NOTE

 

٭Subsemnatul, Nicolae Videnie, m-am născut la 17 martie 1969, ora 15, în ziua praznicului Cuviosului Alexie-omul lui Dumnezeu (cf. Sinaxarului Ortodox), începutul anului agricol (cf. calendarului tradiţional), în Spitalul comunei Ulmu, judeţul Brăila (în grupul „decreţeilor întârziaţi”-copii nedoriţi, blestemaţi?), ca al treilea şi ultimul fiu al familiei de plugari Vasile (27 iulie 1933-18 februarie 1997) şi Margareta (14 noiembrie 1937-28 ianuarie 2001, n. Porcuţ), consăteni în Jugureanu şi rude îndepărtate ale familiei de boieri ar(o)mâni Chiriacescu (fostă Kiriaku/Kiriţescu), care i-au dat pe martirul anticomunist Mihail şi pe Elena, mama genialului pictor Ştefan Luchian. Am fost botezat în Sfânta Biserică Ortodoxă cu Hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” de Părintele Paroh Constantin Stroe şi Naşii Nicolae şi Ioana Moraru. Cei opt străbunici ai mei fac parte din familiile nord-dunărene Porcuţ, Popa (Jugureanu), Vişan şi Ionel-ramura Grigore (satul Ruşeţu), respectiv sud-dunărene Videnie, Bobocea (Ruşeţu), Popescu (satul Ulmu) şi Lepădatu (satul Cireşu). Încă de vârsta de patru ani am arătat interesul pentru citit şi am răspuns spontan că voi fi profesor de istorie-geografie şi că refuz mâncarea de la cazanul grădiniţei comuniste, moment în care mi s-a deschis mapă de verificare informativă de către Miliţie, continuată de Securitate şi urmaşele ei de astăzi prin dosararele de urmărire informativă cu indicativele probabile „Ochiosul” şi Paul”. După absolvirea în 1999 a celor patru ani de studiu în trei ani universitari şi a masterului de trei semestre în februarie 2001, am căutat să lucrez în învăţământul universitar sau cercetarea academică. La mijlocul lunii martie am fost acceptat numai de doctorandul Marius Oprea şi prof. univ. dr. Andrei Pippidi, conducătorii Fundaţiei care acoperă juridic Institutul Român de Istorie Recentă. Tâlcul acestei acceptări şi a perseverenţei mele de a continua să lucrez în ciuda oricărei situaţii potrivnice este următorul: Fundaţia pentru Studiul Istoriei Recente a României a fost înfiinţată în martie 2000 de diplomatul olandez Coenrad Stork cu bani publici din fondul MATRA, sub înaltul patronaj al Majestăţii sale Regina Beatrix, descendentă a neamului Chiriacescu. Din 2002 sunt doctorand la Universitatea din Bucureşti, cu tema de cercetare „Relaţiile economice româno-sovietice. Studiu de caz: Sovrom-urile (1945-1956)”, conducător ştiinţific prof. univ. dr. Mihai Retegan; calificativul celor trei examene promovate: „Bine”; exmatriculat la 17 noiembrie 2008 pentru depăşirea perioadei de susţinere a referatelor, întârziere datorată cenzurării arhivelor şi mândriei mele cu două ramuri păguboase: la început, ambiţia „luptei cu morile de vânt” şi apoi lenea amânării; reînscris prin concurs la 1 octombrie 2009 la noua „Scoală doctorală” de trei ani, cu plata taxei de studii de 3100 lei pe an, sub conducerea acad. prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu. Printre altele, din 2005 am preluat şi administrarea Bibliotecii şi arhivei documentare. Legătura mea cu subiectul acestui studiu ştiinţific a fost prilejuită de participarea la primele ediţii ale Simpozionului „Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură”, când l-am cunoscut şi apoi am colaborat ştiinţific cu regretatul dr. Mihai Rădulescu, fost deţinut politic şi memorialist anticomunist, prof. univ. de Lb. Franceză la Facultatea de Teologie Ortodoxă, fondatorul Editurii Ramida şi a paginii electronice www.literaturasidetentie.ro

1. Pentru detalii, vezi colecţia revistei în biblioteca Institutului Român de Istorie Recentă, găzduită din 8 aprilie 2010 în Bucureşti, bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 21, etaj 4, scara din stânga holului de la parter unde este Anticaritatul I.C. Brătianu şi sediul Partidului Naţional Liberal, filiala Sector 1.

2. Inge Katharina Binder, Exilul ca experinţă culturală. Asociaţii şi instituţii româneşti în Apus (1945-1989), Germania, Münster, Editura Remesianul, pp. 156-157.

3. Ibidem, pp. 153-156.

4. http://www.biblacad.ro/catalogOn-line(OPAC)  (consultat la 28 iulie 2006 şi 19 iunie 2012).

5. Prima inventariere făcută de colegul Stejărel Nicolae Olaru a fost publicată sub titlul Presa exilului românesc în colecţiile IRIR, în revista ,,Dosarele istoriei”, Bucureşti, an VII, nr. 4 (68), 2002, pp. 39-40. Ulterior, am completat-o şi republicat-o în studiul ştiinţific Presa emigraţiei române – revista Bisericii Sfinţii Arhangheli Paris (1961-1966), în *** Partidul, Securitatea şi cultele. 1945-1989, coord. Adrian Nicolae Petcu [Bucureşti], tipărită sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la Editura Nemira, în 2005, la pp. 261-324. În timp, am reinventariat, identificat şi adăugat alte titluri donate, aflate multe numai într-un singur exemplar şi am republicat succesiv lista în: Imaginea Mitropolitului Visarion Puiu în presa exilului românesc postbelic, în „Valori păşcănene”, Paşcani, an II, nr. 2, 2006, pp. 39-53; Atitudinea anticomunistă, calvarul şi martiriul preoţilor ortodocşi reflectate în presa exilului românesc (1945-1989), în Rezistenţa anticomunistă-cercetare ştiinţifică şi valorificare muzeală, vol. II, editori Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Iulia Pop Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2006, pp. 32-51; Capcana Comitetului Român pentru Repatrieri şi reacţiile exilului (1955-1957), în *** Experimentul Piteşti (Comunicări prezentate la Simpozionul internaţional „Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură”. Cultura, tineretul şi educaţia în regimurile dictatoriale comuniste, ediţia a VII-a, Piteşti, 05-07 octombrie 2007), Editor şi coordonator Ilie Popa, Traduceri în engleză: Rozalia Rodica Popa şi Ilie Popa, Fundaţia Culturală „Memoria”, Filiala Argeş, Piteşti, 2008, pp. 385-438. Tot de atunci, am republicat aceste texte şi listele pe pagina electronică cu acces liber www.memoria.ro/studii/Bucuresti-IRIR/studii, contoarele pentru popularitate arătând interesul multor zeci de mii de cititori.

6. http://www.inmer.ro/ArhivaINMER/Arhivadocumente (consultat în 12 aprilie 2006).

7. http://www.iiccmer.ro/Arhiva&Biblioteca/Arhivadocumente (consultat în 10 martie 2012).

8. Ziar de patru pagini alb-negru, format A3, cu apariţie trilunară, începând din 1 decembrie 1955. A fost singurul declarat ca fiind o apariţie oficială pentru diasporă, excepţie de la regula subvenţionării ascunse a unor publicaţii apărute sub egida exilaţilor.

9. N. Videnie, Capcana..., pp. 385-438, www.memoria.ro/studii/Bucuresti-IRIR/studii/Capcana

10. http://www.tabor-revista.ro/Aurel Sasu, O confruntare în câmp deschis, în Dragostea şi vântul. Glose la Memoriile lui Valeriu Anania, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011 (consultat în 29 martie 2012).  

11. http://www.icr.ro/reviste/RomaniaCulturala (consultat în 29 martie 2012).  

12. *** Securitatea. Structuri, cadre, obiective şi metode (1967-1989), vol. II, ediţie de Florica Dobre, Elis Neagoe-Pleşa, Liviu Pleşa, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2006, p. 339: documentul reprezintă o notă din 1 august 1968 întocmită de U.M.0755/C referitoare la „activitatea propagandistică desfăşurată de emigraţia română prin presă şi tipărituri”.

13. Vasile Posteucă s-a născut la 10 septembrie 1912 în comuna Stăneştii de Jos, judeţul Rădăuţi, în Bucovina. A studiat literatura în ţară şi Canada, obţinând câte două diplome de licenţă şi doctorat. A fost lider al studenţilor din Cernăuţi, membru marcant al Mişcării Legionare şi participant la rebeliunea din ianuarie 1941. După ce s-a refugiat în Germania a fost numit „comandant” de către Horia Sima, în armata căruia a luptat din toamna anului 1944. A emigrat apoi în Canada şi S.U.A., unde a predat limbile germană şi franceză. A fost un poet, prozator şi jurnalist foarte activ, fondând revistele „Iconar” la Cernăuţi în 1935, respectiv „Drum” în exil. Iată ce caracterizare politică i-a făcut poetul Radu Demetrescu (Gyr) într-un articol comandat de comunişti şi publicat în 1964 în „Glasul patriei”, ca o dovadă clară a urii fratricide dintre păcătoşii nepocăiţi şi înşelaţi de stăpânitorul lumii acesteia trecătoare, care şi-au propus să creeze „omul nou” pe baza Poruncii răzbunării din Vechiul Testament şi nu pe iubirea de aproapele până la a-i face orice bine are nevoie şi putem, Poruncă nouă transmisă de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi scrisă în Noul Testament sub formula „Milă voiesc, nu jertfă!”: „Vechi scandalagiu şi spărgător de geamuri pe la dughenele evreeşti din Bucovina, comandantul-ajutor Posteucă s-a remarcat printre organizatorii faimoaselor congrese studenţeşti din 1936, iniţiind şi constituind macabrele echipe ale morţii, destinate lichidării tuturor adversarilor politici ai gărzii de fier”. O altă mărturie tot atât de revelatoare este cea lăsată de Demetrius Leontieş: „(...) la congresele studenţeşti de la Craiova şi Târgu Mureş Posteucă mărşăluia în frunte, în costum naţional, cu făclia într-o mână şi cu carabina în cealaltă. Cuvântul drept şi măreţ şi arma de rezistenţă i-au fost coordinatele sufleteşti până la moarte” (cf. Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989, Bucureşti, Editura Compania [2003], pp. 580-583). A murit la 6 decembrie 1972 la Chicago şi a fost înmormântat cu fast de un Sobor condus de Episcopul Valerian Trifa, Slujbă televizată de C.B.S., canal 2 (vezi detalii în „Drum”, an IX, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1973, pp. 8-9).

14. Nicolae Petra s-a născut la 9 octombrie 1909 în satul Sibiel, judeţul Sibiu. A studiat economie în ţară şi Germania ca fiu al unui fondator de fabrică şi bancă. Pentru competenţă şi cartea Băncile româneşti din trecut a fost chemat ca subsecretar de stat în timpul guvernării generalului Ion Antonescu. Ulterior emigrat cu familia în Belgia în 1946, apoi în S.U.A. Ajuns la Cleveland, a urmat o şcoală de arhitectură şi a fost redactor la „Solia”. În 1952 s-a stabilit în Mexic ca director al sucursalei unei companii internaţionale. A construit la Puelba o casă-muzeu în stil românesc, a publicat volume de versuri şi proză aforistică. A expus pictură, schiţe şi acuarele la Paris, Dusseldorf şi în Mexic. Pe lângă revista „Drum”, a fondat Editura Limite împreună cu Virgil Ierunca şi Asociaţia Enciclopedică Română împreună cu Horia Tănăsescu în 1960, prin care şi-au propus să strângă şi să publice date despre exilaţi. Nu a terminat, aşa cum nu a reuşit nici în 1983 în demersul privind înfiinţarea unei societăţi a scriitorilor din exil. A murit la 15 august 1985 (cf. F. Manolescu, op.cit., pp. 563-564; Inge Katharina Binder, op.cit., pp. 81-82).

15. Ion Cârja s-a născut la 25 martie 1922 în S.U.A., statul Virginia, Logan Country, Whitman, ca fiu al unui miner transilvănean. Au revenit în ţară şi au cumpărat o moşie în Transilvania, confiscată ulterior de comunişti. În timpul războiului a fondat revista „Gazeta de Turda” a Liceului „Regele Ferdinand” şi a condus revista „Abecedar literar” în 1945 la Cluj. În Cremene în apa vremii a publicat povestiri din viaţa moţilor şi a fost secretar general al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal. După obţinerea unui doctorat în drept în 1948 a fost arestat de mai multe ori pentru implicare în mişcarea de partizani şi condamnat la 10 ani de detenţie. În 1965 a emigrat peste ocean la intervenţia autorităţilor americane şi a contribuit la înfiinţarea în 1970 a unui Consiliu Naţional Român, unde a fost secretar general şi editor al ziarului „Acţiunea românească”, ajutat de fratele său Nicolae. A publicat memorii de închisoare în volumele Întoarcerea în infern (1969, Madrid) şi Canalul morţii (1974, New York). Acolo a murit la 8 mai 1977 şi a fost reînmormântat apoi în comuna natală, Mihai Viteazul, judeţul Cluj (cf. F. Manolescu, op.cit., p. 142).

16. Ion Halmaghi s-a născut la 20 decembrie 1918 în Alliance, Ohio, din părinţi ardeleni care s-au întors în satul natal Scoreiul pe când avea vârsta de şase ani şi jumătate, pentru a urma la Sibiu cursurile şcolii primare şi ale Liceului „Gheorghe Lazăr”. A cercetat zona împreună cu echipele studenţeşti sociologice înfiinţate de Dimitrie Gusti iar în 1941 a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie, ca discipol al lui Mircea Vulcănescu. Surprinzător pentru un necunoscător al dedesubturilor relaţiilor dintre conducerile extremelor politice reprezentate de Mişcarea Legionară şi Partidul Comunist din România, a fost în acelaşi timp un apropiat al conducerii reprezentată de profesorii Nicolae Petraşcu şi Nichifor Crainic, precum şi al comunistului Petru Groza (cf. propriei mărturii din Memoriile viitorului, Editura Mesagerul de Făgăraş, ediţie îngrijită de Lucia Baki Nicoară, 2007, p. 17-40; „O lucrare de căpătâi, bine documentată, agreată şi însuşită de Horia Sima, comandantul mişcării legionare”, cf. coperţii IV; pentru a-i pune unele întrebări legate de aceste aspecte şi altele neclare datorită tăcerii martorilor şi cenzurării arhivelor, am sperat fără succes că sănătatea nu-l va împiedica să ajungă la lansarea cărţii în seara zilei de 15 mai 2008, la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, unde am prezentat-o împreună cu dr. Steliu Lambru, jurnalist la Radio România Internaţional). Pentru activitatea politică legionară a fost mobilizat şi trimis pe frontul din Crimeea peste voinţa sa şi împotriva legii, fiind cetăţean american. După supravieţuirea miraculoasă în urma unei răni mortale, a revenit în acţiunea de reorganizare a legionarilor iar după arestarea din mai 1948 a suferit ororile anchetelor şi detenţiei în închisorilor comuniste timp de 15 ani. Fiind un martor important şi negăsindu-şi locul în ţară a emigrat în Statele Unite în 1965 (Ibidem, p. 9-222). S-a stabilit la Pittsburgh, Pennsylvania, unde a fost pe rând student în bibliologie, bibliograf al secţiei umanistică a Universităţii, profesor de filosofie, romanică comparată, limba română, civilizaţie şi cultură românească, cofondator şi director al „Institutului de Cercetări Româno-American” şi al revistei „Romanian Sources” („Izvoare româneşti”). A colaborat intens la presa exilului, începând cu „Radio Vocea Americii”, „America”, „Unirea” şi „Cuvântul Românesc”, unde a avut pe ultima pagină rubrica permanentă „Cronica vremii”, semnată cu pseudonimul Ion Boieru. A fost redactor al revistei „Drum”, a participat cu regularitate la „Săptămânile Câmpului Românesc” de la Hamilton, Ontario, Canada, precum şi la ediţiile Romfest. Printre altele, în 2004 a publicat Criza politică contemporană şi exilul românesc, la Editura Criterion Publishing. A murit în casa părintească la 17 februarie 2009 (www.alternativaonline.ca/IonHalmaghi.html şi www.punctecardinale.ro/mar_2009/mar_09_06.html, consultate în 6 iunie 2012).

17. Apud, F. Manolescu, op.cit., pp. 253-254: „Noi aici la DRUM, privim cultura românească ca o totalitate care reprezintă memoria vie, istorică, a neamului românesc. În această cultură s-au format de-alungul veacurilor, tradiţii şi obiceiuri, datini şi perspective specifice, idei şi curente de orientare în toate planurile de manifestare şi existenţă, care s-au închegat, ca o expresie firească a subconştientului etnic sau au fost acceptate pe potriva românescă, ca o adaptare conştientă la realităţile istorice cu care s-a confruntat omul rumân. Strădaniile noastre vor fi să punem în lumină tot ce este caracteristic, specific, fenomenului românesc. Vom porni dela concret, de la ceiace există în acestă cultură, bogată în toate nuanţele, nu de la abstracţiunile pe care le afişează dogmatiştii marxismului falsificatori ai adevărului şi realităţii. Articolele politice ale lui Eminescu, scrierile lui Vasile Pârvan, Dan Botta, Traian Brăileanu, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Camil Petrescu, Nicolae Roşu etc., sunt mai grăitoare pentru cuprinderea şi înţelegerea fenomenului românesc, în toate articulaţiile sale, decât principiile revoluţiei franceze sau ale unei democraţii abstracte, de cabinet, sau decât textele anacronice şi încâlcite ale lui Marx, Lenin şi Stalin, sub orice formă ar fi prezentate acestea. Vom pune astfel de texte la îndemâna celor ce nu au acces la ele, pentru citire, sau recitire şi meditaţie. Spre o îndrumare către viitor; spre o apropiere mintală şi sufletească de fondul spiritual al culturi româneşti. Este o operaţie de reîntoarcere la izvoare, de confruntare cu permanenţele spirituale româneşti, care poate ajuta la definirea propriei personalităţi, în acest vălmăşag al lumii libere în care trăiesc românii. Ideia românească va apare în toată autenticitate ei, sfidând stâlcirile marxiste cu toată rigoarea cuvenită, pentru a se înlătura confuziile” (citat din John Halmaghi, Drumul nostru, în „Drum”, an XV, nr. 3-4, iulie-decembrie 1979, pp. 3-5).

18. John Halmaghi, Răspuns lui Constantin Noica, în „Drum”, an IX, nr. 4, octomvrie-decembrie 1973, pp. 2-3.

19. N. Videnie, Capcana..., pp. 385-438, www.memoria.ro/studii/Bucuresti-IRIR/studii/Capcana

20. Anexa 2.

21. Anexa 3.

22. F. Manolescu, op.cit., pp. 541-542.

23. Ibidem, pp. 484-485.

24. Ibidem, pp. 69-71.

25. Ibidem, pp. 107.

26. Ibidem, pp. 228-229.

27. Ibidem, pp. 623-624.

28. Ibidem, pp. 64-69; Inge Katharina Binder, op.cit., p. 60-61.

29. F. Manolescu, op.cit., pp. 63-64.

30. Ibidem, pp. 615-616.

31. Ibidem, pp. 632-636; Inge Katharina Binder, op.cit., pp. 89-90.

32. F. Manolescu, op.cit., pp. 389-396; Inge Katharina Binder, op.cit., pp. 74-75.

33. F. Manolescu, op.cit., pp. 516-517.

34. Ibidem, pp. 499.

35. Ibidem, pp. 174-175.

36. Ibidem, pp. 377-387; Inge Katharina Binder, op.cit., pp. 72-74.

37. „Drum”, an V, nr. 3, iulie-septembrie 1969, p. 8.

38. Ibidem, an VII, nr. 1, ianuarie-martie 1971, p. 9; Ibidem, nr. 2, aprilie-iunie 1971, p. 11; Ibidem, an VIII, nr. 2, aprilie-iunie 1972, p. 8.

39. „...Şi s-a făcut om”, în Ibidem, an IX, nr. 4, octomvrie-decemvrie 1973, p. 1, 12.

40. Apud, F. Manolescu, op.cit., p. 254: „Putem spune, fără teama de a fi desminţit că, în prezent, poezia românească din exil a ajuns la un stadiu de dezvoltare şi manifestare ce merită atenţia tuturor. Şi a sosit timpul ca aceşti rapsozi ai exilului românesc, ale căror creaţii răsar sub soarele celei mai depline libertăţi artistice, să fie adunate între scoarţele unei cărţi cu tot ce are mai valoros, pentru a-i face cunoscut atât diasporei româneşti astăzi, cât şi Neamului în ziua eliberării lui. Cartea aceasta, vrea, mai întâi de toate, să însemne şi să rămână un document cât mai complet al activităţii poeţilor români care au ales libertatea în locul jugului comunist” (citat din „Drum”, an III, nr. 1, ianuarie-martie 1967, p. 23).

41. „Drum”, an IX, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1973, pp. 1-16. Ulterior, au apărut alte texte asemănătoare: Ion Halmaghi, La ceasul de cumpănă, în Ibidem, nr. 3, iulie-septembrie 1973, pp. 1-2; Chirilă Ciuntu, A trecut un an şi *** Omagiu lui V. Posteucă (familia Ion Teodorescu-Făget şi gazeta „România democrată”) în Ibidem, nr. 4, octomvrie-decembrie 1973, p. 6, 9.

42. *** Poeme din închisori  în Ibidem, an V, nr. 3, iulie-septembrie 1969, p. 4 (vezi şi Anexa 7).

43. Ibidem, p. 5 (vezi şi Anexa 4).

44. Ibidem (vezi şi Anexa 5).

45. Ibidem, p. 4-5.

46. Ibidem, nr. 2, aprilie-iunie 1970, p. 5 (vezi şi Anexa 6).

47. Ibidem (vezi şi Anexa 8).

48. Matei Sbenga, Poeme din închisori, în Ibidem, an VII, nr. 1, ianuarie-martie 1971, p. 8.

49. F. Manolescu, op.cit., p. 53.

50. „POEME DIN ÎNCHISORI, editura DRUM, Madrid, 1970. Last but not least at all! Un omagiu adus metaforei din Aiuduri şi Zarce. Maşinii diabolice de spălat creiere din Piteşti, îi răspundem cu aceste sfinte tremurături ale poeziei, cu aceste pricezne de revolte şi infinită credinţă în Dumnezeu, în vigoarea neamului românesc de peste veac. Şi punem aici, pentru istorie şi recunoştinţă, numele celor doi tineri ucenici ai temniţelor, care s-au legat să aducă cele mai curate şi strălucitoare lacrimi ale dramei româneşti sub bocancul comunist, spre Vest: Nicu Dima şi Octavian Sigarto. Alţii îşi salvează pielea, afirmă cu neruşinare de cocote că nu-i interesează ce scrie cutare – MIC despre generaţia lor, atâta timp cât mâzgâlelile lor apar nemutilate, pe când aceşti doi argonauţi ai visului şi metaforei, au ţinut să salveze comori de plânset şi credinţă. Sunt între noi. Să-i creştem cu dragoste” (*** Poeme din închisori, în „Drum”, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 11, rubrica „Cărţi şi reviste”). Primul a publicat mărturii despre condiţiile de detenţie: Nicu Dima, Din înfrângere, în Ibidem, an VI, nr. 2, aprilie-iunie 1970, p. 1-2; Idem, Amintiri din Aiud, în Ibidem, nr. 4, octombrie-decembrie 1970, p. 4-5; Idem, Explozia, în Ibidem, an VIII, nr. 2, aprilie-iunie 1972, p. 1-2. Al doilea a publicat poezii: Octavian Sigarto, Plecarea de pe urmă, în Ibidem, an VI, nr. 2, aprilie-iunie 1970, p. 3; Idem, Pasivitate, în Ibidem, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 8.  

51. Nicolae Novac, Poeme din închisori, în Ibidem, p. 11, rubrica „Carnet”.

52. *** Poeme din închisori, în Ibidem, rubrica „Cărţi şi reviste”.

53. F. Manolescu, op.cit., p. 53.

54. *** Poeme din închisori, în „Drum”, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 12, rubrica „Mărturii”.

55. N. Novac, Poeme din închisori..., p. 11.

56. „La apelul pentru poemele din închisori, amintindu-mi de chinurile îndurate de urmaşii tribunului celui mare, trimit $50.00. Lupta noastră e pierdută în lume. Salvarea ar fi să se pună în aplicare articolul 5, alineatul 8, paragraful 12, din Constituţie. Articol pus acolo de Lincoln. Numai America ar mai putea salva lumea de marxismul celor răi, care au tot aurul. Noi ar trebui să introducem valoarea intrinsecă, pe baza producţiei. Altfel suntem pierduţi. (N.M.)” (Ibidem, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 12, rubrica „Mărturii”). Listele donatorilor şi abonaţilor au fost publicate pe ultima pagină în rubricile „Administrative” şi „Bătălia abonamentelor”.

57. „Vă rog să nu menţionaţi numele meu, ca donator, în volumul de poezii din închisori. Mă bucură foarte mult faptul că vă ocupaţi de această treabă, dar mai ales că fraţi ne aduc material din suferinţa neamului nostru încătuşat. Mulţi pe aici au început să creadă că lupul şi-a schimbat năravul (G.B.)” (Ibidem, nr. 2, aprilie-iunie 1970, p. 8, rubrica „Mărturii”).

58. *** Reflecţii la „Poeme din închisori” de Rodica Boţoman, în Ibidem, nr. 4, octombrie-decembrie 1970, p. 5 şi Anexa 9.

59. *** Mărturii, în Ibidem, an VI, nr. 3, iulie-septembrie 1970, p. 12; an VII, nr. 1, ianuarie-martie 1971, p. 12 şi Anexa 10.

60. „În legătură cu POEMELE DIN ÎNCHISORI, mă miră lipsa celui mai frumos poem despre Iisus, care s-a scris în literatura universală (cum zicea Arghezi înainte de apostazie): „Azi noapte mi-a intrat în temniţă Iisus”. Poemul e de Radu Gyr. Dacă între timp l-ai primit, trimite-mi şi mie o copie. Vreau să-l traduc în franţuzeşte şi să-l public într-un almanah. Alăturat ai colindul de păşcărie (A venit şi-aici Crăciunul), pe care l-am tradus fără să numesc autorul. Totodată am să-ţi expediez şi eu o splendidă poezie a lui Nichifor Crainic, dacă nu cumva o ai de-acum: „Unde sunt acei ce nu mai sunt?”. Am auzit-o şi învăţat-o în toamna lui 1959, la Jilava. Tot acolo am auzit pentru prima dată „Întoarcerea Cruciaţilor”, care aparţine lui Radu Gyr şi nu lui Crainic, cum se lasă înţelege în nu mai ştiu care număr din Stindardul. (S.G.)” (Ibidem, an X, nr. 1, ianuarie-martie 1974, p. 8, rubrica „Mărturii”). Câteva din poeziile celor doi au fost publicate în 1991 de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România în colecţia Din documentele rezistenţei, volumul nr. 1, p. 49-67.

61. Radu Gyr, Az’ noapte, în „Drum”, an X, nr. 2, aprilie-iunie 1974, p. 2.

62. Ibidem, an VII, nr. 1, ianuarie-martie 1971, p. 12, rubrica „Mărturii”.

63. Ibidem, nr. 2, aprilie-iunie 1971, p. 12, rubrica „Mărturii”.

64. N. Novac, Poeme din închisori... p. 11.

65. Ibidem, p. 3.

66. F. Manolescu, op.cit., p. 53-54.

67. www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/.../cap12.htm (consultat în 7 iunie 2012). Mărturia lui Grigore Caraza, memoratorul genial trimis de Dumnezeu în calea poeţilor geniali.

68. Arhiva care ar fi putut confirma şi astăzi asemenea afirmaţii şi alte dovezi privind acţiounea antiumană a acestei instituţii de propagandă comunistă a fost dată la topit în 1994 de către poetul Mircea Dinescu prin D.C.A. Măgurele. A păstrat numai statele de salarii necesare pentru întocmirea dosarelor de pensionare. 

69. Arhiva care ar fi putut confirma şi astăzi asemenea afirmaţii şi alte dovezi privind acţiounea antiumană a acestei instituţii de propagandă comunistă a fost dată la topit în 1994 de către poetul Mircea Dinescu prin D.C.A. Măgurele. A păstrat numai statele de salarii necesare pentru întocmirea dosarelor de pensionare. 



Autor: Nicolae Videnie