1. "Eu, daca mai traiesc, consider ca am trait ca sa depun marturie. Pentru ca comunistii nu s-au jucat. Comunistii ne-au distrus. Pur si simplu"

Când v-ati nascut si unde?

În satul Râusor la 22 martie, 1933. Copilaria mea e ca orice paradis fara sa stii, încarcat de bondari, de fluturi. Mama n-a putut sa ma nasca doua zile si doua nopti pâna n-a murit strabunica mea. De aceea eu am început sa cuget mai mult la mitul reîncarnarii. Nu cumva sufletul ei s-a...pentru ca am însusirile ei, înclinat spre poezie, spre cântec. Am fost doi copii, sora mea e cu sase ani mai mare. Tata a fost arestat de trei ori, a facut în total opt ani dupa care a venit acasa dar n-a mai trait mult, a murit. Mama a murit la 83 de ani, bolnava, a umblat pe urmele mele, peste tot. Dupa ce am fost bagat la închisoare ei erau pusi pe lista sa fie deportati. Le-a confiscat casa dar nu stiu de ce n-au mai fost deportati. Dar le faceau sicane pentru ca venea în fiecare seara un betiv care le batea în geam si le striga: "reactionarilor, legionarilor" pâna când sora-mea a luat un lemn si a iesit la el si la batut. Si de atunci nu a mai venit.

Aveati o gospodarie mare?

Era destul de mare. Eram tarani saraci dar ei au tot cumparat pamânt si au ajuns la zece hectare pe parcurs. Tata era fierar în sat. Era bun la suflet. Asta l-a distrus pe el când a fost în puscarie. Când a iesit s-a dus la un taran în sat care era fierarul colectivului si a muncit acolo si i s-a rupt o artera la cap. Tata a murit paralizat.

Când ati fost dat la scoala?

În '44 m-am dus în prima clasa de liceu si capacitatea am dat-o dupa trei ani, asa se dadea atunci. La liceul Negru-Voda din Fagaras. Pe urma am avut o clasa mixta, fete si baieti.

Aveti amintiri din timpul razboiului?

Da. Am amintiri. Stiu când au venit nemtii, când marsaluiau spre rusi, falnici, si pe urma când au venit rusii ca au violat o fata din sat, la noi, vreo opt insi. Si un baiat, Gheorghe al Saftei, care a scapat din Crimeea, din încercurirea de la Crimeea pe o scândura înnotând, a fost împuscat de un rus chiar în noaptea nuntii, în sat la noi. M-a impresionat destinul lui. Apoi a început colectivizarea. Au început cu întovarasiri ca sa-i obisnuiasca pe oameni cu lucrul în comun. Si oamenii erau foarte putini. Erau numai activisti, cântau muzica si nu era ce au scontat ei. Toate portile erau încuiate. Oamenii nu se duceau ca nu au consimtit sa-si dea de buna voie pamântul la colectiv. Au încercat ei sa intre în câteva curti. Au murit acum acesti oameni. Toti colegii mei cu care am fost închis s-au dus, s-au dus ca pleava. Eu, daca mai traiesc, consider ca am trait ca sa depun marturie. Pentru ca comunistii nu s-au jucat. Comunistii ne-au distrus. Pur si simplu. Eu am stat opt luni de zile în anchete la Securitate, cu batai, cu torturi. De aceea am insomnii acum. Am avut o perioada când o luna de zile n-am dormit deloc, la Aiud.

Unde erati când v-au arestat?

Eram acasa. Stiu ca ploua, era în 16 noiembrie 1950. Am fost la scoala, ca de obicei si mi-au spus colegii ca doi civili m-au cautat. Erau securisti. Si au venit acasa si m-au luat. Ei ma bateau sa spun despre niste bombe despre care nu stiam nimic.

De ce v-au arestat?

Pentru ca am facut parte din organizatia anticomunista. Eu nu stiam cum se numeste. Ei au numit-o Fratia de arme. Eu eram prieten cu Mogos. Dupa ce Mogos a venit din închisoare am luat legatura cu el pentru a face o organizatie anticomunista. În ziua arestarii a venit un grup de securisti dinspre gradina si altul dinspre ulita si m-au prins la mijloc. Ei au pus paza severa la usa însa sora mea a iesit, a tras de usa si l-a trântit pe sergentul de la usa si a strigat la ei: "tâlharilor, ati venit sa arestati un copil de saptesprezece ani". A cazut într-un lesin ca sufera de inima. Au intrat în casa, la carti, l-au gasit pe Goga pe un raft si au zis ca-i legionar. Tata a intrat cu sufletul la gura si le-a zis: "daca dati în baiat mor cu voi de gât". Si l-o luat pe tata si la dus în fata iar o patrula de patru ostasi au început sa caute partizani în sura. Si eu am fost introdus în jeep si m-au dus la Fagaras. M-au bagat într-o camera, m-au perchezitionat si m-au bagat la ancheta, sus, unde au venit vreo doisprezece ofiteri îmbracati în civil si m-au pus la curent electric. Stiu ca atunci când începeau sa ma electrocuteze spuneau: "sa-i facem legatura cu Tito". Râdeau. Eu ma învârteam pe jos pentru ca nu puteam sa rezist. Comandantul Securitatii, ciungul Stoica pentru ca avea numai o mâna, mi-a înfipt mâna în par sa-mi pastrez echilibrul. Când m-au dus jos, în beci, era un abator de carne vie acolo. Am vazut un taran care era lovit la cap si îi curgea sânge din cap pe ciment. Partizanii, erau patru prinsi. Pe mine m-a legat cu catuse de un taran din satul nostru. Peste noapte ne-au schimbat catusele si ne-au pus cu mâinile la spate, strânse cu un cablu. Am avut un vis în care visam ca ma aresteaza si a venit gardianul si mi-a tras câteva cu pistolul în cap de am ametit. Pe urma mi-au facut o alta legatura la mâini, mai sloboda, nu asa de strânsa. Dimineata m-a dus un sergent pe hol sa fac curatenie. I-am zis: "am mâinile legate", "nu eu ti-am legat mâinile". Am mai stat într-o celula cu Nelu Munteanu. Nelu Munteanu avea bombele. Eu nu cunosteam nimic despre bombe ca ei luasera trotilul de la bombe sa-l foloseasca în alta parte. Eu n-am stiut. Au zis daca vor sa mearga la wc. L-a dus prima data pe Vasile Morariuc si l-au batut, l-au umplut de sânge. A venit plin de sânge si ne-a zis: "sa nu va duceti ca va omoara". Si nu ne-am mai dus, ne-am facut si noi pe pereti, pe jos treburile si mirosea acolo ca erau excremente vechi ale oamenilor care fusesera acolo. Doua zile si doua nopti am ramas la Securitatea din Fagaras. Dupa aia am fost transportat la Securitea din Brasov. A fost o calatorie foarte grea. Lesinau pe capete astia ca nu aveam aer. Dubele nu aveau nici o aerisire, intra gazul de esapament înauntru si lesinai. Si am fost bagat în celula numarul 11 la Brasov si acolo am dat peste un politist, Babiuc si peste un avocat. Ei, bineînteles ca si-au rezervat partea de jos ca era mai racoare. În celula noastra trecea un burlan de la soba si în doua saptamâni s-au facut fâsii cele doua camasi pe care le aveam. Aici am ramas vreo trei saptamâni pâna când a venit în inspectie capitanul Olteanu. M-a vazut si zice: "iesi afara. I-ati boarfele si iesi afara" si m-au bagat la comun, o camera comuna. Si Babut era informator. El traise cu o femeie din sat si avea relatii. Interesant este ca el era chemat la ancheta numai pentru a-l trage de limba si era planton pe sala. Si la comun am dat peste Milosan care era alt informator. Acesta avea alt stil, bineînteles. A, nu va mai povestesc ca în timpul când eram acolo a venit unul arestat si nu stia: "mie trebuie sa-mi dea drumul ca eu am fost arestat în noaptea nuntii". Si nu stia unde sa-si puna fulgarinul si palaria. "Aici trebuie sa începeti prin rabdare", zicea Milosan. El era în ancheta de mult timp. Era informatorul lui Olteanu asa dupa cum am aflat. Eu am fost condamnat opt ani dar am facut treisprezece si jumatate.

Ati fost condamnat. Ati avut un proces? Când?

Am avut un proces, da. În 1951, iulie. N-a lasat rudele noastre sa vina la proces. Am fost prin saptesprezece lagare. Am fost la canal, la Jilava, am trecut o luna prin Jilava. Am fost trimis la canal, la Poarta Alba. M-am întâlnit cu tata. Am stat o noapte cu el de vorba. El o ramas ca avea condamnare sub doi ani. Eu m-am dus la Peninsula. Ce am patimit si acolo. Si dupa sase luni am plecat de acolo la Baia-Sprie, în Maramures, la minele de plumb în 1952. Am stat un an acolo si în 1953 m-au trimis la mina Cavnic, tot de plumb. Erau trei mine în Maramures pentru detinuti: Baia-Sprie, Baia-Nistrului si Cavnic. De acolo, dupa ce a evadat grupul acela cu Ioan Ioanid care era la Europa Libera, ne-a izolat. Ne-a izolat si ne-a trimis în primavara lui '54 la Gherla. La Gherla am stat circa un an pentru ca au venit studentii si au facut razmerita, aia arestati. De fapt am stat mai mult. În timpul revolutiei din '56 eram la Aiud. Si la Aiud am stat pâna în '58 si pentru ca lucrasem la canal si la mina mi-au dat drumul conditional si am fost trimis...initial trebuia sa ma duc acasa dar ne-au oprit la poarta aproape o zi întreaga si a venit ordin sa ne dezbrace si ne-au bagat la zarga.

Când v-au eliberat?

În mai '64, cu decretul. Am fost în lagare, am fost în Baragan, am fost la Culmea, la Grindu, la Periprava. Dupa ce m-au eliberat a fost tot un fel de puscarie. Eu am avut perchezitii si anchete aproape în fiecare luna. Stateam la Fagaras si aveam gradina particulara de-am tinut manuscrisele astea ascunse în pamânt. Au povestea lor. Am trimis de sase ori zece manuscrise în Apus si nu m-au prins niciodata. Mi-a spus frantuzoaica care m-a ajutat ca au perchizitionat-o. Când s-a întors de la manastirile din Moldova a gasit casa perchizitionata si ravasita, apartamentul unde statea.


2. "Eu vreau sa mor demn, asta este dorinta mea"

Cum s-au comportat fata de dvs. prietenii si rudele dupa ce v-ati eliberat?

La început au venit sa ma vada si din satele vecine dar pe urma, orice minune tine trei zile, s-a stins. În '70 am avut o ancheta foarte mare la Securitate pentru ca eu aveam legaturi cu Caraion, cu Adrian Marino, cu scriitori care au fost închisi. Am reusit sa ma angajez ca muncitor necalificat în Fagaras gratie unui consatean care lucra acolo. Eram singur, fetele fugeau de mine când auzeau ca am fost închis. Singura a fost sotia mea...(plânge) care e si ea bolnava.

Va mai aduceti aminte ziua când a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej?

Da. Eram la Fagaras. Se stie, realitatea se stie. Aia plângeau ca el a facut bine României dar pe vremea lui s-au petrecut crimele cele mai mari, mai mari decât pe vremea lui Ceausescu. Acesta a fost ultimul. Decretul cu privire la detinuti l-a dat pentru ca a ajuns în Apus povestea cu reeducarea de la Pitesti si nu mai aveau ce face. Ca sa creeze relatii cu apusenii nu mai aveau ce face, ei erau siliti sa dea decretul. Ticalosii!

La care din închisorile prin care ati trecut v-a fost cel mai greu?

Toate au fost grele. Ma gândesc la mine. Eu când am ajuns la Baia-Sprie mi s-a parut ca am renascut din nou. Pentru mine cea mai grea închisoare a fost canalul ca era mare secret acolo si bestii erau toti. Si am fost într-o garnitura de tren care s-a ciocnit si unii dintre noi au murit cu picioarele taiate. Nu ne-au dat voie sa sarim din tren, ostasii au sarit, bineînteles. S-au postat cu mitralierele într-o parte si alta si astia au sarit din tren si au murit.

Cum ati ajuns la Brasov?

Am ajuns la Brasov din mai multe motive. Primul a fost ca sa fiu cu baietii. Mi-am vândut casa de acolo. Când m-am mutat aici a început criza asta puternica de spondiloza. Pe atunci nu aveai voie sa te deplasezi, sa te muti dintr-un oras în altul. Asta era lege pe vremea lui Ceausescu. Am adus din închisoare multe boli printre care o colita foarte rebela si cronica. Si boala de stomac si constipatii si nu mai stiu. Când am venit prima data la Brasov stiu ca m-am îmbolnavit de burta. Am mâncat niste pepene ca era vremea pepenelor. Am mâncat putin dar...poate era mai bine pe vremea aia ca aveam si diaree. Am fost internat în anii '70 la clinica pentru depistare. E mai greu sa pui diagnosticul. Nu suport spitalul. Nu suport nicicum. De asta stau si la casa, pentru ca nu suport blocul. Am fost internat recent la spitalul de la Foisor. E al MAI pastrat de pe vremea lui Ceausescu. Erau majoritatea foste cadre de la MAI internate sau din familiile lor cu care nu m-am înteles. Erau niste oameni vulgari, total vulgari. Era unul...i-am spus doctoritei: "daca acesta nu pleaca mâine îmi i-au bagajul si plec de aici pentru ca nu pot sa suport". Vorbea numai de femei, numai de...nu zic, vorbeste omul si de femei ca aia a fost viata lui. Trebuie sa aiba o deschidere, o cultura.

Cum vedeti Brasovul astazi?

Domnule, îl vad napadit de tigani. Prea multa coruptie si minciuna e în Brasov. Eu nu am întâlnit oameni asa de perversi. Eu nu mi-am înselat nevasta pentru ca am avut anumite principii morale pe care le-am avut. Eu vreau sa mor demn, asta este dorinta mea.

Pentru România care credeti ca a fost cea mai buna perioada?

Cred ca înainte de razboi, înainte de '44, de venirea rusilor. Înainte de Antonescu si perioada lui si înainte de Carol ca atunci s-a facut cultura româna. Eu consider ca cea mai buna perioada din viata unui popor este cea în care are efervescenta culturala. Si atunci a avut efervescenta culturala.

Dvs. ati scris carti despre detentie. Credeti ca românii vor sa uite sau sa-si aminteasca ce s-a întâmplat în perioada comunismului?

Vad ca generatia asta vrea sa uite. Civilizatia, oricare ar fi ea, manânca cultura. Asta e o civilizatie imorala. E o civilizatie care va duce la prapastie, nu numai neamul acesta, va duce întreaga omenire la prapastie. Ca pe mine ma intereseaza...degeaba zic eu ca fac parte din neamul românesc daca aici sunt persecutat si cel din Jamaica nu stie de mine si nu se intereseaza. Trebuie sa avem o deschidere spre lumina, altfel nu se poate. Chiar daca esti nationalist, chiar daca crezi în valorile...

Ce întelegeti dvs. prin nationalism?

Eu vad prin nationalism mai mult o limba în spiritualitate. Consider ca un popor fara o cultura, fara o nationalitate nu se poate realiza. Asta vad. Sansa noastra de a fi mare în lume nu e imperialismul, e pozitia morala si spirituala a sa si creatia spirituala. Am avut un dialog cu un condamnat la moarte iar el spune ca nu ar mai combate nici o religie, nimic. Bineînteles ca New Age si Martorii lui Iehova îi combat pentru ca astia sunt împotriva doctrinei crestine, zic eu. Împaratia lui Dumnezeu trebuie sa fie de natura spirituala, nu materiala.

Dvs. ce religie aveti?

M-am nascut greco-catolic iar acum sunt ortodox.

Cum s-a întâmplat asta?

Formatia mea e...uitati-va la biblioteca mea, am vreo cinci mii de carti printre care sunt Filocaliile traduse de parintele Staniloae si Dogmatica teologica si morala scrisa de parintele Staniloae. Sunt format de el. Pentru ca ortodoxia, orice am vrea noi, a jucat un rol în viata neamului acesta. Eu cred ca Raiul însemneaza apropierea de Dumnezeu. Depinde de pozitia în care te plasezi. În viata aveam sansa sa ne facem fiinta. Alta posibilitate nu avem. Eu am de baza fraza lui Blaga care încheie Trilogia cunoasterii. O reproduc asa: omul e fiinta privilegiata pentru ca are sansa sa îi faca din sângele celor mici. Alte vietuitoare nu au aceasta sansa.