Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873, Badacin-5 februarie 1953, Sighet)
Iuliu Maniu s-a născut la Şimleul Silvaniei la 8 ianuarie 1873. Studiile superioare în drept le-a efectuat la Budapesta şi Viena, obţinând şi doctoratul. 
Între 1898 şi 1915 a fost avocat al Mitropoliei Române Unite din Blaj.
Din vremea studenţiei datează şi debutul în viaţa publică, întâi ca membru, apoi ca preşedinte al societăţii academice Petru Maior.
În 1906 obţine un prim mandat de deputat la Vinţul de Jos, comitatul Alba. Joacă un rol important în evenimentele care au condus la unirea din 1918, participând ca delegat la adunarea de la Alba Iulia şi fiind ales preşedinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziţie al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920).
După fuzionarea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc, la 10 octombrie 1926, devine preşedinte al PNŢ şi, peste doi ani, la 8 noiembrie 1928, preşedinte al Consiliului de Miniştri. La alegerile din decembrie 1928, PNŢ obţine 77,7% din totalul voturilor exprimate. Guvernarea naţional-ţărănistă este puternic afectată de marea depresiune economică şi, după 1930, de politica destructivă a regelui Carol II.

Între 1938-1944, Iuliu Maniu se manifestă ca ferm opozant faţă de regimurile de esenţă totalitară ce s-au succedat în fruntea ţării: autoritarismul carlist, eşuat lamentabil în 1940, legionarismul şi dictatura militară a lui Antonescu. Totuşi, deşi refuză colaborarea cu puterea, Maniu nu ezita să se pronunţe ferm, prin proteste intransigente, în momentele cruciale care au dus la căderea frontierelor şi la războiul antisovietic.

Joacă un rol important în preliminariile şi actul de la 23 august 1944, devenind într-o primă etapă ministru fără portofoliu în primul cabinet Sănătescu. Mai târziu, ocupaţia sovietică şi preluarea puterii de către comunişti la 6 martie 1945 şi-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu şi a PNŢ, consideraţi ca principal obstacol în calea comunizării României. În iulie 1947, partidul este scos în afara legii, iar Maniu, Mihalache şi ceilalţi conducători sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi.
 
În amintirea acestui părinte-martir al democraţiei din România, ACADEMIA CIVICĂ va depune o coroană şi va propune un moment de reculegere marţi, 5 februarie 2013, orele 14, la statuia din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti.
Amănunte la tel. 021/312 58 54 sau 021/312 98 52
 
Iliu Maniu în viziunea unor politicieni străini ai vremii:
 
“Dl. Maniu a dorit să-mi amintească că a fost crescut în România în spiritul a două principii de bază. Primul este dragostea pentru libertate şi democraţie, al doilea dragostea pentru ţară şi popor. Timp de mai mulţi ani el a luptat pentru aceste principii şi în lupta sa a putut conta pe sprijinul tuturor românilor.” (Bucureşti, 23 noiembrie 1945)
 
Fragment din Notă asupra convorbirii dintre dl. Mark Ethridge şi dl. Iuliu Maniu, în Ulrich Burger, Misiunea Ethridge în România, Fundaţia Academia Civică, 2000, p. 177
 
„În nici o altă ţară europeană, Aliaţii nu negociaseră cu un lider atât de deplin îndreptăţit să vorbească în numele poporului său, pe cât era simplul cetăţean Iuliu Maniu, şeful Partidului Naţional Ţărănesc, partid scos în afara legii (...) Aliaţii au recunoscut că el vorbea în numele întregii naţiuni şi au considerat cu îndreptăţire că, în momentul hotărâtor, aceasta va accepta fără rezerve decizia luată de dânsul”. (1949)
 
Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundaţia Academia Civică, 1996, p. 88