Câteva consideraţii finale

Analiza efectuată mai sus ne prilejuieşte trista concluzie că moştenirea discordiei tracice a fost proprie şi exilului românesc, chiar dacă a fost ascunsă cu grijă de editorii revistei, respectându-se întocmai intenţiile exprimate în articolul programatic. Lipsa aproape totală a altor puncte de vedere este iarăşi un lucru demn de remarcat, fiind în consens cu acelaşi scop programatic. De asemenea, revista nu cuprinde prea multe referiri la cercul din care făcea parte, lipsind grupuri importante ale legionarilor, inclusiv cei care s-au aflat la guvernare sau au emis pretenţii la conducerea organizaţiei. Surprinzătoare este trecerea sub tăcere a celorlalţi exilaţi, inclusiv a celor din Franţa; excepţie fac cei aflaţi în relaţii cu episcopul Teofil Ionescu. Mai mult, n-au prea fost băgate în seamă nici realizările intelectuale de excepţie ale exilaţilor, unii aflaţi chiar la Paris. Dimpotrivă, relaţiile cu alte confesiuni creştine au fost privilegiate. Instabilitatea titlului, numărului de pagini şi a frecvenţei apariţiei trădează mari probleme financiare şi probabile dispute privind conţinutul. Din păcate, autoizolarea propusă şi realizată n-a adus mult sperata şi aşteptata „unire”, ci chiar contrariul, prin actul din 1972. Această rană continuă să sângereze şi astăzi, diversele acuzaţii de „neocomunism” şi altele asemenea punând sare pe cicatricea care nu este lăsată să devină o amintire tristă.
 
 
ANEXE

[1]
 
9 bis, rue Jean – de – Beauvais Paris 5-e[153]
 
Iubiţi credincioşi,
 
Consiliul parohial, delegat de către D.Voastră cu chivernisirea treburilor gospodăreşti ale bisericii noastre, a hotărât să facă Apel de două ori pe an la spiritul D.Voastră de sacrificiu pentru ajutorul necesar, ca Biserica Ortodoxă Română din Paris să-şi poată împlini rostul său în Lume.
Astfel, s-a făcut un Apel în Toamnă denumit „Ajutorul de iarnă” şi acum, al doilea, denumit „Ajutorul de primăvară”, când încep lucrările de întreţinere, dotare, etc. În vederea „Ajutorului de primăvară” Consiliul vă adresează o caldă rugăminte prin rândurile ce urmează:
„Biserica noastră se roagă pentru binefăcătorii ei şi în acelaşi timp: pentru cei care fac bine săracilor. Niciodată alăturarea aceasta n-a fost mai nimerită ca acum când Biserica din exil este săracă întocmai sfinţilor, care au rânduit această rugăciune.
„Dacă Dumnezeu ne-a ajutat să ieşim din iarnă datorită daniilor cu care s-au învrednicit credincioşii ei, primăvara vine cu îndatoriri nu mai puţin grele pentru viaţa unei parohii, care nu pot fi îndeplinite fără participarea credincioşilor. Îi solicităm deci din nou în încredinţarea că darul pe care-l aduc este o adevărată participare la slujba de cinstire a Domnului şi de afirmare a prezenţei româneşti în Surghiun ca expresie a credinţei orthodoxe.
„Ştim că cu câteva fericite excepţii, posibilităţile lor sunt modeste, dar tocmai de aceia dania lor va fi socotită în rânduiala Divină după măsura cu care este sporit banul săracului – metal umil dar înnobilat cu greutatea de aur a sufletului ce-l însoţeşte. Căci obolul nostru nu trebue să fie o datorie apăsătoare ci o bucurie a inimii de a adăuga o piatră la creaţia continuă a sacerdoţiului.
„De asemenea să nu uităm că Biserica română din exil e manifestarea cea mai autentică a refuzului nostru de a accepta silnicia ce s-a abătut asupra Ţării. Datoria noastră este deci de a o face cât mai vie pentru dăinuirea românească şi cât mai strălucită pentru a linişti nostalgia noastră spirituală prin rugăciunea strămoşească ce se înalţă, îndestulându-ne fără să ştim mai deplin decât orice deşartă promisiune de ajutor omenesc.
„În ceasul misterios al răului adevărat, nimic şi nimeni nu ne este de nici un ajutor – afară de DUMNEZEU!
„Ţinând seamă şi de latura împlinirei româneşti a Bisericii Orthodoxe Române din Paris, ajutorul venit de la orice Român, pe ori unde ar trăi, este bine venit.”
Cine nu poate să ajute materialmente, să ne ajute cu dragostea unui cuvânt bun, care de multe ori e mai de preţ decât tot aurul din Lume.
Al D.Voastră de tot binele rugător,
servitor al Bisericii Orthodoxe Române din Paris,
preot Vasile Boldeanu
15 martie 1960[154].
 
[2]
 
ANSAMBLUL MUZICAL ROMÂN „CARMEN”[155]
               
În seara de 26 Decembrie 1960, membrii corului bisericii ort. române din Paris, cu prilejul Agapei tradiţionale de Crăciun, au discutat şi au hotărât să lărgească programul de lucru al coralei bisericeşti pentru a da posibilitatea unor manifestări româneşti în afara bisericii, cu o participare de membri activi cât mai mare şi cu un program de lucru cât mai variat. S-a dat cetire Regulamentului de funcţionare a Ansamblului muzical „Carmen” şi s-a încheiat următorul proces verbal:
„Astăzi 26 Decembrie 1960, noi subsemnaţii, răspunzând iniţiativei luată de către Consiliul parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Paris cu privire la constituirea, în cadrul „Asociaţiei pentru practica cultului ortodox român în Franţa”, a unui Ansamblu Muzical Român, ne-am întâlnit în Casa Românească din 9 bis rue Jean de Beauvais, Paris Ve.
„Cu această ocazie am discutat proiectul de Regulament al Ansamblului. Acest proiect a fost prezentat spre aprobare Consiliului parohial.
„Ansamblul muzical va primi numele „CARMEN” ca o prelungire a ansamblului cu aceleş nume, care nu-şi mai poate desfăşura activitatea în ţară din cauza măsurilor prohivitive luate de actualul guvern.
„Comitetul Ansamblului muzical român „Carmen” va fi alcătuit, timp de trei ani, de următoarele persoane, alese în umanimitate de către cei prezenţi:
Secretar: Dumitru Bacu 
Casier: Dumitru Popa
Cenzori: D.şoara Doina Ienciu
,,       ,, Dl. Nicolae Chiriac
,,       ,, Dl. Radu Apostolescu
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal sub preşedenţia părintelui V. Boldeanu, iar secretar de şedinţă fiind Domnul Demostene Nacu, consilier parohial.
***
Consiliul parohial întrunit în şedinţă ordinară, Luni 16 ianuarie, 1961, a luat cunoştinţă de proectul de Regulament al Ansamblului Muzical Român „Carmen”, căruia aducându-i îmbunătăţirile necesare i-a dat aprobarea cuvenită în forma următoare:
REGULAMENTUL
Ansamblului Muzical Român „CARMEN”:
 
Art. 1 – Sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române din Paris se constitue Ansamblul Muzical Român „Carmen”.
Art. 2 – Sediul Ansamblului se află la Biserica Ortodoxă Române din Paris, 9 bis rue Jean de Beauvais.
Art. 3 – Scopul constituirii acestui Ansamblu este următorul:
a) să alcătuiască un cor bisericesc pentru dat răspunsurile la serviciile religioase în biserica ort. română din Paris;
b) să păstreze şi să cultive datinile creştineşti româneşti;
c) să organizeze manifestări artistice cu scopul păstrării limbii, tradiţiilor şi năzuinţelor româneşti;
d) în scopul păstrării legăturii şi unităţii între Românii aflaţi în afara hotarelor ţării, Ansamblul Muzical Român „Carmen” se socoteşte obligat ca, în măsura posibilităţilor, să răspundă chemării diferitelor grupuri româneşti oriunde s-ar găsi ele;
e) să ajute Biserica Ort. Română din Paris, materialmente, când se va ajunge şi la rezultate băneşti;
Art. 4 – Urmărind realizarea scopurilor propuse mai sus, Ansamblul Muzical Român „Carmen” activează în afara oricărei dependenţe de vreo grupare sau organizaţie politică.
Art. 5 - Ansamblul muzical se compune dintr-un corp activ (anume un cor mixt, o formaţie instrumentală, o echipă de dans şi eventual una de teatru) şi din membri care îşi manifestă dorinţa de a susţine pe cale oarecare activitatea acestuia.
Art. 6 – Conducătorul artistic (în acelaş timp dirijorul prim al ansamblului) răspunde de orice problemă legată de activitatea artistică şi este ajutat de un Comitet de conducere ales dintre membrii ansamblului, compus din secretar, casier şi o comisie de trei cenzori.
Art. 7 – Comitetul se alege pe trei ani. Mandatul se poate prelungi.
Art. 8 – Mijloacele pentru realizarea scopului propus:
a) participarea activă a membrilor dotaţi şi cu pricepere la realizarea programului de lucru,
b) o cotizaţie lunară din partea acelora dintre Români, care nu pot participa activ la nici una din punctele anunţate drept program de lucru,
c) donaţii,
d) ajutor sub orice formă din partea celorlalte asociaţii şi societăţi româneşti din afara hotarelor.
Art. 9 – Armonizarea lucrului Ansamblului cu lucrul Consiliului parohial, cum şi cu alte societăţi sau comitete constituite în jurul Bisericii Ort. Române din Paris, se va face sub supravegherea preotului paroh.
Art. 10 – La fiecare sfârşit de an, Ansamblul ţine o adunare generală pentru dare de seamă şi descărcare faţă de Consiliul parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Paris. 
 
[3]
 
CU DUMNEZEU ÎNAINTE
![156]
 
                Buletinul Parohiei Ortodoxe Române din Paris apare din nou după o tăcere îndelungată, pe care – dacă e de prisos s-o explicăm – am regretat-o; căci nu e bine şi nu se cade ca Biserica ortodoxă română din pribegie şi aşezată în centrul lumii libere, la Paris, să tacă. Să tacă, când alţii vorbesc şi scriu româneşte, mai puţin româneşte, în limbi streine; creştineşte sau mai puţin creştineşte, în numele nostru şi despre ce ne doare.
Ne propunem, aşa dar, în această nouă ediţie a Buletinului să vorbim şi să scriem despre cele de trebuinţă sufletului nostru, despre ce ne doare, româneşte şi cu spor.
Despre ce ne doare: Biserica Ortodoxă Română din Paris este biserica noastră a celor care nu ne-am plecat „nefericirii istorice” ce se abătu peste fraţii noştri din România. Biserica noastră trebue să exprime tăcerea plină de înţeles a acestora: gândul nostru se îndreaptă în această clipă către episcopii, clerul şi fraţii noştri credincioşi întemniţaţi sau suferind pentru Biserică şi pentru ţara noastră românească. Căci zicem, gândindu-ne la dânşii precum psalmistul prin glasul tălmăcitor al blândului mitropolit Dosfteiu:
„De te voiu uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea”; de te vom uita sfântă Românie uitată să fie dreapta noastră, să se lipească limba noastră de grumaz, de vom înceta a vorbi despre tine.
Dar, vorbind în numele unei Românii şi Biserici eterne, ne vom apleca totuşi peste vremelnice necazuri; peste probleme de organizare internă, de chivernisire a vieţii noastre religioase, de ajutor reciproc al tuturor focarelor de vieaţă românească şi ortodoxă din lume. De deslegarea acestor probleme – aşa zise mărunte – atârnă succesul sau uitarea marilor probleme româneşti în lume, printre care unirea Ierarhilor noştri din exil într-un Sfânt Sinod de tradiţie şi luptă românească, a fost evocată cu emoţie şi cu greutatea răspunderii pe care o întruchipează episcopul nostru, Prea Sfinţitul Teofil Ionescu, la sfântul Altar al Bisericii noastre.
Această problemă şi această speranţă le subliniază articolul nostru editorial.
Ţinem să vorbim şi să scriem româneşte: În graiul acesta ne-am născut, ne-am botezat şi am crescut. Cine îşi uită limba, sau şi-o împestriţează cu vorbe streine nefolositoare, îşi iută şi ţara şi neamul şi biserica; sau, pocindu-le, şi Dumnezeu îl uită pre dânsul, căci în Casa Domnului fiecare îşi are lăcaşul lui, în care se roagă în limba lui. În biserica românească, limba de cult este limba noastră cea de toate zilele; limba „vechilor cazanii”, este limba marilor noştri artişti ai cuvântului, este limba celor ce ne exprimă sufletul şi conştiinţa universalităţii noastre, este mărturia noastră vie.
Ţinem să vorbim şi să scriem cu spor: Nu despre ce ne desparte între noi; ci despre legătura de har şi de dragoste care ne uneşte pe toţi Românii împrăştiaţi în lume. Aceasta va fi regula morală – am zice mănăstirească – a celor ce rupându-şi o clipă din activitatea lor zilnică, vor da-o de bună voie, contribuind la acest buletin.
Dealtfel, dacă fiecare colaborator este liber să-şi spună părerea, redacţia, potrivit mandatului primit de la Consiliul Parohial şi exprimând astfel voinţa majorităţii comunităţii ortodoxe române din Paris, îşi va îngădui să nu publice decât ceea ce i se pare pozitiv, adică cu spor pentru Biserica şi Exilul nostru românesc. Fără îndoială că fiecare dintre noi poate să-şi exprime părerile lui personale sau să polemizeze, în alte publicaţii, după cum îl îndeamnă inima.
Iată, fraţilor, rostul acestei publicaţii. Pornim la drum împreună, de la Vlădică până la opincă, rugându-ne împreună şi sperând împreună că vom fi vrednici de amintirea celor ce vor veni după noi. Că vom fi vrednici de opera înaintaşilor noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
REDACŢIA.
 
[4]
 
Ştiri din parohie
[157]
               
În ziua de 5 Martie a.c. a avut loc, în biserica ortodoxă română din Paris, Adunarea Generală Parohială a Comunităţii Orth. Române din Franţa.
                Deschiderea şedinţei s-a făcut cu rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, iar răspunsurile la Ectenii au fost date de cărte Adunarea credincioşilor. După ce s-a constituit biroul şi s-a făcut apelul membrilor parohiei s-a dat cuvîntul D.lui Profesor N. Gheorghiu, care a dat cetire în numele Consiliului Parohial următorului raport:
                „Ne aflăm într-o ţară în care un om – providenţial de câteva ori pentru ai săi – a izbutit, cu încredere nestrămutată în destinul Franţei să potolească adversităţile şi să concentreze încrederea tot mai profundă a naţiunii în jurul său.
                „Ne simţim şi noi, ca Români, în jurul său, şi-l simţim mai mult ca oricînd alături de noi, mai ales, cînd, în discursurile rostite cu prilejul ultimei sale călătorii, către sfîrşitul anului trecut, prin provinciile franceze, el a spulberat învinuirile de colonialism aduse Franţei de Moscova, căreia, ca totdeauna, îi ţineau isonul guvernele sale satelite, pentru a arăta în schimb că singurul colonialism care stărue, astăzi, în Europa, e tocmai acela împlântat de Moscova în inima bătrînului nostru continent.
                Este un adevăr pe care, desigur, noi îl cunoaştem, din păcate prea bine, fiindcă prigoana, teroarea şi temniţa le-am îndurat în carnea noastră sau alor noştri, şi ele îşi prelungesc suferinţa şi coşmarurile şi în revolta noastră. Dar, am încercat un sentiment de consolare atunci cînd revolta aceasta, uneori înăbuşită, devenea vie, arzătoare, în cuvintele unui şef de stat lucid, acela al Franţei adoptive. Şi ne-am zis că dacă un om ca el îşi însuşeşte adevărul şi dreptatea unei cauze care este a noastră şi – aşa cum o dovedea el – a lumii libere şi civilizate atunci ea nu poate fi pierdută: dinpotrivă, ea trebue să ne rămână cu atât mai mult în suflete, mai vie, mai arzătoare ca oricând, însufleţind deopotrivă aspiraţii şi speranţe.
                Regretul nostru, al tuturor pribegilor români, este de a nu avea printre noi un om zămislit dintr-un aluat asemănător: spirit clar-văzător şi în acelaş timp bărbat cu comportament exemplar, cu avânt nestrămutat de tribun, care să fi izbutit, la rândul său, să ne convingă că adversităţile dintre noi nu ne despart în realitate, de vreme ce aceiaşi cauză ne uneşte sub o aceiaşi flamură.
                Dar în lipsa unui asemenea om, o idee dovedeşte tot mai mult că-i poate ţine locul în exilul nostru. Deoarece, chiar pentru atei, credinţa este cel puţin o idee. Iar pentru noi, cei ce ne împărtăşim întru ea, ideia aceasta complexă a credinţei ia forma concretă a locaşului de rugăciune.
                Biserica, prin însăşi existenţa şi menirea ei, trebuia să ne fie mai mult ca niciodată, în exilul nostru, aşezământul sacru care să potolească patimi inutile şi să spulbere rivalităţi meschine.
                Încercăm cu toţii, ca o revelaţie, sentimentul că, în prezent, nu mai poate fi altfel; iar în noi înşine, mai mult sau mai puţin ruşinaţi de sterilitatea adversităţilor depăşite, aducem mulţumire Domnului, pentru că, prin harul Său, a făcut să fie aşa.
                În asemenea condiţii noi şi îmbucărătoare, în cei trei ani ai mandatului său, Consiliul parohial al Bisericii ortodoxe române din Paris nu poate spune că a realizat, ci că s-au realizat, cu sprijinul d.voastră, al tuturor, lucruri importante faţă de anii de lâncezire, numeroşi din păcate, care au precedat acest răstimp.
                Biserica noastră a intrat în ordinea canonică şi are acum ca episcop pe un prelat care, ca fost paroh al acestui lăcaş, îi cunoaşte nevoile, dar şi potenţialul credinţei d.voastră: s-ar putea ca într-o zi, curând, să-l avem de altfel iarăşi printre noi sau mai aproape de noi, în această calitate de episcop al nostru. Până, atunci, Prea Sfinţia Sa a făcut primul pas pentru reluarea legăturilor cu celălalt episcop român ortodox de peste Atlantic, punând astfel temeliile unei viitoare conlucrări păstoreşti, căreia îi urăm să ducă spre realizarea uneia din dorinţele majore ale exilului nostru pe plan religios, anume întemeerea unui sinod ortodox pe plan religios, anume întemeerea unui sinod ortodox românesc în afara hotarelor.
                Apoi, la această biserică, slujbele religioase se fac potrivit orînduirii şi tipicului lor, cu respectarea tradiţiilor străvechi. O corală cu elemente sigure – voluntari şi profesionişti – sporeşte prestigiul acestor slujbe, iar Biserica face totul pentru a asigura continuitatea ei, pe plan material. Anexa Nr. 1.
                Pe dealtă parte, însuşindu-şi aspiraţia reînoită a Bisericii Creştine universale, anul trecut, în cadrul Săptămânii Unităţii, a avut loc o slujbă măreaţă, după care a luat cuvîntul din avon reprezentanţii calificaţi ai celor trei confesiuni creştine: Mgr. Gillet vicar al Eminenţei Sale Cardinalului Feltin, Pastorul Marc Boegner preşedintele Federaţiei Protestanţilor din Franţa şi Prof. Leon Zander dela Institutul Academic de Theologie Ortodoxă din 98 rue de Crime, Paris.
                Pe plan naţional, s-au reluat legături strânse cu Asociaţia Femeilor ortodoxe române din Paris pentru organizarea anumitor reuniuni.
                S-au făcut reparaţii şi înbunătăţiri la biserică şi mai cu seamă Casei parohiale, unde munca a fost dar, adus prinos, de către enoriaşii bisericii. A se vedea anexa Nr. 2.
                Apoi a fost creată pe lângă Biserică, ca odinioară, când dascălul era şi slujitor al altarului şi învăţător, o şcoală românească pentru copii de Români, al cărei efectiv de 12-16 va spori desigur, dacă părinţii îşi vor de seama de importanţa faptului de a sădi iubirea faţă de pămîntul, limba şi civilizaţia noastră în inimile celor ce vor trebui să devină cândva apărătorii acestor valori naţionale. Pe de altă parte din toamna trecută, a început o serie de conferinţe urmate de desbateri pentru lămurirea anumitor probleme religioase.
                În sfârşit, s-a luat iniţiativa întemeerii unei Case româneşti, în afara Parisului, pentru care s-au primit şi se vor mai primi desiguri donaţii generoase.
                Toate acestea au fost şi vor fi cu putinţă, pentru că, mai ales aici, laolaltă, în Casa Domnului, fiecare dintre noi devine tot mai sigur că aceia ce ne-ar mai putea despărţi se estompează tot mai mult, pentru ca să se contureze tot mai clar, mai precis şi mai profund ceea ce ne uneşte, cu deosebire acum, când problema gravă, cu atîtea dificultăţi ancorate în trecutul îndepărtat, a Unirii prin Biserică, se va pune în curând pe plan universal. Iar dintre toate cele ce ne unesc, nimic altceva nu ne poate strânge mai mult alături decât chemarea acestui Altar, pe care îl cinstim toţi deopotrivă şi pe care trebuie să-l păstrăm al nostru, mereu de veghe împotriva tuturor tentativelor de a ne fi răpit.
                Toate acestea au fost şi vor fi cu putinţă de asemeni, pentru că mai ales aici, laolaltă, în Casa Domnului, prin harul Său, nostalgii ce ne bîntuesc visurile se prefac în aspiraţii ce ne călesc sufletele, şovăiri ce ne hărţuiesc cugetele devin voinţă comună ce ne călăuzeşte acţiunea: împreună, ne simţim o forţă. O forţă pe care de altfel o simţim nu numai în noi, aici, ci şi în toţi aceia care, numeroşi, în ţară, îşi dau seama că neamul lâncezeşte în prezent în afara istoriei.
                Iar dacă Dumnezeu însuşi, aici şi acolo, ne pune la încercare rezistenţa faţă ispitele compromisului cu impostura, tot El este Acela care ne făureşte armura ce va înlesni, la capătul încercărilor, triunful valorilor hărăzite de El omenirii, în confruntarea cu rânduelile efemere urzite fără harul Său.”
***
                Se dă apoi cetire raportului financiar şi proectului de buget.
***
Anexa nr. 1 a raportului prezentat Adunării Generale de către Domnul Prof. N. Gheorghiu:
                Adunarea Generală Parohială din 5 Martie a. c. luând act de numele coriştilor voluntari, cari prin osteneală şi prezenţă regulată la biserică, în fiecare zi de sărbătoare, au ridicat nivelul de frumuseţe a slujbelor religioase, expresie vie a credinţii şi a evlaviei noastre creştineşti, astfel aduce tuturor călduroase mulţumiri, cere să fie trecuţi pe numele lor în Buletinul parohial şi roagă stăruitor şi pe alţii din sânul Comunităţii ortodoxe române din Paris, dăruiţi de Dumnezeu cu talentul cântatului să vină şi să mărească numărul actualilor voluntari, spre mărirea lui Dumnezeu şi mărturie a Naţiei Române.
                Domnii: Apostolescu Radu, Bacu Dumitru, Bonev Vasile, Cuşa Ion, Chiriac Nicolae, prof. Caranica Nicolae, Domitriu Mircea, Ghinea St., Jucan C.tin., Hurdea Teodor, Ilie Gheorghe, Malcasian Grigorie, Moşoiu Nicolae, Năvală Ilie, Perifan Iancu, Popa Dumitru, Rotaru Ion, Tolescu Ion, Stănescu Ion; iar din timp în timp, Domnii: Bucşă Alexandru, Gâdea Badea, Niţescu Radu, Stoica Florea...
                La femei: Doamna Cuşa, Doamna Perifan, Doamna Popa, Doamna Zarcada, Doamna Nacu, Domnişoara Doina Ienciu, d.şoara Marica Vurduni, d.şoara Seva Vurduni, d.şoara Elena Moşoiu, d.şoara Sanda Sfinţescu.
                Direcţia corului este în grija Domnului Grigorie Iosub şi a Domnului Ion Eitel.
____________________
                Anexa nr. 2.
                Adunarea Generală, în unanimitate, exprimă admiraţie şi recunoştinţă tuturor celor care, cu pricepere, cu braţele şi cu ajutor de tot felul au înfăptuit lucrarea de reparaţii la biserica şi casa bisericii din 9 bis rue Jean de Beauvais, Paris Ve.       Lucrarea a început la 1 Martie, 1959 şi a durat pînă în Sept. acelaş an.
                De reţinut, în afară de trei cazuri, lucrul s-a făcut noaptea. După ce fiecare îşi termina ziua de muncă obişnuită pentru câştigarea existenţii, venea direct la biserică, lua masa şi apoi îşi dădea obolul de muncă bisericii, de foarte multe ori, până după miezul nopţii. În fiecare zi de la începutul lucrului s-a întocmit proces verbal, în care s-a notat lucrul săvârşit, cumpărăturile făcute privind reparaţia şi masa lucrătorilor, s-a notat numele lucrătorilor, ora când a început şi când s-a sfîrşit lucrul. Astfel s-a notat:
                Domnul  Anastasescu Dumitru cu 26 ore de lucru în 14 zile.
                ,,        ,,  Atanase Constantin      ,, 202 ,,     ,,   ,,       ,,  34  ,,
                ,,        ,,  Bulcă Ion                      ,,  68  ,,    ,,   ,,        ,, 27  ,,
                ,,        ,,  Banu Ion                       ,,  12 ore, în 3 zile şi vopsirea grilajului din faţa bisericii.
                ,,        ,,  Cuşa Ion                       cu 14 ore de lucru în 4 zile.
                ,,        ,,  Caranica N. dr.            ,, 12  ,,    ,,      ,,    ,, 5   ,,
                ,,        ,,  Păr. Graţian Radu        ,, 78  ,,    ,,      ,,    ,, 14 ,,
                ,,        ,,  Guguianu Nicolae        ,, 36  ,,    ,,      ,,    ,, 9   ,,
                ,,        ,,  Diaconu C-tin              ,, 5   ,,     ,,      ,,    ,, 2   ,,
                Domnii: Florea Gheorghe        cu 38 de ore, de lucru, în 12 zile.
                ,,        ,,  Gheghea Gheorghe      ,, 12  ,,    ,,    ,,      ,,     ,, 4     ,,
                ,,        ,,  Nastu Christu               ,, 39  ,,     ,,    ,,     ,,      ,, 14   ,,
                ,,        ,,  Dumitrescu C.tin.         ,, 32  ,,     ,,    ,,     ,,      ,, 8     ,,
                ,,        ,,  Damian Gheorghe        ,, 5    ,,      ,,    ,,    ,,      ,, într-o zi.
                ,,        ,,  Popescu Paul                ,, 18  ,,      ,,    ,,     ,,     ,, 7   zile
                ,,        ,,  Stoica Florea                 ,, 3    ,,       ,,    ,,     ,,     ,, 2   ,,
                ,,        ,,  Petre Bulgăraş               ,, 16  ,,       ,,    ,,     ,,      ,, 5  ,,
                ,,        ,,  Rotaru Ion                     ,,  142 ,,     ,,    ,,     ,,     ,, 38  ,,
                ,,        ,,  Ing. Liveanu                  ,, 17  ore în  7 zile (electricitate).
                ,,        ,,  Col. Tomoroveanu        ,, 16  ,,     ,, 4 zile, tapiţerie.
                ,,        ,,  Nacu Demostene           ,,  6 ore într-o zi.
                ,,        ,,  Popa Dumitru                ,,  23   ,,     ,,       ,,    ,, 11 zile.
                ,,        ,,  Năvală Ilie                     ,, 5 ore lucru de atelier. (sudură).
                ,,        ,,  Badea Gâdea                  ,, 5 ore în 2 zile.
                ,,        ,, Grigorovici                     ,, 4 ore într-o zi.
                ,,        ,,  Săraru C.tin.                  ,, 23 ore de lucru în 6 zile.
                ,,        ,,  Steflea Ion                     ,, 8 ore într-o zi, reparaţie de mobilier.
                ,,        ,,  Zarcadă C. Tin.             ,, 12 ore de lucru în 6 zile.
                ,,        ,,  Păr. Gherasim Şelaru    ,,  22 ore  ,,      ,,  ,,  12 zile.
                ,,        ,, Bouclay Rene reparaţii de atelier.
                _________________
                Următoarele Doamne au lucrat la curăţit, spălat, ceruit mobila, parchetul din Casa românească şi din salonul de recepţie:
                Doamna Popa Aurelia cu 28 de ore în 12 zile.
                Doamna Bouclay        ,,    42     ,,     ,, 14  ,,
                Doamna Hurdea          ,,    12 ore      ,,  4   ,,
                Doamna Fontaine        ,,     9     ,,      ,,  2   ,,
                D.şoarele Marica şi Seva Vurduni, lucru de croitorie, perdele, etc.
 
                                         DONAŢIE:
                Domnul Mălinaş N. 6 abajururi din materie plastică lucrate în propriul său atelier;
                Domnul Gabriel Bădărău a dăruit 100 Kg. de vopsea albă.
                Domnul Ştefan Boroş a dăruit 50 kg. vopsea albă, toate vasele trebuitoare pentru pregătit vopseaua, a împrumutat eşafodajul pentru lucrat la înălţime.
                Domnul Ion Banu a dăruit 30 Kg. vopsea albă, 5 Kg. ulei, plus vopseaua neagră pentru grilajul din faţa bisericii.
                Domnii Anastasescu, Guguianu şi Dumitrescu au dat pensule, rulouri şi alte unelte necesare în timpul reparaţiilor.
                Domnul Colonel Tomoroveanu a dăruit mobilă românească de mare valoare.
_________________________
                Domnul Prof. N. Gheorghiu mai semnalează Adunării Generale spre cunoaştere şi aprobare, iniţiativa luată de către membrii corului bisericesc de-a lărgi programul lor de activitate prin manifestări româneşti în afara bisericii, constituindu-se într-un Ansamblu muzical denumit, la sugestia Domnului Grigore Iosub, „Ansamblul muzical român CARMEN”.
                Adunarea Generală aplaudând îndelung aprobă, în unanimitate, lucrul şi iniţiativele Consiliului Parohial. Cu acestea Consiliul şi-a încheiat mandatul său de trei ani, urmând alegerea unui nou Consiliu.
Au fost aleşi în unanimitate următorii Consilieri Parohiali:
Domnul Anastasescu Dumitru
,,       ,,  Bacu Dumitru
,,       ,,  Bărbulescu Titus
,,       ,,  Domitriu Mircea
,,       ,,  Dumitrescu Constantin
,,       ,,  Gheorghiu Nicolae
,,       ,,  Georgescu-Olenin Ştefan
,,       ,,  Guguianu Nicolae
,,       ,,  Leafu Gheorghe
,,       ,,  Iliescu Petre
,,       ,,  Miloae Ion
,,       ,,  Nacu Demostene
,,       ,,  Perifan Iancu
,,       ,,  Stoicănescu Constantin
,,       ,,  Stănescu Ion
,,       ,,  Tomoroveanu Ion 
,,       ,,  Vasiliu Virgil.