[10]

Poemele din închisori trebuie să apară aşa cum sunt. Transmite, te rog, celor doi tineri, care au adus aceste poezii, salutul, dragostea şi recunoştinţa mea, pentru imensul serviciu pe care l’au făcut aducând aceste comori ale creaţiei româneşti din închisori. Şi, fiindcă autorii acestor poezii nu pot acum să le mulţumească celor doi tineri, pentru fapta şi curajul lor, le mulţumesc eu în numele autorilor îmbrăţişându-i şi sărutându-le cu frăţietate fruntea curată. Am fost prieten bun cu cei mai mulţi din făuritorii poemelor şi ca semn al prieteniei sunt în drept, cred, astăzi, să fac acest gest în numele lor (G.H.).

 

*    *      *

 

Poeme din închisori. Poeme din temniţi grele. Sunt una din minunile existenţei, ca forţa legii care face să apară ghiocei şi brânduşe prin stratul de zăpadă şi menţine potenţialul de germinaţie în seminţele vechi de zeci de ani. Cine n’a stat în umilitoarele, la extrem, temniţe comuniste cu greu îşi poate imagina cum, dece, e posibil să ţâşnească aceste jerbe de vibraţii ale dăruirii (V.P.)
 
Sursa: „Drum”, an VI, nr. 2, aprilie-iunie 1970, p. 8, rubrica „Mărturii”.
 

*     *      *

 

Iată că au apărut şi poeziile din închisori. Nu-ţi poţi exprima în cuvinte sentimentul de uşurare şi de satisfacţie pe care l’am avut când am răsfoit volumul. Ceva s’a aşezat într-un colţ al inimii mele, acolo unde trecutul nu va muri niciodată. O mică parte din datoria noastră s’a împlinit. Poate că alţii vor mai adăuga câteva piese la mozaicul suferinţelor noastre de infern. În altă ordine de idei, m-au bucurat mult pozele tale. Când deschid albumul, te privesc şi văd în tine toată „generaţia aceea sbuciumată”, de tineri care s’au luat la luptă cu o fiară greu de răpus, deşi mulţi din ei bănuiau consecinţele unei înfrângeri biologice iminente. Generaţia actuală din România a fost domesticită, în sensul rău al cuvântului şi nu prea mai cred că mulţi ar fi în stare de sacrificiu, de acţiuni mari şi hotărâte. Comunismul lucrează încet, cu mult calcul. Urmărind dezastrul din ţară, cu ochiul unui observator selectiv, nu poţi nega eficienţa cu care lucrează criminalii aceia de import. Chiar dacă poporul nu acceptă mârşăviile de fiecare zi, el trebuie să le înghită şi să tacă. Şi tăcerea te îndobitoceşte şi te acomodează implacabil situaţiei. Încetul cu încetul, când toate gurile, care ici colo mai strigă şi denunţă, vor fi astupate, crima va deveni stare de fapt, legală şi se va converti în virtute impusă şi acceptată. Este dureros şi inadmisibil, dar este extrem de real. Noi suntem slabi, departe şi nebăgaţi în seamă. Istoria ne mătură. Singurul lucru de care sunt sigur este că ziua judecăţii se apropie şi sfârşitul acestei lumi mizerabile şi nedrepte este aici, nu departe de zilele noastre. Cred că atunci nu vom avea de ce ne teme (O.S.L.). 


*     *      *
 

Am primit azi POEME DIN ÎNCHISORI, cartea de poezie care va înfrunta secolele, precum suferinţa care le-a dat naştere umple cosmosul de durere. Le-am cetit pe unele de 4-5 ori. Vreau să mă împărtăşesc cu fărâmitura nu dintr’o dată. Aceate poeme sunt pânea lui Dumnezeu. Nafură de potir şi esenţă de jertfă. Har divin şi memento pentru cei de mâne. Toate m’au impresionat până la lacrimi, dar poemul care mi-a stors inima, oprindu-mi respiraţia, e AMIN. Mă întreb unde stă vina. Cine ne-a blestemat? Pentru orice om din generaţia noastră POEMELE sunt altar de închinare. Cuprind tot (V.I.).
 
Sursa: „Drum”, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 12, rubrica „Mărturii”.
 

*     *      *
 

Săptămâna trecută am primit de la Madrid „POEME DIN ÎNCHISORI”. Am cetit aceste poeme. Continuaţi în lupta dreaptă şi sfântă în slujba neamului nostru oropsit, cu toate mijloacele ce vă stau la îndemână. (I.I.)”.

*     *      *

 

„Mi-aţi făcut o surpriză mare şi multă bucurie, trimiţându-mi POEME DIN ÎNCHISORI. Vă felicit că aţi făcut un lucru frumos şi de lipsă astăzi. Nu sunt poet, nici critic literar. De aceea le-am cetit cu inima şi mi-au plăcut mult. Conţin credinţă biruitoare, convingeri puternice şi românism curat şi adevărat. De aceea, cum zic Americanii: More power to you and may God bless you and yours. (L.S.)”.
 
Sursa: „Drum”, an VII, nr. 1, ianuarie-martie 1971, p. 12, rubrica „Mărturii”.