R: Deci, povestiţi-mi puţin despre copilăria dumneavoastră, când v-aţi născut ??

 

S: M-am născut în comuna Pecica, judeţul Arad și, copilăria până la 14 ani? După aceea am plecat la o școală profesională de 4 ani pe care am terminat-o și după terminarea școlii? am venit la Brașov. M-am stabilit aicea cu serviciul la Calea ferata, depoul CFR Brașov... Pe urmă, în continuare, am făcut  armata  la Timișoara și după armată, în continuare, tot la CFR până în 1941. În ?41, din cauza evenimentelor politice, a trebuit să renunţ la serviciu de la calea ferată, am dat probă la fabrica de avioane, aicea la Brașov. Și acolo am continuat serviciul, și, după ce? M-am căsătorit pe urmă în 1939 și din căsătorie am realizat, am avut un băiat, a făcut liceul aici în Brașov, la Unirea, în continuare facultatea tot la Brașov, la Universitatea de Automobile și Tractoare. Da, a fost inginer și a terminat facultatea cu bine, actual? Acuma e stabilit în Canada. Și în continuare? despre Brașov, ce să vă spun? E un oraș frumos, pe timpuri, populaţia era foarte mica faţă de ce este acuma. Când am venit eu la Brașov, erau circa 40000 de locuitori. Securitatea populaţiei nu era nevoie, pentru că poporul era disciplinat, locuitorii respectau legile și, în continuare? poliţia era 20 de poliţai în tot orașul.

 

I: 20 de poliţai?

 

S:  Da, [râde] da, 20 și puteţi să verificaţi, că mi-amintesc că am avut o rudă care era poliţai, propriu-zis era poliţai, era cizmarul poliţiștilor, repara încălţăminte și astea? Iar în rest, cu viaţa familiară, din serviciul pe care-l prestam și din venitul pe care? ăsta ne permiteam să mergem în fiecare sâmbătă la un restaurant, la un dans, la o petrecere, la o masă cu 2-3 familii.

 

I: Despre restaurantele din Brașov, de exemplu?

 

S: Poftim?

 

I: Povestiţi-ne un pic despre restaurantele din Brașov.

 

S: A [exclamaţie] restaurantele din Brașov, ce să vă spun, să? vă spun despre alea mici. Pe stradă, acuma nici nu mai știu cum? îi  spune, 15 Noiembrie sau cum îi spune? ăăă? era un restaurant ?La Pisica Neagră?, ?La Pisica Albă?. În fiecare cârciuimă? d-astea mici, era câte un ceteraș cu? dans, cu muzică populară sau? de pahar, iar? restaurantele unde mergeam cu familia era la ?Gambrinus?, la ?Ursu?, la ?Mielu Alb?, la ?Palermo?, la ?.

 

I: Gambrinus, unde era?

 

S: Poftim?

 

I: Gambrinus, unde era?

 

S: Pe Republicii.

 

I: Pe Republicii?

 

S: Da, pe Republicii. Și ?Cheia de Aur? era, a fost un depozit de cărţi acolo, o librărie mare.

 

G: E aproape de? pă Cerbului, acolo.

 

S: Da, în spatele Cerbului.

 

I: A, da, da ,da, știu.

 

S: Cârciumile ăstea mici unde mergeau oamenii mai săraci, sigur că? își permiteau și ei un pahar de vin sau de rachiu, iar? restaurante? așa mari era ?Coroana?, era? avea și așa un mic hotel? și acolo mergea lumea mai cu bani. Da, în rest? iar din frumuseţea orașului ce era? De exemplu, să vă spun despre aleea de sub Tâmpa, de la terenul de sport de acolo, de la Olimpia.

 

I: ?pia.

 

S ?Toată aleea care înconjoară Tâmpa până la restaurantul, fost ?Tampa?, în Valea Răcădăului.

 

I: La Iepurele?

 

S: Da, erau bănci la 15-20-30 de metri, oamenii se-ndrăgostea? se plimbau sau se odihneau iar tinerii se îndrăgosteau? și? asta era.

 

G: ?era lumini, era?

 

S: În fiecare dimineaţă aleea era măturată de oamenii de servici a Primăriei, iar acuma, ce să?

 

G: Era fanfară, era o cabină acolo.

 

S: Cum?

 

G: Era și fanfară acolo, era o cabină.    

 

S: Da. Bine am să spun și despre aia da? acum vorbim despre aleea de sub Tâmpa care, cum v-am spus, era curăţată în fiecare dimineaţă, era omul primăriei care avea grijă de asta și, era frumos și...

 

G : Era promenada îndrăgostiţilor.

 

S: Promenada îndrăgostiţilor era peste tot? Și pe urmă? despre ce să vă mai spun?? despre? În oraș, în oraș, Piaţa Sfatului cum îi spunea atunci erau precupeţele care veneau cu? adică aveau o masă, pătrată așa și aveau fripturi, mici, nu pahar de vin, un pahar de rachiu și cui îi permitea buzunarul, care nu se uita, uite, cum e și-n timpurile de acum, unii mănâncă, beau și chefuiesc și alţii?

 

I: Și Primăria unde era?

 

S: Poftim?

 

I: Primăria unde era, prin ?38, ?39?

 

S: Primăria? Păi tot acolo e?

 

I: Uunde e și acuma?

 

S: Da.

 

I: Și Prefectura?

 

S: Și Prefectura e? actuala Prefectură?

 

I: Prefectura, unde era atunci Prefectura, era atunci Prefectură?

 

S: Ba da era atunci Prefectură, da? nu-mi amintesc unde era atunci. În actualul local al prefecturii era tribunalul? iar în spatele tribunalului, cum e? era atuncia? acuma în spatele Prefecturii? s-a făcut cantina? asta a partidului, cantina partidului, în curtea închisorii.

 

I: A fost închisoare acolo?

 

S: Da, iar în spate, unde ulterior s-a făcut cămin studenţesc, că înainte de a ajunge studenţii, acolo am mai făcut noi oamenii care am mai făcut politică, naţionalistii și? era curtea închisorii unde ne mai scotea câte 10 minute pe, zi?

 

I: Aţi? aţi fost închis?

 

S: Da,da, da.

 

I: Cum cum cum s-a întâmplat?

 

S: Poftim?

 

I: Cum s-a întâmplat?

 

S: Cum să se întâmple? Am participat la rebeliune, în 1941, așa, și am fost condamnat la? patru luni închisoare, pentru tulburarea liniștii și două luni pentru port ilegal de armă?

 

I: Aha, 6 luni, 6 luni?

 

S: E, în continoare, în consecinţele ăstea, urmările ăstea, în ?44 am fost în lagăr.

 

I: Unde, unde?

 

S: La Caracal. No? și? acolo am stat 9 luni? și pe urmă ne-a eliberat și? ăăă? N-am mai putut merge în serviciul care-l făceam înainte  înainte, pentru că Securitatea mi-a impus unde să mă duc, adică?

 

I: Loc de muncă forţat?

 

S: Da, da, am? la Steagu Roșu, dar în timpul războiului am lucrat la fabrica de avioane? la I.A.R., în timpul războiului și?

 

R: Atuncia la rebeliune, practic cum a fost ?Povestiţi-mi cum a fost?

 

S: Cum să fie? Acţiunea Mișcării Legionare, atuncia cu? cum se spune? lovitura de stat, au ocupate telefoanele, au ocupat Prefectura, au ocupat Primăria și? în continuare o fost de scurtă durată, cu cedarea Ardealului? a luat Anonescu comanda ţării, a scos Mișcarea Legionară din atribuţiile? să conducă statul și a luat Antonescu și pe urmă în continuare, a urmat războiul și? în timpul războiului? Eu n-am făcut războiul, dar am fost mobilizat la fabrica de avioane și am muncit ca meseriaș, lucram tot pentru război, dar pe urmă ne-a descompus și fabrica de avioane ne-a îmărţit la Caransebeș, la Herculane, la Câmpu Lung, la Pitești și așa mai departe pe secţii și? asta? și iar în continuare ce să vă mai spun?? Despre?

 

R: Despre cedarea Ardealului, ce vă aduceţi aminte?

 

S: Ce să-mi aduc aminte? Mi-aduc aminte că, era, când s-a cedat Ardealul, încă funcţiona Mișcarea Legionară și refugiaţii care veneau din Ardeal erau primiţi cu ajutoare, cu mâncare, îmbrăcăminte, cu locuinţă și?

 

I: Da pe unde veneau, treceau munţii, coborau în jos?

 

S: Cine?

 

R: Refugiaţii.

 

S: Da veneau cu trenu?, pe jos, cu opincile, desculţi?

 

G: Bine, dar și la Brașov au rămas, că nu s-a cedat Brașovul.

 

I: Brașovul nu s-a cedat?

 

S: Nu, nu.

 

I: Și la Brașov au venit refugiaţi?

 

S: Da, sigur, chiar uite și-n casa asta stătea?

 

G: Unde stăteam eu în gazdă? pe Vulturilor.

 

S: Au fost mulţi refugiaţi. Chiar din echipele de ajutor am făcut, Mișcarea Legionară era în casa lui Ioniţă? actualmentul Parchet? unde-i Parchetul ăsta acum? Parchetul civil. Iar despre viaţa de închisoare ce să vă spun? Ă? să nu ajungă nimeni că nu e plăcut, era regim foarte sever, la închisoare, de multe ori? cel puţin la închisoarea din ?41, aia nu, nu prea a fost așa de grea ca-n ?49, deja era stăpânită de Securitate? care te bătea, te băteau la tălpi, te băteau la?altul cânta cu acordeonul să nu se audă și acuma Liceul Șaguna, în spate acolo era în casa lui Po? în vila lui Popovici, nu știu dacă știţi dumneavoastră e vis-?-vis de de? ce-i acolo acuma? A fost spitalul? e neuro?? da? și acuma e  spital.

 

G: Și acuma tot securitate e. 

 

S: Nu știu că nu mai am treabă cu ei și nici ei cu mine, consider că s-a terminat și? [râde]

 

I:  Și-au făcut-o singuri?

 

S: Ei esta este. Evoluţia politică, nu numai la noi, în lume, cine e stăpân,  îi stăpân și cine-i slugă trebuie să execute.

 

I:  Și torţionarii ăștia își pierd câteodată umanitatea.

 

S: Poftim?

 

 I: Își pierd câteodată  umanitatea.

 

S: Da absolut și aicia-i nenorocirea pentru că? viaţa în majoritate e cea săracă. Pe timpuri Brașovul, îmi amintesc că erau numiţi oameni bogaţi 10 persoane între care o fost așa? să amintesc așa: Telman? uite că nu-mi amintesc acum? Telman erau opt sași, și doi români, era unu  Albu, care avea pe Calea Bucureștiului și unu? Puiu care chiar a fost fratele soacrei mele.

 

I: Și de exemplu, domnul Puiu? ce? de ce era unul dintre cei mai bogaţi, avea mașini, sau case??

 

S: Să vă spun. Avea o prăvălie? și era considerat printre cei bogaţi pentru că avea de la ac, până la mașini, care mașini nu prea erau în timpul ăla în Brașov, era mașinile care le aducea Ford și Fiat, mașini de epocă cum se spune și care erau? ăsta, cum avea și regele Mihai.

 

G: Deci în prăvălie se vindea de la ac până la mașini, adică tot.

 

S: Regele Mihai avea o mașină d-asta fără? coperiș deasupra și era mare amator? îi plăcea să vină la fabrica de avioane? vara, în special, la trei, patru săptămâni, la o lună și îi plăcea să? avea și el în zona secţiei unde lucram? avea și el o porţiune unde își lua și el?

 

I: Lucra și el?

 

S: Da. Era tânăr, avea douăzeci și douăzeci și unu de ani și?

 

I: Și lucra și el cu dumneavoastră?

 

S: Are 80 de ani și el, e bătrân și el nu mai e și el? a trecut la a treia acuma, nu? Și să revenim la Puiu, că m-aţi întrbat de ce era considerat bogat și sora era săracă, pentru că el avea prăvălia asta mare? pe strada? ăăă? Vlad Țepeș îi spune, nu?? Și avea de la ac, până la? tot. Și alimente și? îmm? de toate. Și pe urmă avea? proprietate?

 

G: Imobile, imobile.

 

S: Da, patru pe care le închiria și, unde e Steagu Roșu acuma avea 14 hectare de pâmânt pe care pe timpul? de naţionalizare, bine că i-a naţionalizat și? case și pământul, pe el l-a deportat la Sighișoara și întâmplarea a făcut că aveam un frate care a fost brigadier silvic, la Sighișoara și cu mare greutate ca să nu fie implicat în? ajutorul ăsta de chiaburi dă? bogaţi, nu știu ce? tot așa prin cunștinţe a făcut rost de o cameră unde a stat acolo până când? a apărut legea aia că le-a dat drumul să vie înapoi, dar? a venit înapoi în Brașov, da? nu i-a dat voie să-și ocupe casa, iar pe strada Operetei, dacă știţi? chiar în gard acolo cu, cu? teatru? ? ăăă? ș-acolo a avut o vilă și, acolo în spate i-a dat voie de și-a făcut o cameră și bucătărie, pe care tot el cu mâna lui și-a făcut-o și în final? ăăă? așa ? și-a terminat și el viaţa și? asta a fost.

 

I: Cît ă? cât a avut, era unul dintre primii opt oameni? cei mai bogaţi??

 

S: Poftim?

 

I: Era unul dintr-e cei mai bogaţi oameni din Brașov?

 

S: Primi zece? da? așa era considerat. Oameni bogaţi era? ?Coroana?? care proprietar era Bimell, așa se numea Bimell și? în lagăr la Caracal, acești mari proprietari de Coroana de restaurante, de Coroana în fiecare dimineaţă cînd era deșteptarea la ora 6, dintr-un raft și-a făcut un suport de vioară pe care a pus o bucată de placaj, care a găsit-o unu? acolo și-n fine? avea fotografia soţiei și-n fiecare dimineaţă îi cânta la soţie și? și trăgea singuri că, noi care eram meseriași, n-aveam ce să? ce să plângem! [exclamaţie] Ne-am procurat, nu toţi, am fost aicia de la Brașov, era de la Râșnov unu? și eu ne-am făcut pe un scăunel acolo? o măsuţă și lucram din traforaj  și din oase și din? monede de argint? unelte de argilă, le băteam [bate în masă]  cu ciocanul și făceam o cruciuliţă, un medalion o? așa în? timpul trecea  mai ușor, că oamenii care? directorul Bănci Naţionale de exemplu, sau au fost generali, ăia sigur că plângea că aveau de ce să plângă că aveau avere, aveau? da? noi care aveam ciocanul și pila și? n-aveam de ce să plângem că și acolo ne ocupam cu? și timpul trecea destul de ușor. Despre mâncare ce să vă spun? ăăă? de multe ori varza, ardeii și așa mai departe? le aducea și? spălatul se făcea de multe ori cu furtunul  și de acolo intra la cazan. Dar de multe ori nu prea puteai să mănînci din cauza ardeilor care erau prea iuţi și? era mâncarea foarte?

 

I: Vă aduceţi cumva cum îl chema pe directorul Băncii Naţionale?

 

S: Nu-mi amintesc numele, dar? era chiar directorul Băncii Naţionale și? am avut și? pe urmă a fost și inspectorul? ăsta? de aicia de la Brașov? ăăă? cum îi spune? Acuma îi spune Regionala Căilor Ferate, atuncia? sau atuncia îi spunea Regionala? a fost și ăla închis și a murit acolo, sărac? a avut un furung și n-a spus omu? și i l-a tăiat și el avea diabet, i s-a infectat și a și murit acolo în lagăr și l-a înmormântat chiar? că cimitiru?? era acolo. Dimineaţa cînd? sunt șă care? era insomnii așa cum e vecinul meu, care nu dorm? bocitoarele dimineaţa la 3 veneau, începeau să? boceau în cimitir și te sculau, eu n-aveam probleme, cum dorm acuma dormeam și atuncia.

 

I: Și veneau femeile și boceau ?

 

 S: Nu?

 

I: Cine erau bocitoarele?

 

S: Ele? Dumneata n-ai auzit de expresia asta?

 

I: Ba da, știu ce sunt bocitoarele, dar cine erau? Erau?

 

S: E? Erau femei plătite. Dacă aveai mamă sau tată sau bunici sau pe cine vroiai să-l bocească nu te duceai personal să-l bocești acolo, nu? Plătea la o femeie care? plângea, îi ducea o cană de apă, îi punea pe mormânt? asta era?

 

I: Și-n nouă luni cât aţi stat la Caracal, nouă luni aţi stat, nu?

 

S: Da.

 

I: În nouă luni cam căţi? cum era? câţi colegi eraţi într-o cameră?

 

S: Păi nu erau camere, erau? erau? bărăci mili? foste militare, ale germanilor. Ei au făcut bărăci, erau? o? o băracă avea cam 40 de metrii și în ele erau paturi etajate? și sus și jos și într-o? în lagăre era cam 6000 de persoane, de deţinuţi 6000. Lagărul ăsta de la Caracal nu era un lagăr așa? greu. Nu aveai voie să te viziteze nimeni, ori să primești pachete, nu aveai tu să știi că nu primești, da? familia știa că poate să-ţi trimită în fiecare lună, dar? n-am primit niciodată nimica mi-a trimis, da?? n-am primit niciodată ? adică ei oficial, adică exteriorul știa că poţi să primești, dar tu acolo nu primeai. În schimb la închisoare aicia la Brașov aveai voie să primești un pachet de cinci kilograme, pe care îl primeai într-adevăr și ca să fie mai ușor la cântar, soţiile deţinuţilor, majoritatea se învăţau una de la alta, și pâinea o prăjea ca să fie mai ușoară, mai multă? Nu știu, dumneavoastră aţi văzut căminul studenţesc?

 

I: De unde??

 

S: La închisoare, sau n-ai apucat?? Acolo, închisoarea era? pe? fapta de gravitate, adică? dacă erai condamnat mai mult erai în celule? de patru, de șase, sau dacă era? unul mai grav, ăla avea celulă? specială, iar restul eram în camere mai mari de patruzeci de persoane? d-astea care erau condamnaţi până la un an, că am avut acolo, vecinul meu îl știa? pe a lui Moldovan, pe Valerică? voi sunteţi tineri, el a fost la Televiziunea Română, după ce-a ieșit din închisoare, pentru că? Se ocupa de emisiunea cu pionierii, da? a murit și el săracu? și? era aicia vecin cu noi?

 

R: Puteţi să ne povestiţi puţin despre război, cam când a început, dacă a fost Brașovul bombardat, ce zone au fost bombardate?

 

S: Da, sigur. În timpul războiului Brașovul o fost bombardat și? ca obiectiv principal era fabricile: Astra și Fabrica de Avioane, dar? din eroare de plasament a bombelor, zona noasrtă, a Tâmpii, începând de la Universal cum îi spune acuma, zona asta a fost bombardată inclusiv prima? e prima vale a Tâmpii a fost bombardată împreună cu?

 

G: La fântâniţă, nu?

 

S: Da. La fântâniţă, cum îi spune? a fost bombardat Brașovul și sigur că oamenii au suferit. Mergeam când suna alarma, mergeam pe alee până când?

G: Cât mai departe de casă? și cu copilul? avea copilu? mic și?

 

S: ?cu alimente? unii și-au făcut acolo cabane de lemne și? dormeau acolo. Pe urmă a fost și zona asta de către Tractoru?? și-acolo a fost bombardat, mult?.

 

I: Și atuncia, atuncia, practic multe clădiri s-au pierdut atuncia, nu?

 

S: Nu, nu? nu prea multe, au suferit unele, dar nu așa? n-a fost așa grav cum a fost la Ploiești sau? la Câmpina, sau?

 

I: Dar au folosit asta ca pretext, bombardarea clădirilor, l-au folosit ca pretext cei care au venit după ?45 la putere l-au folosit ca pretext pentru ca să demoleze clădirile?

 

S: Nu, nu?

 

G: Demolările s-au început mai târziu, pe vremea lui Ceaușescu?

 

S: Cum suntem noi zona asta ca? unde stă și Grigore și noi? până aicia în vârf? deja, primăvara eram în program să ne dărâme. Și el a terminat-o în decembrie, nu? Cu revoluţia? În primăvară dacă nu murea? nu mai eram?

 

G: Da, da în ?89? Ne tot făcea inventarul la numărul de focuri, de persoane?

 

R: Aţi spus că a fost bombardată și fabrica de avioane, ce vă amintiţi despre? cît a fost distrus din ea??

 

S: Ce să-mi amintesc? că e o amintire destul de tristă pentru că ne-a descompus, cum am amintit mai înainte. După bombardament nu mai puteam să? să stăm în fabrică acolo pentru că bo? bom? bombarda încontinuu și atuncia? a format patru puncte ale ţării, a împărţit uzina? urmând ca acolo? să se facă iarăși alte secţii și? cum eram eu de exemplu la Herculane, noi nu aveam? ăăă? n-aveam nimic, nici măcar unde să ne adăpostim utilajele și? cu, cu ajutorul primăriei și cu ajutorul lu? ăsta? de la Pecinișca, dacă știţi unde e intrarea în Herculane? E o comună mică care e compusă numa? dintr-o stradă, îi câteva, poate o sută de familii, poate mai multe, nu știu, și acolo era o fabrică de var și acolo ne-am băgat? și noi utilajele, și ne-a dus în zona Băilor Herculane, de la Herculane la vreun kilometru, în pădure, unde ne-a pus de-am tăiat copacii, brazii, ce-a fost acolo urmând să facă secţia de? în care lucram? și? timpul a trecut? și războiul a început să-și facă finalul și ăsta și? nu s-a mai investit? așa sume de bani... decât salariile și atît în timpul ăsta?

 

G: A început să se facă tractoare?

 

S: Da. În timpul ăsta? în timpul ăsta cât eram acolo la Herculane directorii care erau? Grosu Vasile, care era directorul general al fabricii, împreună cu fratele lui, Grosu Ion, un inginer? ăăă? Florescu și cu un băiat? era așa ca dumneavoastră? n-avea decît 21 sau 22 de ani, era mecanic de bord? ne-a adunat acolo în Caransebeș la aerport și ne-a spus că ei vin special la Brașov să ne aducă deplasarea, că? bani, salariile le dădea la familii, aici, iar nouă ne dădea deplasarea, care era echivalentul? zece mii de lei era atunci, care acuma e poate zece milioane? nu știu să  dar ce puteai să faci cu banii ăștia? Salariul deși nu era zece mii de lei, dar, era cam dublu plus patruzeci la sută îi dădea la familie, plus ce ne dădea nouă la? ăsta și? din povestea asta care v-am spus, că vine să ne-aducă deplasarea, banii deja erau la Caransebeș, dar ei să-și motiveze plecarea ne-a spus că vin la Brașov și-au urcat, îmi amintesc, în avionul 212 Savoia și? pilotat de? inginerul ăsta Florescu?. Asta a fost dimineaţa, pe la ora unșpe?, seara la radio? la știri, la ora optisprezece, la ora nouășpe? a anunţat că? guvernul român să delege doi piloţi din România, să vină să ia avionu? că ei nu se mai în? reîntorc.

 

G : Unde se dusese?

 

S: Poftim?

 

G: De unde să ia avionul, unde s-o dus?

 

S: Unde se duceau ei?

 

G: De unde să ia avionul? Unde fugise? Unde să se ducă să ia avionul?

 

S: În Turcia, din Turcia, v-am spus?

 

G: În Turcia?

 

S: O anunţat din Turcia la ora 12 să trimită doi aviatori să? nu știu dacă-mi amintesc bine, era doi băieţi de la Făgăraș amâdoi erau din comuna Voila? unu Oprea? ăăă? și unu Pop și s-au dus și? încă în dimineaţa zilei următoare au plecat și? a adus avionul înapoi.

 

I: Dar asta în ce an era practic, în patruzeci și??

 

S: Atuncia în ?44.

 

I: Dar turcii nu erau aliaţi cu nemţii?

 

S: Cum?

 

G: Nu erau aliaţi cu nemţii?

 

S: Ei? cât știu din? cele ce s-a publicat, din cunoștinţele lor? au stat un timp? ăăă? puţin  în Germania și de acolo au plecat în Statele Unite la o fabrică de avioane și d-acolo? Am înţeles c-a lucrat cu succes Grosu ăsta Viziru pentru că era om foarte  capabil și? ăăă?a pus la punct?

 

I: În ?44 se simţea prezenţa comuniștilor?

 

G: Nu, nu.

 

S: Unde?

 

I: În România.

 

S: Bine, prezenţa comuniștilor era? încă din? după primul război mondial, pentru că aveau celule? a luat minţi ca orice organizaţie, parcă? extremistă cum îi spune? cum a luat fiinţă și Mișcarea Legionară? prin muncă? așa și ei? aveau încă din primul război mondial? a luat și ei fiinţă, în ?21, nu? Când făceam serviciul la Calea Ferată? ăăă? majoritatea erau de partea comuniștilor, erau? aveau? ăăă? cămine unde se adunau și? treaba lor, asta a fost? fiecare cu treaba lor, cu?

 

R: Și despre comuniști ce se auzea în perioada aia, erau acuzaţi de ceva? Deci despre comuniști ce se auzea în perioada aceea?

 

S: Despre relaţia asta cu comuniștii n-am ce să vă spun pentru că nu m-a interesat? eu v-am spus, am fost de altă părere și? nu cu? Am avut colegi care la rândul lor au suferit, chiar aicia la? închisoare a fost de la Uzinele Reșiţa și au fost 4, 5 persoane, nu știu numărul lor exact și printre ei așa ca oameni? ne-am împrietenit și? ei discutau despre ideea lor, noi despre a noastră și? asta era.

 

I : Dar?

 

S: Pentru noi era mai ușor, ei nu primeau pachete fiind îndepărtate, sau? și erau destul de persecutaţi ca și? asta era. Și stânga și dreapta era de aceeași?

 

I: În ?41 asta.

 

S: Da.

 

I: Și în ?49 când aţi fost la Caracal aţi fost, aţi întâlnit vreun deţinut care să fii fost comunist?

 

S: Adică să se fi transformat din?

 

I: Da ori să se fi transformat, ori să? atuncia în perioada aceea ori să? să fi fost comunist convins și totuși să fi fost închis?

 

S: Păi bineînţeles că erau și ei, dar? ei nu erau la Caracal? ei erau, nu știu dacă?

 

G: Păi că-n ?49 nu mai erau închiși comuniștii.

 

S: Păi da, în ?49 nu dar?

 

I: Nu da-n ?49 totuși nu erau?

 

S: Nu știu dacă s-a întîmplat? parcă nu-mi aduc aminte? ăăă? Am fost condamnat în ?41, cum v-am spus, da? am fost condamnat și-n ?49, am avut o condamnare.

 

I: Aia pentru ce-a fost condamnarea?

 

S: Tot în legătură? da, adică? am fost eliberat din închisoare, am fost eliberat în vară și am continuat să contribui pentru familiile celor condamnaţi la ani grei de închisoare? dând salariu, contribuiam după posibilităţi pentru asta? sigur fiind mirosiţi de treaba asta, atuncia iară m-a arestat, bineînţeles că nu numai pe mine, am fost cu sutele, am fost cu miile, au fost chiar zece mii de oameni români condamnaţi? și alţii au fost? a fost doctorul Mija, care? ăăă? condamnat? se numește o policlinică, sau nu-i policlinică, e un sediu unde m? medical care contribuie la ajutorul oamenilor săraci, adică? asistenţă medicală gratuită mai nou? el a fost internat la 17 ani în închisoare și? nu știu ce cunoștinţe din Germania îl ajută? cu bani și cu ăsta și la Săcele  a făcut un cămin de bătrâni dar numai de șase persoane, pentru că ăstea sunt posibilităţile? Deci omu? așa din punct de vedere umanitar, să spunem o expresie că nu se astâmpără dar dorinţa de a face bine? a făcut căminu? ăla? cu munca lui, deși-i doctor.

 

G: Acuma, nu ?

 

S: Da acuma. Tocmai că au trecut timpuri?

 

I: Și el a fost condamnat împreună cu dumneavoasrtă?

 

S: Cu mine nu? Eheiii? ăștia cu anii grei? erau cu greii, ăia micii erau cu micii .

 

I: A deci el a fost condamnnat mai mult.

 

S: 17 ani, a fost cu? dacă ai auzit de Salcă, a murit, băitul lui? e reporter, nu?? la Gazeta? Expres, la Transilvania Expres, fiul domnului Salcă. Așa știu că băiatul lui e? redactor, la Gazeta de Transilvania, nu sunt sigur, da?? El a murit acuma, tot așa și el a fost condamnat? el a fost președintele Asociaţiilor Deţinuţilor Politici.

I: Domnu? Mija?

 

G: Nu, Domnu? Salcă.

 

I: Și domnu Mija mai trăiește?

 

G: ?Acuma după revoluţie, acuma după revoluţie?

 

I: Da? domnu Mija mai trăiește?

 

S: Eu am și acte de la tribunal de la? Nici astăzi n-am înţeles? ăăă? am fost condamnat în Brașov, am executat pedeapsa în Brașov și totuși, actul de deţinut politic îl am de la Trbinalul? Teritorial Cluj. E o treabă care nu știu? ori ăștia sunt subalterni, ori?

 

G: Pobabil acolo a fost? arhiva, cum e la ceilalţi, la  militari? la Pitești, probabil era? că? ăăă? acolo, Brașovul are la? Pitești? ăăă?la?

 

S: Mă rog? asta e treaba administrativă a tribunalelelor militare, că noi n-am fost condamnaţi de tribunale civile, noi am fost condamnaţi de armată ?

 

S: Pentru că era război și??

 

S: Nu. Așa erau con? deţinutii politici, erau condamnaţi de tribunalele militare.

 

R: Vă aduceţi?

 

S: Era viaţa veselă din tinereţe, sigur că era frumoasă? chiar dacă am venit la 19 ani în Brașov și salariile erau frumoase, dintr-un salar de 4200 de lei care-i aveam, asta  era de 4200 pentru că era din servici de stat, adică de la calea ferată.

 

R: Și la privaţi se câștiga mai bine?

 

S: D? la avioane câștigam aproape 7000.

 

G: ?și la privaţi?

 

S: Da? la avioane când am fost eram deja căsătorit. Dar când am venit, cînd vă spun de la salariile de la C.F.R., erau frumoase și din banii ăștia, un costum de haine, de cea mai bună calitate, confecţionate la furnizorul curţii regale? pentru că era un magazin care purta denumirea de Furnizorul Curţii Regale, deci pentru un costum de haine? îi? pe 7 Noiembrie, era un maga? era un magazin, poate l-aţi apucat, parcă un magazin mare de stofe era  și acuma tot un magazin e, parcă am trecut pe acolo?

 

G: Da, da lângă biserica catolică, puţin mai  înainte, vis-?-vis de  Armata Poporului e un magazin de stofe, acuma e confecţii?

 

S: Deci dintr-un salariu de 4200 puteam să-mi fac un costum de haine, de cea mai bună calitate, la croitorie de renume, regală și masa, dormitul, spălatul, pantalonii și pantofii curăţaţi 1350 de lei? restul pe gagici, pe? biliard, pe popici, pe?

 

I: Da, era masă de  biliard în Brașov?

 

S: Da, sigur? asta era?

 

G: ? atracţia serii.

 

S: ? sigur a tineretului... și? restul v-am spus?

 

G: Nu era internet, jocuri mecanice?

 

S: Nu era tehnica asta avansată, era mai primitivă. Popicele nu se ridicau automat, era un om de serviciu acolo?

 

I: Unde era sală de popice?

 

S: Păi? aproape pe la toate restaurantele era?

 

I:Da??

 

S: Da.

 

G: Țin minte că era aicia la Temelia, la Metrom, la?

 

S: Popicării de beton era mai puţine, majoritatea era de pământ. Și acolo era efort mare de la popicari ca să beie un rachiu de la adversari, sau un pahar de vin? nu era chiar așa de comod, trebuia să depui efort la? treaba asta.

 

I: Mese de biliard, tot așa erau, prin fiecare restaurant?

 

 S: Nu. Acuma sincer să spun cum sunt, dar, cu multe bile, cu multe asta? Erau cinci popice.

 

 G: popicele, da biliardul?

 

S: La biliard, erau tre? cinci popice, tot popice erau, era, așa micuţe [arată], cu diametru de 12-16 milimetri, cu figuri cu figuri făcute la strung, și erau trei bile. Două albe și una roșie și din alea se făcea suma totală, unul alb căzut de bilă albă era o valoare, altul dacă dădeai cu roșu scădeai din ce ai câștigat?

 

G: Deci cu bila trebuia să dărâmi popic.

 

 S: Da, da și dacă îl dărâmai pe ăla din mijloc se considera o sută, de exemplu și dacă alealalte cîte zece.

 

I: Mesele erau mici, nu?

 

S: Nu erau așa mici, avea doi metri pe un metru și? tacurile alea, cum la spunea, băţul ăla de ăsta? tac? avea? așa din talpă, ceea ce nu se mai face acum a, talpă de bou, acuma se face numa? de cauciuc? cu cretă acolo mâzgălea și dădea omu? și? venea omu? și? un pahar de vin? puteai să-ţi permiţi multe lucruri și? un meseriaș? și? și? inginerii nu erau departe cu salariile de cel mai bun meseriaș? dacă aveai 33 de lei pe oră, la avioane, un inginer era pe la 55, 52 de lei pe oră? un inginer gâștiga în jur de zece mii de lei, unșpe? nouă? era și cum era? asta? Fabrica de avioane era împărţită în două secţii: una aviaţie și una motoare, aia motoare era condusă de, domnu? Grigore știe, inginerul Manolescu, mare inventator de? făcea buteliile pentru armată, pentru trotil, chiar aicia, în fabrica Stegu' Roșu, unde am lucrat în secţie, era făcută o groapă de opt pe opt metrii, tot așa adâncă de vreo opt metrii, ș-acolo se făcea probă la butelii la patru sute de atmosfere. Asta era făcută din beton în eventualitatea că? din eventualitatea că se întâmplă un accident de? dar nu se putea întâmpla pentru că? fiecare foaie care se trăgea la? ăsta? la butelie, erau numai doi sudori autorizaţi aicia la Brașov, la Steagu' Roșu, care sudau tablele ăstea la butelie? erau trimise la București și fotografiate, fiecare sudură era fotografiată, să nu aibă pori sau ceva? nu era permis, deci era un lucru de mare fineţe și de mare precizie?

 

R: Și cam ce preţuri?

 

S: Poftim?

 

I: Cam ce preţuri erau pe vremea aceea, cam cât costa o pâine?? Ne-aţi spus ieri?

 

S: A? Ba da cum să nu știu domne??[râde] ? de? să vă spun așa, din salariul care v-am amintit, un porc de o sută de kilograme costa cam opt sute de lei, opt sute, nouă sute; un kilogram de carne de bună calitate era în jur de 16 lei?

 

G: Da' se găseau, mâncare se găsea?

 

S: Vai de mine [exclamaţie]? v-am amintit, în Piaţa Sfatului erau femei cu? cu cârnaţi, cu cârtaboși, cu jumări, cu? mămăliguţă, cu brânză, cu?

 

I: Asta in perioada interbelică, când eraţi tânăr? era raiul pe Pământ, cred că?

 

S: La servici nu mergeam cu mașină, că nici nu ieșea? nici nu era mașină, erau trei mașini Skoda, autobuze, pe care nu le-aţi apucat, erau destul de moderne atunci, dar acuma cred că? ar fi de epocă ? trecut? Ălea făceau gara.

 

G: Centru-Gară.

 

S: Da? destul de rar.

 

I: Cum mergeaţi?

 

S: Potfim?

 

I: Cum mergeaţi la uzină?

 

S: Pe jos. Care veneau din Schei la Astra, veneau pe jos, noi care eram de la avioane de aicia pe stradă, eram patru pe stradă, aicia vecini? era aicia Vanghelie, Stănescu și? mergeam pe jos.

           

G: Păi da venea și de la Budila, patruzeci de kilometrii mergea pe jos pân? la Steagu'. Aveam eu un frezor la Steagu', care taică-so?

 

S: Nu era treaba asta? Și pe urmă, dumineca, destindere, așa frumos? era? pe unde e astăzi spatele uzinei, era o livadă așa îi spunea Honterius? în spatele uzinei Steagu' Roșu, era o proprietate și acolo în fiecare duminică era maial. De fapt maial se făcea și aicia în Răcădău da?

 

G: Erau refugiaţii ăstia? refugiaţii ăștia, ardelenii?

 

S: Da, da, aicia? era la Honterius în fiecare duminică fanfară și muzică? În actualul parc a fost? teren de fotbal. Nu era cu tribună, nu era cu ăsta? era niște? ăsta? ca la vite? niște bare de lemn?

 

G: Un ţarc?

 

S: Așa? și înconjura ăla și stăteai acolo și te uitai, dacă te interesa, dădeai din palme? sau?  

 

S: ? și foarte departe cu? 70 de ani în urmă? foarte departe a fost? dumneavoastră alte? deci, noi? noi la școala primară aveam tăbliţe cum- i spuneam? cu grife? din-astea care zgâria acolo? venea învăţătorul de matematică, ne dădea  adunare, înmulţire, ce ne dădea acolo? terminai, cu o cârpă ștergeai, venea și-ţi punea pe urmă la română și? acuma totu-i pe calculator? Mâncarea dumneavoastră-i foarte departe faţă de ce-am trăit noi, foarte departe? totul este chimic. Morcovul, fasolea, pătrunjelul, totul să crească, să fie mult, să fie mult. Țăranul când venea, cu o bucăţică de brânză era învelită nu în nailon? în frunze de brusture sau în viţă? ăsta era pachetul de brânză sau de  unt?

 

G: Era mai igienic decât în ziar, pentru că-ţi rămânea scrisul pe brânză.

 

S: Da, da.

 

G: Puteai să citești [râde].

 

 S: Voi, mâncaţi mult mai bine, mai modern, mai?

 

R: Vă amintiţi când aţi cunoscut-o pe soţia dumneavoastră?

 

S: Da? îmi amintesc.

 

R: Cum a fost, cum aţi cunoscut-o pe?

 

S: I-a adus o nepoţică, că nepoţica asta are ea doi copiii acuma, adică strănepoţii mei? cum am cunoscut-o? Cunoștinţe au fost multe, dar pân? la urmă a fost aleasa cum s-ar spune. Locuiam în o gazdă la o soră a lui, a ei, ele au fost patru fete, ea a fost cea mai mică și? avea șaptișpe? ani când m-am căsătorit cu ea. Și eu ceva mai bine, la douășcinci?. Făcusem armata și? și așa am cunoscut-o pe soţie și? așa am cunoscut-o pe soţie? ăăă? m-am căsătorit cu ea? n-am dus-o eu la cununie nici cu mașine mici, nici  cu Mercedes, nici cu? Cu birjă cu doi cai? așa era atuncia.

 

R: Cununia religioasă?

 

S: Poftim?

 

R: Cununia religioasă aţi făcut-o?

 

S: Bineînteles! [exclamaţie]? Și nunta am făcut-o chiar aicia în casa asta  și n-a durat prea mult? patru zile o fost la rând.

 

I: Cică n-a durat mult. Astăzi se face o zi.

 

S: Păi da alţii făcea o săptămână.

 

I: O săptămână?

 

S: Așa era că? nu se mai termina nici mâncarea și nici băutura? și la servici de exemplu, cînd aveam anii dumneavoastră, când am terminat școala, cu prietenii, de multe ori ne apuca dimineaţa. De-abia apucam să fugim acasă să ne luăm mâncarea și să fugim la servici, dar nu știu de unde era odihna aia? Că la servici la calea ferată era literă de evanghelie, adică trenul trebuia să plece la ora respectivă nu? Și nu era amânat pentru că noi mergeam la restaurant, nu, iar mecanicii nu li se punea fiola, cum li se pune acuma, nu li se punea pulsul, nu, mecanicii și fochiștii își vedeau de treaba lor? dacă venea de la restaurant știa să pună mâna pe regulator, știa să pună mâna pe frână, știa să? adică era permanent om lucid. Nu era? acum, vedeţi cum e omul? ce am văzut în cele cinci săptămâni cât am fost în spital? Nu-mi explic! [exclamaţie]. Doamne, eu cât am fost, n-am avut accident de muncă, dar nici colegii mei n-au avut. Un accident dacă era cine știe cum? o dată pe an? Acum zeci de oameni se perindă? toţi cu mâini tăiate de drujbă, de abric, de circular, de ăsta? Ba mai mult, a? a fost unu?, care era acolo la al treilea pat de mine, a găurit ceva, da? cum a găurit că a găurit și mîna. Da' să-ţi faci cruce, să te gîndești: da? unde e capul la om? Unde e mintea? Unde? nu sunt bani? Nu e pâine? Ce mănâncă copii, ce le cumpără de încălţăminte, de? Deci în 2001? Ce va fii peste cinci, șase ani, nu, nu știu cum va merge treaba.

 

R: Cum a fost prima întâlnire cu?când aţi cunoscut-o?

 

S: Păi dacă a venit  acolo la soră-sa, cum să fie? Uite, e soră-mea? nu știu ce acolo, gata! [exclamaţie] Treci la gagicăreală? și?

 

I: Și cum o curtaţi?

 

S: Poftim?

 

R: Și cum o curtaţi, cum încertaţi să o impresionaţi, cum încercaţi să o cuceriţi?

 

S: A? n-a fost greu? n-a fost greu?

 

G: Dacă era meseriași?

 

S: Da. Pentru fetele ăstea care se curtau un băiat, nu-și permiteau obrăznicia să o tăvălească acasă la ea, să o ducă la el și s-o bage-n probe? nu nu erau  treburile astea, care sunt acuma  la modă? exerciţiu de probă o lună două, nici atunci nu corespunde, vine alta? mai? nici atunci nu corespunde. Nu, fetele astea erau respectate care erau curtate de băieţi, cu seriozitate? iar pentru uzul ăsta sexual erau? v-am spus? erau ?stabiluimente, erau cabarete? era altă treabă, mergeai, dădeai ăsta, te servea și plecai, dar totu? era sub control. Acu?, dacă Brașovu? avea, cum v-am amintit eu, îmi amintesc eu șapte sau opt localuri din ăstea? Acuma sunt mii în Brașov, la multe apartamente e același lucru, adică e : ?Bă? eu sunt schimbu unu, ia cheia, fă treaba și dimineaţa să lași în locul tău? cutare sau mi-o dai sau cutare??. Eu asta am spus, educaţia sexuală? ăăă? părerea mea, la optzecișiopt de ani e că e foarte departe de civilizaţia trecutului. Cu șaptezeci sau optzeci de ani în urmă nu se întâmpla așa ceva să zică: ?Mă dă-mi și mie cheia că am și eu o gagică și? stau noaptea asta cu ea și??,  nu. Te duceai plăteai, erai servit?

 

I: Cât costa?

 

S: Ei v-am spus. De la opt lei, zece lei ăstea de cartier, mărginașe de la cârciumă, care avea acolo trei metrii patraţi acolo un pat și o masă unde puneai o sticlă de vin dacă vroiai să te întărești? și? dar astea cu localurile cum v-am spus la Cheia De Aur care era cel mai scump? ăăă? acolo era în jur de 60 de lei pentru o ședinţă, pe urmă era localurile așa în descreștere sau cum v-am spus de la început, astea de cartier, mărginașe sau din case din astea particulare care n-aveai siguranţa și? ă? și sculamentul era frecvent.

A? asta separat? ăăă? de exemplu fotbal: am jucat și eu fotbal, uitaţi sunt aicia în fotografie, aicia în margine [arată o fotografie], cum era fotbalul echipelor de intreprindere? Care juca fotbal mergea duminica la fotbal și terenurile ăstea de? ăăă? de la marginea comunelor și jucam acolo. Cînd se termina meciul, nu luam nici mărci, nici dolari? ăăă? la marginea terenului proprietar? ăăă? proprietarii de reclamă de băutură? era un ciubăr, știţi ce-i ciubăr?

 

I: Nu.

 

S: Nu? Auăleu, da? ce învăţaţi în viaţă? Dacă nu știţi nici atâta?Un vas de lemn, ciubăr.

 

I: Aa da, da.

 

S: Tata dumitale sigur știe. No și proprietarul ăsta de cârciumă și? drept primă, cum v-am spus, nu dădea nici dolari, nici d-ăstea, el la echipa lui favorită și care frecventa lui, fotbaliștii ăștia de maidan, cârciuma, scotea un ciubăr din ăsta de cincizeci de litrii sau șaizeci de litrii de vin la marginea terenului. Când se termina meciul, erau vreo zece, sau douăsprezece? ăsta? cutii de tablă? căni, legate c-o sfoară acolo și fiecare pe măsura care putea să ducă, o cană, două, trei, care era mai ţapăn ducea și patru și beia? Asta e fotografie cu teiul care este acum  în Parcul Eroilor din revoluţie? asta  [arată o poză]. Sunt cu un coleg de-al meu? de școală și de cameră? până când ne-am căsătorit și ne-am despărţit. El era de la Strehaia din judeţul Mehedinţi, așa de loc, da? am făcut școala împreună și? Și asta tot, tot în același parc [arată altă poză]. Aici asta nu se mai vede [arată altă poză]. Aicia? voi n-aţi apucat? tot un coleg de cameră, Oniga-l chema, era de la Hunedoara, am fost colegi de cameră și? ăăă? în timpul? el făcea parte din Partidul Comunist și eu eram opusu lui, dar eram prieteni și stăteam în aceeași cameră. Când a venit comuniștii, el era stungar la avioane, eu eram ajutor, el a ajuns director în uzină. Da. Era băiat foarte priceput, era foarte? ăsta, dar din strungar el a ajuns directorul uzinei

 

G: Aicia unde erai? [arată o poză]

 

S: Aicia eram la Baraolt.

 

I: La Baraolt e făcută fotografia?

 

S: Da. Că după ce i-am bătut pe ăștia ne-a bătut și ei pe noi, până când am ajuns la tren, ne-a fugărit prin cimitir.

 

G: Erau maghiari, nu?

 

S: Erau și maghiari și români.

 

R: Aicia sunteţi dumneavoastră?

 

S: Da. E eram prea tânăr să mă mai recunoașteţi?

 

R: Și? la cât timp după ce aţi cunoscut-o pe soţia dumneavoastră v-aţi căsătorit?

 

S: Păi la foarte scurt timp. La nici un an. Foarte repede și din căsătorie?

 

G: Cum stăteau la sora ei în gazdă n-au cunoscut?

 

S: Eu și cu sora ei și cu bărbatul ei, cu cumnată-meu, deci lucram împreună și așa am ajuns la? am ajuns la el, că stăteam la o altă familie și acolo avea proprietăreasa o nepoată și proprietăreasa ţinea foarte mult să mă căsătoresc cu ea și dacă n? n-am vrut? păi? așa. Și am comandat o birjă și i-am zis: ?La ora cutare să fii aici.?. Mi-am adunat bagajele, i-am plătit la proprietăreasă pentru cinșpe zile și mâncarea și dormitul și m-am mutat la sora ei acolo d-acolo? Pe urmă am avut băiatul ăsta și?

 

R: În ce an s-a născut?

 

G: În ce an s-a născut? [vorbește mai tare] Cornel, în ce an s-a născut?

 

S: În ?44. În 26, ziua de naștere a lui Ceaușescu.

 

R: Pe 26 ianuarie?

 

S: Da 26 ianuarie și aicia a fost născut, în casa asta.

 

G: Când era bombardamentul îl lua la subţioară un nepot de-al dânsului și îl ducea.

 

S: Da, îl luam în subţioară și fugeam aicia sub alee și fugeam, da? nu știai de unde vine bombardamentul. Asta a fost amintirea tinereţii și acuma la bătrâneţe s-au adunat. În ?97 am fost la copii acolo și și v-am spus, era greu acolo, ei erau la servici, acasă la televizor, îmi plăcea foarte mult să gătesc și mai găteam de mâncare și? dar nu mi-a plăcut. Duminice ne întâlneam cu românii la biserică și acolo? și după slujbă aveau o sală de mese și dacă era pomană, un pahar de vin, colivă și un colac așa ca românii, dacă era nuntă, un pahar de vin pentru memoria nunţii, dacă era botez, pentru botez, a fost Crăciunul de Crăciun și așa mai departe și așa mai departe? cel? La televitor nu înţelegeai că totul era în limba engleză și filmele americane și canadiene și? de orice astea, ce era, era fotbal, italian, ăsta era numa?, italienii și în restul timpului îl petreceam în istoria primului război mondial, din care nu știam mare lucru decât ce-am învăţat la școală puţin, dar era din al doilea război mi-am imprimat mult în memorie, din ce-am văzut? că era chiar așa cum rușii, veneau, eram la Caransebeș și veneau rușii și ţinta lor: Berlin, erau săracii nebărbieriţi, plini de vodcă, ele femeile ăstea, cum erau? Aveam un coleg și el era de la Câmpina, da? era un băiat așa? plin de? inventiv, plin de glumă, de? multe ori și prostie și când venea rușii cu carul cu boi, cu carul cu boi megeau la Berlin! [exclamaţie] [eu și Ionuţ râdem ] Nu vă râdeţi că așa era: cu carul cu boi mergeau la Berlin. Și cum stăteam noi acolo? primii care veneau erau? cum se spune?? Cercetași. Ăla venea un singur ofiţer. Avea cinșpe sau zece, n-am numărat niciodată, niște beţe de brad, de laţi de brad așa subţiri, așa ca deștiu? de groși și arse? și cu alea imprima pe șosea traseul. Și venea pe urmă după cercetaș venea o altă echipă așa cum îl conduceau pe Ceaușescu motocicliști și ăsta? așa veneau o echipă de ofiţeri ruși, care conducea coloana de căruţe și mai era și câte un camion sau ăsta și orientarea o făceau după?

 

G: ? Drumul cercetașilor.

 

S: ? incripţiile cercetașilor. Și ăsta, erau unii beţi sau ăsta și strigau: ?Berlin, Berlin.? , că ?Berlin, Berlin, unde e?? și, ăsta făcea că ?Numa? acolo după stradă.? [râde]

 

G: Bine, asta era că? ei să ajungă la Berlin?

 

S: Da, da asta era ţinta lor, da, să ajungă la Berlin. Și ăsta că imediat, acolo după stradă?

 

I: E Berlinul?

 

S: Și omul se ducea cu caru? cu boi și? noi râdeam și? făceam și noi bășcălie de ei.

 

I: Că ei au făcut după aia.

 

R: A propos de al doilea război mondial, vă aduceţi aminte cam care v-a fost reacţia românilor când s-au întors armele în 23 august?

 

S: Ă?vobim de primul război mondial, nu?      

 

G: Nu, nu de al doilea.

 

S: A! [exclamaţie]. Ăăă? eram chiar aicia la Brașov și aicia, pe dealul Melcilor era o antiaeriană?

 

G: O unitate.

 

S: Da, iar ofiţer care conducea grupul de? ăsta era un nepot de-al meu, Moașa, el a fost director la? ăăă? la Uzinele Rulmentul? a fost ofiţer, de carieră. Acuma are și el 76 de ani, e mai? așa de tânăr și?

 

I: Nepot de-al dumneavoastră?

 

S: Nepotul după soţie. Și? n-a fost în Brașov armată, nu? s-a confruntat cu? rușii, a avut cale liberă, au plecat mai mult prin zona asta a Harghitei? au trecut? pe urmă? prin zona astalaltă de-au trecut Ardealul și?

G: Da, ei te întrebau de întoarcerea armelor în 23 august. Atuncia a fost?

 

S: Ă?

 

R: Oamenii erau de acord cu lucrul ăsta?

 

S: E, oamenii? Oamenii nu hotărau, omu? de rând nu hotărăște niciodată, să știţi, nici atunci, nici acum.

 

G: Bine? faptu? că?

 

S: Conducerea?

 

G: ? faptu? că? s-a recucerit Ardealu? și acuma era situaţia  să elibereze Ardealu?? s-a mers cu toate forţele atuncia.

 

S: Da s-a trecut așa, fără?

 

G: Cum s-a dus în prima fază să elibereze Basarabia, așa s-a dus pe urmă să elibereze  Ardealu?.

 

S: Rușii când n-avea de mâncare, pe drum unde se ducea, era vaca la păscut, îi tăiau gâtu?, o punea acolo, o mâncau, plecau mai departe, sau cum a fost cu vinurile de la Ambrozie, aţi auzit dumneavoasrtă de? viticultură? La Mediaș? ăăă? am avut noi cea mai renumită? cele mai renumite vinuri de pe Târnave și doctorul ăsta Amrozie, el era proprietarul viei d-acolo, eu n-am văzut, dar s-a au? se spunea că rușii au reușit de-au intrat în cramă. Au împușcat butoaiele, au băut până n-au mai știut de ei? vinu? mult, s-au și-necat în vin? așa că  a fost?

 

I: Și probabil că erau numai vinuri alese?

 

R: În Brașov au staţionat trupe rusești, sau în zona Brașovului?

 

S: Ce?

 

R: Deci când au venit în România și trebuiau să plece mai departe, în Brașov au stat?

 

S: Da. Uite și la cumnatul meu? la nepotul ăsta de care v-am spus, avea casă aicia jos și  acolo în cantonament, a stat aproape o lună de zile la cumnata mea un ofiţer, un căpitan rus și cu soţia și copilu? nostru era mic și mergea la mătușa și? soţia și soacra le? tot era frică, că-l plăcea mult pe copil și le era frică să nu-l fure [râde] și să-l ducă cu ei. Da. Au stat aicia chiar la cumnatul meu, au stat în gazdă. Ăla a  fost? cum să spun eu?? S-a văzut că-s oameni civilitaţi, se purtau foarte frumos și? nu, nu ne-am putut plânge de ei că? au, au bruscat sau? au fost foarte civilizaţi? poate o fi fost oameni cu școală, poate?

 

G: Trupele, unde au fost trupele, că se spunea că unde au fost trupele? la spital la Steagu? se spune că făcuse foc în cameră, acolo pe podea ? trupele.

 

R: A propo de trupe, n-aveau soldaţii ruși mania ceasurilor?

 

S: De?

 

R: Ceasuri de mână?

 

G: A? ?Davai ceas, da ceas, davai voși?

 

S: A! [exclamaţie] [râde] Noi n-am apucat, am auzit asta, asta și Tănase a spus: ?Davai ceas, davai pistol ?, nu? Marele artist al nostru, nu? Poate aţi auzit din alte părţi nu numa? de la mine, că artistul ăsta Tănase, cam de acolo i s-a tras boala, de la prezentarea asta, dumneata ai auzit, nu?

 

G: Da' bine, a fost și film, a fost și film și cu legionarii și cu comuniștii cu el.  

 

S: Da, da și? Bine vedeai și filmele ăstea? nu, nu-l acuz pe Nicolaescu, care e un om foarte capabil, un istoric mare? în capul lui e cea mai multă istorie, poate? îi cu filmele și cu ăstea, dar? mă rog, cât am văzut eu la ? ăsta? nu în toate are dreptate, mai sunt și exagerări și ce știu eu ce? cum a gândit sau cum a văzut sau cum a simţit sau? poate c-a fost și întâmplarea, eu n-am, nu pot să spun că ăștia? [s-a terminat caseta]

           

S: No și?  tatăl meu a fost în război? până a ajunge în război a fost în America și a lucrat la uzinele din orașul Detăr? Detroit la o secţie a uzinelor Ford, ca muncitor necalificat, la o turnătorie învârtea nisipul și materialul necesar meseriașilor? și  în 1914, după un an când m-a născut pe mine a și plecat, în America, iar după un an a venit acasă, a adus ceva bani, a cumpărat vacă, boi nu știu ce și pe urmă s-a dus din nou în America, împreună cu un frate a lu? mama mea, care era farmacist de meserie și ăla s-a, s-a stabilit în Ohaio.

 

I: În Ohio, da?Cleveland ?

 

S: Da Civ? și? unchiul meu a rămas acolo și tata a venit a doua oară din, din America în 1916? în 1916? ăăă? deși a vrut să plece înapoi, da? nu mai putea să plece înapoi că l-a prins războiul și l-a concentrat în război? și a plecat în război cu fratele ăl? mai mare și după câteva luni ăla mic, 17 ani mai mic ca al doilea frate a plecat în război și el. Înâmplarea a făcut că i-a prins prizonieri, nu erau în aceași unitate, nu știau unu? de altu? și i-a prizonieri, i-a dus în Italia? și după un timp de atunci când s-a terminat războiul le-a dat drumul să vină acasă și? întâmplarea a făcut? în lagăr, în Italia s-a întâlnit fratele cu tata. No și au venit împreună acasă. Asta a fost amintirea din război cu tata și cu doi fraţi, iar fratele al treilea, ăsta a făcut războiul? ăăă? aicia la ruși, a fost șofer de meserie și a fost șofer la generalul Iliescu, comandantul Corpului 7 Armată, care aparţinea de Brașov, no? și și s-a terminat cu războiul și pe umă  după o perioadă, nu știu, nu-mi amintesc de cât timp? ăăă? i-a dat concediu și după concediu n-a mai fost șofer la generalul Iliescu, s-a schimbat, ce știu eu compania și? poziţia frontului și a fost șofer pe ambulanţă, de ăsta sanitar și acolo a terminat. Pe urmă colonelul care conducea ambulanţa, nu-mi amintesc numele lui, dar a fost considerat după război criminal de război și a fost judecat  la  București? și? condamnat nu știu cât timp, ca după vreo 6 ani  colonelul nu l-a uitat și s-a  la noi în comună? și era toamna, pe culesul porumbului și fratele, cumnata, vecinii care se ajutau acolo la cules, la desfăcut de porumb, nu știu dacă știţi cum se desface porumb.

 

I:Ă?se depănușează?

 

S: Și omul deja purta ochelari și? și? a dat ?Bună ziua!?, în curte acolo ?Bună ziua!?, ăștia la grămada de porumb și ăsta :?Ce mai faceţi??, nu știu ce  și omul a încercat să se întroducă să vadă dacă-l recunoaște și nu l-a recunoscut.

 

I: Probabil că l-a afectat închisoarea.

 

S: Colonelul zice ?Bine mă da' chiar nu mă cunoști?? și-a dat ochelarii jos? pe urmă l-a recunoscut s-au pupat, s-au, a rămas și omu? acolo o noapte, au cinat împreună, a doua zi a plecat și?

 

I: Da? cum era atunci, așa se făcea, practic se adunau toate rudele împreună și făceau toată treaba împreună?

 

S: Da!

 

I: Se făcea clacă

 

S: Da, cum fac și canadienii, fermierii, cînd ară vine și sora și fratele și cumnatul și nașul și toţi, fiecare cu tractorul lui și îi dă drumul  lui și într-o zi a făcut 100 de hectare, se rezolvă. La noi cu căruţe cu cai cum era, da? acuma e mecanizat totul, e mecanizat. Pîinea se face în cuptoare din astea, nu știu cît e de bună? Dumneavoastră îmi puteţi zice cît e de bună, că n-aţi gustat din aia bună? n-aţi gustat din aia bună? Aicia pe strada noastră nu era piatră, era așa ca un părâu strada Dobrog? era Carmen Silva.

 

I: Carmen Silva se numea?

 

S: Carmen Silva se numea strada înainte, Dobrogeanu Gherea de-acuma de când cu comuniștii.

 

<