Obsesia unanimităţii – primii paşi
„Alegerile” din martie 1948: epilogul listelor electorale alternative[*]
           
Fiind un rezultat direct al „descălecatului” armatei sovietice, regimul politic instaurat la 6 martie 1945 era total lipsit de legitimitate în ochii opiniei publice româneşti şi internationale. Din acest considerent, comuniştii au căutat o sursă de legitimitate, apelând pentru aceasta la competiţia electorală, dar nu una  reală ci una mascată sub diverse formule propagandistice. Prima etapă a constituit-o organizarea alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, alegeri falsificate de  guvernanţii promoscoviţi.
 
Guvernanţii se organizează
 A urmat, apoi, etapa anihilării oricărei opoziţii politice reale, prin campania deosebit de agresivă din 1947: arestarea, judecarea şi condamnarea liderilor P.N.Ţ. şi interzicerea activităţii acestui partid; autodizolvarea P.N.L.; lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, prin care regele Mihai a fost obligat să abdice. Acest din urmă act politic a dus la proclamarea Republicii Populare Române, prin adoptatrea de către Adunarea Deputatilor a Legii nr. 363, prin care se abroga Constituţia din 1923 şi se alegea un Prezidiu provizoriu (Constantin I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe C. Stere şi Ion Niculi) până la intrarea în vigoare a unei noi legi fundamentale a statului.
          Pentru realizarea acestui obiectiv se impunea organizarea de noi alegeri, care au fost fixate pentru 28 martie, în chiar prima zi de Paşte din acel an. În paralel, se constituia Partidului Muncitoresc Român, prin unirea Partidului Social-Democrat cu PCR, în urma Congresului desfăşurat la Atheneul Român (21-23 februarie 1948).
         La 27 februarie a avut loc şedinţa de constituire a Frontului Democraţiei Populare, şedinţă prezidată de Vasile Luca (P.M.R.). Conducerea F.D.P. era exercitată de Colegiul Naţional, care cuprindea delegatţ ai PMR (Vasile Luca, Lothar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi), Frontului Plugarilor (Petru Groza, Anton Alexandrescu, Ion Onţanu), Partidului Naţional Popular (Petru Constantinescu-Iaşi, Mihail Dragomirescu, Alexandru Şteflea), Uniunii Populare Maghiare (Alexandru Kacko, Ludovic Takats, Cziko Ferdinand). Preşedinte al acestui colegiu a fost ales dr. Petru Groza, secretar general – Vasile Luca, secretar-adjunct Iosif Chişinevschi. Colegiul a hotărât constituirea de consilii judeţene, de plasă şi comunale, formate din câte doi delegaţi ai partidelor componente ale FDP. La 28 februarie, Comisia Electorală Centrală, constituită anterior, a atribuit Frontului, la cererea acestuia, semnul electoral „Soarele”.
          Ca şi în alegerile anterioare (1946) guvernul şi-a rezervat prima listă, cea de-a doua fiind atribuită „opoziţiei”, reprezentată de P.N.L. (Petre Bejan) şi P.N.Ţ. (dr. Nicolae Lupu).
            Imediat, a început campania electorală, guvernul mobilizând toate mijloacele disponibile, accentul fiind pus pe presă, radio şi „propaganda de la om la om”. „Scânteia” a fost capul de afiş al propagandei electorale a FDP. Se publicau articole elogioase la adresa guvernanţilor şi a realizărilor acestora, chemări la luptă, îndemnuri, poezii şi cântece (unele pe note) etc. Ziarul abunda de articole purtând titluri ca: „Muncitorii şi ţăranii salută cu entuziasm constituirea F.D.P. şi alegerile pentru Marea Adunare Naţională”; „Campania electorală se împleteşte cu campania de mărire a producţiei, de inovaţii şi de întărire a diciplinei. Aşa pregătesc muncitorii victoria în alegeri a F.D.P.”; „În întreaga ţară candidaţii F.D.P. sunt primiţi cu însufleţire de alegători”; „În întreaga ţară au avut loc duminică entuziaste meetinguri populare cu participarea candidaţilor F.D.P.” etc.
            Acelaşi ziar publica, la 5 martie, „Manifestul-program al F.D.P.”, intitulat „Cetăţeni şi cetăţene!” (încă nu se impusese formula „tovarăşi”, motiv pentru care primul-ministru Petru Groza era interpelat cu apelativul „domnule”). În stilul său bombastic, manifestul afirma că partidele din F.D.P. „reprezintă interesele şi voinţa poporului” şi se încheia cu îndemnul: „Votaţi listele F.D.P. cu semnul SOARELE-izvor de viaţă şi lumină!” .
          În aceeaşi zi, a avut loc sedinţa Consiliului Naţional al F.D.P., care a stabilit listele de candidaţi (371) pe judete si a „acceptat” ca „Organizaţiile de masă democratice să adere la lupta F.D.P. pentru câştigarea bătăliei electorale şi înfăptuirea programului său”. Aceste „organizaţii”, ca şi partidele din F.D.P. sau „opoziţie” erau controlate de comunişti. Astfel, Gheorghe Apostol conducea Confederaţia Generală a Muncii, Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan) – Uniunea Femeilor Democrate din România, Ilie Drăgan – Frontul National al Tineretului Democrat Român, iar Paul Iscovici – Comitetul Democratic Evreiesc. Cea mai importantă listă, cea a Capitalei, cuprindea 36 de candidaţi, primul fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al P.M.R. Comparabil cu scrutinul din noiembrie 1946, apar puţine modificări notabile privind distribuirea candidaturilor la nivelul elitei P.M.R. Erau incluşi pe liste toţi componenţii Secretariatului C.C. al P.M.R. Excepţie fac Lucreţiu Pătrăşcanu (1946, Arad) care a fost demis din funcţia de ministru de Justiţie după Congresul de constituire al P.M.R., şi Ana Pauker (1946, Bucureşti), care candida la Prahova. Dr. Petru Groza şi Vasile Luca candidau tot la Cluj, Teohari Georgescu – secretar al P.M.R. şi ministru de Interne – la Timiş-Torontal, Lothar Rădăceanu – secretar al P.M.R., fost membru al P.S.D. – la Bihor. Se poate observa că Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a îndepărtat din Bucureşti toţi posibilii rivali în lupta fracţionistă dintre grupările „moscovită” şi „naţională” (terminologia aparţine Anei Pauker, lidera primei grupări). De asemenea, se poate constata că nu funcţiona principiul separaţiei puterilor în stat, mulţi membri ai guvernului candidând pentru un fotoliu de parlamentar. Un important mijloc de propagandă al F.D.P. a fost reprezentat de turneele candidaţilor prin ţară, ocazii în care au fost organizate numeroase mitinguri populare, prezentate în stilul său pompos de către oficiosul P.M.R., „Scânteia”.
           Pentru buna desfăşurare a alegerilor s-au distribuit cărţi de alegător pentru cei 8.416.061 cetăţeni cu drept de vot, înscrişi în listele electorale.