Motto: ?Înaintașii neamului românesc din Bucovina de Nord, au lăsat urme semnificative atât în istoria și cultura Ucrainei (Mitropolitul Kievului Petru Movilă, folcloristul și savantul Acad.Grigore Bostan, coatutorul Constituției Ucrainei și europarlamentarul Dr. Ion Popescu, faimoasa cântăreață Sofia Rotaru ș.a.m.d.), cât și ale neamului românesc din Țară (frații Hurmuzachi, Ioan Mihaly de Apșa, Iancu Flondor, Dmitrie Onciul și Ion Nistor, poieții Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu etc.). De la gimnaziul din Cernăuți, îndrumat de Aron Pumnul, și-a luat zborul simbolul românismul Mihai Eminescu. O eventuală enciclopedie consacrată personalităților reprezentative ale comunităților românești din Ucraina ar întruni câteva volume...Fiind cetățeni loiali ai statului ucrainean își revendică în permanență drepturile firești de a fi români, de a se considera populație autohtonă, de a se bucura de standartele europene în domeniul drepturilor omului, de drepturile și libertățile funamentale ale minorităților etnice. ? Cercetător Aurica Bojescu, Cernăuți

"Izvorul tuturor răutăților și pustiirii acestor părți, a Moldovei Țării de Sus, este risipa și pustietatea cauzată de către ucrainienii cazaci, stingerea țării noastre". Așa caracteriza cronicarul Miron Costin acțiunile politice ale lui Bogdan Hmelnițki, considerat la Kiev drept ?întemeietorul statului ucrainean?. Miron Costin și-a exprimat temerea profetică că "răutățile" vor afecta și viitorul: "?cu cale ne este și nouă a pomeni povestea lui Hmil, hatmanul căzăcesc, de la care vremi s-au început și răul nostru, în care și până astăzi ne aflam cu acest pământ la cumplite vremi și Dumnezeu știe de nu și peste veacul nostru trăitoare".

Relațiile româno-ucrainene au demarat în vremea lui Hmelnitki, care a invadat de câteva ori voievodatul Moldovei, ?încuscrindu-se? cu forța cu Vasile Lupu, care a dat-o pe Ruxandra, dupa fiul hatmanului, Timus, descris astfel: "ce numai chipul de om îl avea, firea toată fiindu-i de fiară sălbatecă". Hmelnițki și-a început oscilațiile politice printr-o rebeliune împotriva polonezilor, pentru ca mai apoi să se alieze cu tătarii, invadând și prădând pe toți vecinii săi, pentru ca în final să se arunce în brațele Moscovei, deschizând drumul acesteia către Europa.

Independența Ucrainei, doar după 1991, trage după ea toate tarele regimului sovietic. Fără să aibă parte de nici o altă tradiție statală, Kievul promovează în continuare politicile sovietice, modul sovietic de a privi lumea, pe care încearca să le acopere cu o poleială democratică (inclusiv după schimbarea cu noul regim, presupus ?democratic?). Fiind de fapt numai o replică miniaturizată a imperiului sovietic, Ucraina pare că nu știe și nu poate să abordeze într-un mod diferit relațiile cu vecinii săi, decât prin promisiuni despre democrație false, și acțiuni deschise sau conspirativ dictatoriale (vezi asaltarea ecologică a canalului Bâstroe, sau deznaționalizarea forțată a românilor prin persecutarea mass-mediei și a intelectualilor români din teritoriile ocupate.