Am folosit ca documente si metode de cercetare:

?Videocasete cu transmisiile TVR din zilele de 22-26 decembrie 1989 si din   înregistrarile operate pe strazile Bucurestiului, care apartin Arhivei ?Virgil Tatomir - Revolutia Româna în Direct? a Televiziunii Române. Accesul la aceasta arhiva, în anul 1996, cu ocazia cercetarii pentru lucrarea mea de licenta în sociologie, a fost o adevarata odisee.

?Textul integral al emisiei TVR din 22 decembrie 1989, cuprins în lucrarea  Revolutia Româna în Direct,coordonata de Mihai Tatulici, Bucuresti 1990, text pe care l-am supus unei analize de continut calitative.

?Interviuri, fotograme si graffiti culese în zilele revolutiei si imortalizate în valoroasa lucrare de istorie orala Vom muri si vom fi liberi, coordonata de Irina Nicolau, Bucuresti, Meridiane, 1990.

Realitatea strazii

?Iesirea în strada?, pe strazile Bucurestiului în zilele dinaintea ?tele-revolutiei,? transgreseaza granitele unui fenomen politic contestatar binecunoscut, înspre conotatii psihologice foarte puternice. În 21 decembrie 1989, ziua cu cel mai mare grad de amenintare si reversibilitate a miscarii de contestatie, riscul si l-au asumat, în special, tinerii. Ei ies în strada, scandeaza puternic, ritmat (?Libertate! Libertate!?; ?Noi suntem poporul!?; ?Luptam, murim, dar liberi vrem sa fim!?; ?Nu ne este frica!?; ?Veniti cu noi!?; ?Ole! Ole! Ole! Ole, Ceausecu nu mai e!?), marsaluiesc pe strazi hotarâti, însotiti de drapelul gaurit, stârnind în rândul trecatorilor fie admiratie retinuta, fie dezaprobare vehementa inoculata de etichetarea prin mass-media ceausiste, fie anxietatea iminentei unor tulburari sociale. Aceste variante atitudinale se coreleaza cu variante de comportament: în primul caz trecatorii se opresc pe trotuare si uneori scandeaza cu tinerii, în al doilea caz le aplica etichetele ceausiste (?huligani", ?vandali?), în al treilea caz, îsi vad nelinistiti de drum, grabindu-se spre casa.

Perceptia spatiului citadin se structureaza, astfel, pe trei dimensiuni simbolice: strada - spatiul simbolic al contestarii puterii si al asumarii riscului; casa, acasa - spatiul simbolic al refugiului, al antidotului la frica; trotuarul - spatiu al incertitudinii, al indeciziei, al starii psihologice intermediare între teama si curaj. Strada si casa sunt câmpuri psihologice opuse; strada ca spatiu deschis, expus primejdiei, al exteriorizarii, în timp ce casa, acasa, ca spatiu închis, al interiorizarii. Opozitia admite si o stare tranzitorie: trotuarul, ca prag, interfata între doua lumi.