Sunt oameni care umplu spațiul dintre ei și semenii lor cu credință, multă bunătate, verticalitate morală, curaj, putere de sacrificiu și iubire. Sunt calități care apropie, dar care, mai ales, despart. Pentru că în foarte puțini oameni se regăsesc toate aceste însușiri. Ei nu sunt regula, ei sunt excepția, modelul. Corneliu Coposu a fost un astfel de om. Un martir și un mit. Percepția unei asemenea ființe într-o lume jalonată de violență și de pragmatism vulgar s-a dovedit imposibilă. Cum să existe cineva dezinteresat de funcții și onoruri publice și mai ales de obținerea unei averi?! Într-o țară bombardată cu false valori, spiritul lui Corneliu Coposu distanțează mai mult decât atrage. Venerat de fideli (prea puțini) și recunoscut de adversari (prea mulți), Seniorul este considerat un exemplu de admirat, dar nu de urmat. Câte legăminte nu s-au făcut la căpătâiul lui Corneliu Coposu? Câți oameni politici legitimați de Senior și-au ținut făgăduiala acelor clipe?! În imensul cortegiu care-l însoțea în noiembrie 1995, un bătrân din Ardeal spunea: ?N-a avut în el nici un strop de ticăloșie ?Cum să câștige în politică?? A fost un Sfânt. Sfinții nu ajung la putere. Ei au puterea de la Dumnezeu!? Semnalare trimisa de Marilena Rotaru la 5 Nov 2005