Esenţial este apoi că, pe lângă partea teoretică pe care le-o predau, cursul meu despre Gulagul românesc se axează pe discuţii-dezbatere-seminarii propriu-zise despre anumite cărţi intrate deja în conștiinţa publică. Este vorba despre Gherla de Paul Goma, Evadarea tăcută de Lena Constante, despre cartea Adrianei Georgescu La început a fost sfârșitul, despre Steinhardt atât cât este mărturie despre pușcăria politică în Jurnalul fericirii, despre Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, despre 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean de Aniţa Nandriș-Cudla. Și mai ales despre Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, adevărata saga a detenţiei, echivalentă, păstrând proporţiile, cu Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljeniţîn. Mai sunt, firește, destule alte cărţi care intră în joc. Unii mărturisitori au rezistat mai bine, alţii mai puţin bine, dar aproape toţi au fost victime. Ceea ce discutăm, însă, este felul în care ei au rezistat, cum și cât au rezistat, felul în care unii dintre ei au cedat (dacă au cedat). Discutăm mai ales despre ce a însemnat suferinţa. Mulţi studenţi spun: ?E foarte greu pentru noi să înţelegem cum au fost bătuţi acei oameni, cum trebuiau să se umilească pentru un vârf de ţigară, cum erau batjocoriţi etc." În discuţiile pe cărţile menţionate anterior am avut adesea polemici -  mi-aduc aminte de o generaţie de acum câţiva ani (de prin 2003), când am polemizat acut pe mărturia discutabilă a lui Constantin Noica ? Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru; seminarul se terminase de mult (temporal vorbind, expirase), era târziu, dar studenţii nu voiau să plece, stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să plece, trebuiau să rezolve cumva problema și dilema, să se încheie polemica, ceea ce era un semn foarte bun pentru mine ca dascăl. Era semn că reacţionau extraordinar la ideea de memorie etică. Pentru că ei nu voiau să se ducă la discotecă sau în bar, ci voiau să termine discuţia pe cartea respectivă, ca să știe ei înșiși cum rămâne cu problema memoriei, a eticii, a responsabilităţii în faţa istoriei și nu numai.