De fiecare dată studiez reacţiilor studenţilor, fiindcă acestea sunt variate și nuanţate: emoţie, indiferenţă, repulsie, compasiune, solidaritate. În cadrul acestor excursii, în special la Memorialul de la Sighet, studenţii receptează adecvat din punct de vedere istoric și intelectual-raţional informaţiile prezentate în muzeu și manifestă măcar o minimă emoţionalitate la obiectele confecţionate de deţinuţii politici în închisori, întrucât acestea au un plus care le face ingurgitabile la nivel de memorie a suferinţei, anume aceste obiecte sunt tangibile. Studenţii care vizitează Memorialul de la Sighet sunt în ipostaza unor Toma Necredinciosul, drept care au nevoie să atingă "plăgile" și "rănile" celor care au suferit, acestea fiind mai clar asumate prin intermediul respectivelor obiecte conservate din timpul detenţiei politice. Nu este indicat ca studenţilor să li se atragă atenţia că trebuie să empatizeze cu trecutul ţării lor, pentru că așa ar fi moral sau pentru că ar fi necesară o emoţionalitate faţă de acest trecut. Emoţionalitatea, dacă există, și ea există la Sighet, vine de la sine și nu trebuie neapărat provocată. Am observat că unul dintre lucrurile care îi sensibilizează destul de mult, la Memorialul de la Sighet, este un săpun primit de o deţinută politică de la soţul ei, pe care acesta reușise să-i scrijelească un ?te iubesc?, astfel încât soţia lui, aflată în închisoare, să primească respectivul mesaj de dragoste. Am notat că mulţi dintre studenţii mei stăteau în jurul acelui săpun expus în vitrină, comentând cu emoţie și uimire mesajul de dragoste scris pe el, ori chiar precizând: ?De așa ceva avem nevoie, de lucruri palpabile, de deţinuţi politici care să vină să ne povestească, oricât ar fi de simplă sau de terestră istoria lor, și nu să ne ţină discursuri intelectualiste despre chestiunea suferinţei și a memoriei?. Acel săpun nu fusese văzut de gardienii vigilenţi, fiindcă într-un astfel de caz ar fi fost distrus, gardienii care controlau pachetele primite de deţinuţi se asigurau că nu există mesaje subversive; or un "te iubesc" alcătuia un asemenea mesaj subversiv, neîngăduit. Bărbatul acela îi scrisese riscând enorm soţiei sale că ÎNCĂ o iubește. Era un gest esenţial, de memorie, de rezistenţă, de etică. Studenţii mei îmi mărturiseau că astfel de rămășiţe ale memoriei îi captivează, că o astfel de etică îi interesează, astfel de obiecte, cruciuliţe confecţionate din os, dicţionare miniaturale, medalioane din os sau acest teribil săpun de dragoste, cum altfel să îl numesc?