„Metode neprincipiale”

Sub eufemismul „metode de cercetare neprincipiale” se ascunde tortura şi teroarea folosite de anchetatori, „care au dat naştere la recunoaşteri exagerate, ireale, canalizându-se acţiunile noastre de multe ori în direcţii lipsite de finalitate”. Astfel, paznicul N. Dumitru, „sub imperiul acestor metode folosite de Cpt. PLEŞCA CONSTANTIN”, a „recunoscut” lt. maj. Gheorghe Tălâmbă „unele fapte neadevărate”, ceea ce a dus la implicarea nevinovată a paznicului Constantin Gogan. Imediat, acesta „a fost reţinut şi cercetat imediat cu pripeală”, stabilindu-se că fusese legionar „şi parese autorul furtului de bani din casa de fier de la Percepţia XI comis în anul 1949, care era situată în aceeaşi clădire cu actuala Filială a Raionului Gheorghe Gheorghiu Dej”. În privinţa anchetei ulterioare, ofiţerul Solomon aprecia ca o mare greşeală mutarea suspectului din incinta S.C.P. la S.J. Duritatea anchetei acestui serviciu a amplificat drama şi prin reţinerea soţiei suspectului, Alexandrina. Ulterior, după ce a fost predată S.C.P., a afirmat tot ofiţerului Tălâmbă „că soţul ei i-ar fi confirmat că într-un scurt timp vor avea bani suficienţi”, ceea ce a dus la supoziţia falsă de apartenenţă a paznicului la banda Ioanid. Consecinţa imediată a fost arestarea altor nevinovaţi, bănuiţi că ar fi fost în relaţii strânse de prietenie cu suspectul şi că ar fi avut legătură cu atacatorii: Gheorghe Marcel (zis Sandu), Ştefan Burada, Ştefan Guriuc, Constantin Naca şi cele două fiice minore ale lui Gogan. Neputând fi incriminaţi, aceştia au fost eliberaţi abia după 10-20 de zile de anchetă.

Psihoza prinderii rapide a atacatorilor a cuprins şi structurile provinciale ale Miliţiei. Astfel, alt caz din această categorie a fost cel al „infractorului” Petru Balla, arestat de Direcţia de Miliţie a Regiunii Cluj (D.M.R. Cluj)  şi adus la D.M.C. pentru „continuarea cercetărilor”. În urma afirmaţiilor ireale ale acestuia, făcute „în urma unor întrebări sugestive şi a metodelor de cercetare neprinciplale (…) de la D.M.R. Cluj”, a fost reţinut operatorul cinematografic Andrei Placsintar şi cercetate două femei până când s-a stabilit că informaţiile erau false.
 
Sinucidere în arest

          Unul dintre cele mai tragice momente a fost sinuciderea în celulă a învinuitului Gheorghe Diaconu, la domiciliul căruia se găsiseră trei pistoale şi muniţie. Cât de important a fost faptul pentru şeful arestului reiese şi din constatarea că n-a constatat la faţa locului cine s-a sinucis, raportând greşit numele lui Teodor Dinulescu. Situaţia a fost îndreptată de ofiţerul Solomon, care a făcut o verificare personală la trei ore de la primirea raportului cu vestea zguduitoare. Ulterior, a apreciat că responsabilitatea pentru „această lipsă gravă” cade asupra S.C.P. şi a Serviciului Pază şi Ordine din D.M.C., care „nu au sesizat pe şeful arestului ca să supravegheze îndeaproape acele persoane reţinute care prin comportarea lor şi starea psihologică pe care o aveau manifestau o despresiune sufletească care putea să-i determine fie la sinucideri, ori la evadări”.
 
Grabă, dar şi sadism

          Multe din acţiunile întreprinse de S.C.P. (audieri, interogatorii, confruntări etc.), n-au fost pregătite din punct de vedere tehnic şi tactic, ceea ce a avut repercursiuni negative asupra stabilirii adevărului. Cele mai importante confuzii şi contradicţii s-au constatat în stabilirea semnalmentelor atacatorilor, deoarece nu s-a ocupat o singură persoană de acest aspect foarte important şi nici nu s-a mers până la cele mai mici detalii. Astfel, iniţial nici măcar nu s-a încercat stabilirea locului în care se afla fiecare martor în timpul atacului, pentru a se putea aprecia credibilitatea datelor furnizate de aceştia. Această clarificare s-a încercat de către S.C.P. abia în faza a doua a cercetărilor, rezultatul fiind negativ. De asemenea, „unii lucrătorii au sugerat învinuiţilor prin felul lor de a pune întrebările ce anume să răspundă, şi cum le era frică de măsuri mai tari, au recunoscut fapte imaginare despre care nu aveau nici o cunoştinţă. În acest sens exemplificăm pe Lt. Maj. TĂLÂMBĂ GHEORGHE, la care au făcut recunoaşteri ireale DUMITRUL NICOLAE şi GOGAN ALEXANDRINA”.
Ulterior s-a stabilit că nu toţi lucrătorii S.J. antrenaţi în această acţiune cunoşteau cu exactitate modul şi condiţiile producerii atacului. Din acest motiv au dat crezare unor informaţii false, îndreptându-şi greşit atenţia asupra unor persoane nevinovate. Un astfel de caz a fost cel al soţilor C.F.R.-işti Petra şi Roman Nicolescu, în care lucrătorii „s-au mulţumit cu simpla recunoaştere a acestora, obţinută prin metode nepermise, după care fără nici o verificare prealabilă, au trecut la reţinerea a încă 4 persoane, cu care numiţii veniseră incidental în contact”. Predarea lor ulterioară la S.C.P. a scos la iveală faptul că aceştia reproduceau confuz unele date cunoscute din zvonuri. Astfel, soţia afirma că luase un GETAX „Pobeda” din faţa Teatrului de Operetă, dând un itinerar fals şi demonstrând pe hârtie că nici măcar nu ştia unde se afla locul atacului. După ce învinuiţii şi-au retras primele declaraţii, „lucrătorii respectivi au căutat în mai multe ocazii să influenţeze în continuare spre a reveni asupra retractărilor, provocând prin aceasta confuzie.