(În ce an v-aţi născut?) Sunt născut în anul 1929. (În Timișoara?) Da, în Timișoara. Eu dacă vreau să fac o glumă și sunt supărat pe timișoreni, atuncea zic că nu sunt născut aici, fiindcă tatăl meu a avut o locuinţă de servici în fosta Manutanţă. (Unde?) Unde este Fabrica de conserve de legume Fructus. Locuinţa era în aceeași linie cu casa de vamă a orașului, deci acuma eu pot să zic că am fost încoace de graniţa orașului sau dincolo de ea.

(Existau graniţe?) Nu graniţă, un hotar administrativ al orașului, prin care dacă treceai cumva fructe, păsări de la piaţă plăteai o anumită taxă, era un lucru normal și ... firesc. (Tatăl dumneavoastră lucra acolo?) Da, lucra acolo. Atuncea a fost în proprietatea așa zisei Mori mari a Timișorii, care acolo în timpul războiului a fost bombardată din temelii. Lângă Bega s-a întins clădirea principală, acolo unde sunt blocurile noi.

(Cu ce se ocupa practic tatăl dumneavoastră?) Era funcţionar. (Cum se chema?) Ca și mine, Sallö Ervin. (Și mama dumneavoastră?) Sallö Beatrice Raionda. (Ca nume de fată cum se numea?) Mandel.

       Și acuma să vă povestesc o anecdotă, care este foarte semnificativă.

Anul 1939-1940 era începutul nebuniei cu originile etnice și la început a mers foarte lejer și balcanic. A venit de la primăria municipiului o brigadă din doi oameni cu o fișă imensă și cei doi conţopiști ne-au stabilit originea etnică. Mama mea are un bunic german, un bunic maghiar, o bunică franţuzoaică și o bunică hanacă. Hanacii sunt un fel de pemi de lângă Bolomuz. Apoi ei s-au ?scărpinat la cap?, ce să facă, ce să decidă, și în fine au decis-o ca fiind nemţoaică, fiindcă tata tatălui ei era neamţ. Tatăl meu este iarăși din Bacica de lângă Dunăre, între Dunăre și Tisa. Bacica era un orășel foarte colorat. Zâmbind au început să spună și ei. Bunicii care tot așa erau, amestecaţi, dar dat fiindcă tatăl tatălui era maghiar, pe un principiu paternalist, patriarhal, au stabilit că tata este tot ungur. Nu uit fiindcă ?văd? și acum ?poza? tipului care era șeful brigăzii, care era cu un creion chimic în mână și cu un arc mare dorea să-l pună în buzunar, și când era cu creionul sus, zice celălalt: ?Stai domnule, mai e și copilul!?, la care tipul a lăsat să cadă creionul și disperat s-a uitat la maică-mea și zice: ?Doamnă, dumneavoastră l-aţi făcut, spuneţi-mi ce e, fiindcă eu nu mă mai descurc!?. Așa încât ideea aceasta de a căuta originile etnice este o ?tâmpenie?. În primul rând este ireală. Pe de altă parte nici nu se poate dovedi, la urma urmei, fiindcă cine știe ce relaţii extraconjugale au avut strămoașele noastre? Și nici nu prea demonstrează nimica.

Marele ideolog al militarismului prusac, Klausewitz. Unul dintre miniștrii mari ai Imperiului german era Ulow. Originea nu contează ci contează cultura în care ai fost crescut, cultura pe care ai acceptat-o, cultura la care ţii, independent de strămoșii tăi. Ar fi o tâmpenie, să zic despre Eminescu că nu este cel mai mare poet român, fiindcă bunicul lui sau chiar taică-său a fost Eminovici, dar totuși este cel mai mare poet. Și așa poţi să aduci exemple din orice cultură. Nu este demonstrativă originea etnică.

Eu sunt ungur. Așa ne-am considerat și limba aceasta am vorbit-o, căci aceasta este limba în care ne exprimăm bucuriile și suferinţele, cel puţin dacă suntem între noi. De altfel, dacă este pusă treaba în discuţie, eu sunt trilingv, căci vorbesc pe lângă maghiară, româna și germana, cel puţin în așa măsură ca ?să nu mă vândă la piaţă?.

(Germana din copilărie aţi învăţat-o?) De pe stradă. Am avut mereu prieteni, iarăși zic de diferite naţionalităţi, culturi și am învăţat germana pe stradă. Am avut mulţi prieteni, colegi care aveau mai mare talent la limbă și au mai învăţat și ceva sârbă în plus. La noi acesta este gestul elementar de politeţe, în primul rând să saluţi și dacă poţi să-l saluţi în limba lui pe individul respectiv. Acum, după această ideologizare a problemei etniei, să revenim.   

Deci m-am născut în 1929, an care este remarcabil din punct de vedere istoric, nu pentru că eu m-am născut atuncea, slavă Domnului, nu din acest motiv este remarcabil, ci pentru că atuncea a început marea criză economică și din acel moment a început degradarea accelerată a multor instituţii, lucruri și mod de viaţă, mod de viaţă care astăzi ni se pare progresist și frumos. Vremurile de pace, cum au zis bătrânii, s-au dus odată cu primul război mondial, după aceea instabilitatea ca atare a venit și degringolada catastrofală accelerată începe în 1929. Începe criza economică, apare fascizarea, exacerbarea naţionalismului și rasismului, din păcate în toată Europa. Apoi a venit al II-lea război mondial.