(Cum de aţi ales să fiţi dascăl?) Înainte, a fi dascăl însemna să fii printre notabilităţile satului. Era notarul, preotul și dascălul. Dacă era o comună mai mare era eventual și un medic sau un farmacist. Un profesor într-un oraș era o minune. Nu întreb ce s-a întâmplat acum căci știu, adică îmi imaginez. Nu e de mirare că acum școlile nu mai au profesori de informatică, de exemplu. Evident că ?fug? la prima firmă întâlnită și este de înţeles. Ceea ce este însă mult mai sumbru și iarăși este un semn al schimbării vremurilor, este faptul că aprecierea oamenilor se face numai cu bani. Cât câștigă? Câţi bani aruncă pe geam? Nu mai există o apreciere morală. Nu există o apreciere a valorilor unui dascăl. Un orășel ar trebui să fie mândru de faptul că are anumiţi dascăli, de exemplu de un dascăl de istorie care a scris monografia orășelului. Pe vremuri pentru acest lucru dascălul respectiv era cineva de frunte în orășelul respectiv, sau un alt dascăl care cunoștea toate buruienile de pe câmp. Asta lipsește însă acum.

Ce se întâmplă?! Omul care și-a făcut rostul acasă și are căsuţa lui, are o funcţie, un post relativ bine plătit, are vaca lui, pământul lui, nu se aruncă să se plimbe prin lume. Acuma după ce au plecat nemţii au venit acești oameni care ?vânează? norocul. Ei n-au reușit acolo să facă nimica, dar aicea cred că or să facă... Asta este o categorie socială anume.

Noi ne-am obișnuit aici în Banat cu o administraţie foarte severă, unde totul e pus la punct, totul e reglementat și pentru totul există dispoziţii: cum se face, cum nu se face. În Regat există o lejeritate. Rasismul nu-mi place, dar sunt categorii de oameni care au trăit într-o atmosferă în care această delăsare este, să zic așa, la modă. Evident că ăștia vin, ăștia pleacă, ăștia se mută și caută să ?ciupească? de aicea și de dincolo.

(Dar poate că acolo sunt și influenţe turcești...) Dacă-l citez pe Antonescu: ?Dușmanii neamului sunt turcii, ungurii și evreii?. Turcii?! Când am citit această frază, atuncea am zis că din acest moment mă declar și turc. Avem un obicei prost și de acest obicei ar trebui să ne lăsăm. Căutăm un vinovat și asta nu e bine. Trebuie să vezi tu ce ai greșit, când ai greșit și din ce motiv ai greșit. Se poate să fi învăţat acea greșeală, dar nu ai fost forţat să greșești. Știu că hașișul și altele le-am învăţat de la turci, căci și cuvântul este turcesc, dar lenevia n-am învăţat-o de la ei. De exemplu, se zice că proverbele reflectă atitudinea și filosofia unui popor. Turcul zice că: ?Tembeli hervin, bairam dir?, adică ?Pentru un leneș fiecare zi este bairam?, adică mare sărbătoare. Un popor leneș nu ar formula însă un astfel de proverb.

Ce am învăţat noi de la turci?! Nu mai citez, ci scot cartea de unde citez. (În ce limbă este scris aici?) Turcește și nemţește: hort, körz, asta hai că e și astăzi turcesc, cearșaf, masa, oda ? cameră, odaie; musafir, mahala, chibrit, soba, soba în care faci foc, fenar ? felinar, fitil, mangal, sabul ? săpun, peșchir ? folosim mai rar, de șters mâna, fincean, asta folosim noi mai mult fiind pentru vase; ciorba, cioban, ciorap, pantalon. Acuma se poate zice că ăsta e franţuzesc și aicea ne oprim, cioban. Cuvintele care au venit, probabil că au venit și cu obiceiul respectiv. Să știi că e curios că multe lucruri din Apus, și asta merită atenţia unui istoric, noi și mai ales Regatul, nu le-am primit prin intermediul ţărilor pe care le credem noi astăzi: Ungaria, Austria, Germania, ci prin Franţa, Spania, Turcia. Împărăţia turcească, până la războiul nostru de independenţă, s-a întins de la Suceava până în Omar și de unde se dau astăzi lupte, din Bagdad până în Tunisia. (Era un adevărat imperiu) A fost un imperiu și pe lângă faptul că au dat multe lupte și au jefuit foarte mult, au fost deștepţi și făceau și comerţ. De exemplu, prin acest comerţ a venit și laleaua, care nu a venit pe acest drum, din Olanda, Germania, Cehia, Ungaria, ci a venit prin Mediterana, prin turci. Zambilele ? zemblu, tot de la turci am învăţat. La fel și caimacul. Bahram și Ali au fost primii comercianţi turci care la Buda au adus primul sac de cafea.