucuresti - teoretic, colegii lui Catarau - dau un comunicat în care precizau despre Ilie Catarau: "?român basarabean?, judecata publica e încheiata: un aventurier, lipsit de orice umbra de disciplina morala, care în transformarile sale succesive a luat, întâmplator, un timp, si ipostaza de student universitar?".

Ulterior, personajul a cunoscut o totala metamorfoza. Astfel, Vasile Bianu spunea, la 1926: Ilie Catarau este "unul din avangarda razboiului sfânt de întregire a neamului, ca un far datator de directie si numele trebuie sa fie binecuvântat si pastrat cu sfintenie în fiecare suflet românesc".

Indiferent de parerile asupra presupusului autor al atentatului de pe Tâmpa, dupa informatiile noastre, politia nu a reusit sa solutioneze acest caz si sa trimita în fata justitiei pe cineva ca vinovat sigur de actiunea din 27 septembrie.

Dupa dinamitarea din toamna, statuia lui Árpád de pe Tâmpa a mai fost afectata - într-un mod mult mai brutal - de intemperii. Astfel, în articolul Furtuna pustiitoare în Brasov si în comitat, ziarul Brassoi Lapok scria, la 31 decembrie 1913: "Cine azi dimineata, la primele raze de lumina ale soarelui curat de iarna, a privit spre Tâmpa, a vazut stupefiat ca de pe coloana mileniumului a disparut de pe soclu statuia razboinicului contemporan din timpul lui Árpád." De asemenea, ziarul precizeaza ca "vântul pustiitor de azi-noapte l-a prabusit, neputând fi vorba de nici un atentat". Statuia "a fost luata de vânt de pe soclu si trântita la pamânt, sfarâmându-se în bucati. A cazut spre Brasov si s-a sfarâmat de grilajul de fier, care înconjoara monumentul".

O parte a soclului statuii (care mai ramasese în picioare) a fost aruncata în aer de armata româna, la 1/13 septembrie 1916. Cu acea ocazie, ziarul Gazeta Transilvaniei scria: "acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau ca prin statui de piatra si alte artificii milenare se pot cuceri tari si subjuga popoare".

Soclul a ramas în picioare jumatate de veac, servind pentru escalade si chiar ca punct de observatie militar, pâna când a fost complet desfacut în anul 1966.