Slavă Domnului că n-aţi avut ocazia să trăiţi anii de după război. Apoi a fost ?victoria socialismului? și nici până acuma nu-mi dau seama de ce s-a numit socialism și pe ce drept. Deci trăim într-o destrămare continuă. Eu știu că dumneavoastră astăzi veniţi cu această idee și căutaţi ?spiritul Timișorii?, dacă această cercetare antropo-socială, încearcă să deslușească noţiunea de ?spiritul Timișorii?. Dar ce se înţelege prin acest spirit al Timișorii?!

            După așa zisa revoluţie din 1989 a început să se vorbească despre ?spiritul Timișorii?, însă acest termen noi, timișorenii, nu-l știm, nu-l cunoaștem, căci n-a fost, n-a existat până atunci. Ceea ce aicea se numește ?spiritul Timișorii? se poate să-l definim vag ca un spirit de toleranţă, un spirit de deschidere culturală, un spirit de activitate creatoare, de care mai puţin se vorbește.

De la Socrate știm că orice dispută începe cu definirea noţiunilor pe care le folosim. Eu nu am văzut că a fost definită această noţiune, atât de iubită și în discursul politic și în dispute despre starea istorică a societăţii de astăzi.

Ce consider eu aicea ?spiritul Timișorii??! Este pe de-o parte o toleranţă, nu numai faţă de celelalte etnii, dar și faţă de celelalte religii, meserii, celelalte moduri de viaţă, de a fi deschis lumii întregi, în primul rând Apusului ... asta ar fi ?spiritul Timișorii?. Acest lucru nu s-a numit niciodată așa, ci termenul care s-a folosit era ?europeea?, de a fi european și curios este că acest termen s-a folosit așa, în exprimare nemţească, ?europeer sein?, adică ?a fi european?, chiar și atuncea când, din păcate în Germania, această atitudine de a fi european nu mai era la modă în anii 1933. Deci ceea ce este pozitiv în Timișoara, în Timișoara mea, a amintirilor mele, este această calitate de a avea aspiraţii europene, de a avea aspiraţii spre Apus, spre progresul mondial. Acuma, acest lucru, nu numai că noi l-am simţit pe zi ce trece, în modul de-a fi, dar am știut și din studiul originilor că Timișoara modernă este un oraș al veneticilor. În 1700 și ceva, când au plecat turcii, Eugeniu de Savoya a ocupat ruinele orașului. Pe baza unei convenţii, turcii și majoritatea locuitorilor au plecat, s-u retras. Și atuncea venim, de 300 de ani, în Timișoara, deci Timișoara este un oraș al veneticilor. Acest lucru nu este negativ, căci și America este un ?imperiu al veneticilor?, unii au venit cu 100 de ani mai devreme și alţii mai târziu. Australia ce este?! O colonie de deportaţi, de răufăcători, de criminali, cel puţin la naștere. Gluma spune că în Australia stră-strămoșii sunt deţinuţi sau gardieni. Este o exagerare, dar cu toate acestea Australia este un continent modern, un continent splendid, cu o societate foarte civilizată. (Aţi fost acolo sau doar aţi studiat despre acest lucru?) Nu. Eu, din păcate, după război am reușit o dată ?să scap? din ţară, într-o călătorie colectivă a Universităţii am fost la Szegedin și asta a fost marea mea scăpare, căci până atuncea mi s-au refuzat cererile pentru bursă în străinătate, pașaportul... totul.

Acest oraș de venetici este deci foarte complex. Această regiune, fiindcă a fost populată și după criterii tehnice, tehnologice, deci nu că au venit nemţii. Au venit nemţi din toate zonele Germaniei de sus, după meserii. Aicea au venit șvabii noștri, cum le spunem noi, la șes, care au fost agricultori. Dacă te duci în Caraș, la Gărîna, care s-a numit Wolfsberg, sau la Trei Ape, care s-a numit Weidental, Sadova, în Valea Timișului, găsești așa-zișii pemi, pemi deutsch, adică nemţi din Cehia, sudeţi, care au fost colonizaţi acolo dintr-un simplu motiv: că știau să ardă mangal, care era necesar furnalelor. Culturile sunt deci foarte amestecate. De la șvabul care a venit din Valea Rinului sau a Dunării, partea de sus, de la izvoarele Dunării și sudetul din Munţii Boemiei. Fiecare avea cultura lui. Avem lângă Anina, fostul sat minier Steierdorf, adică satul ștaierilor, evident ăștia erau ștaierii din Austria, Steierland, care este și astăzi. Este deci o varietate imensă de culturi, de limbi vorbite, de religii. Guvernul din Viena a avut grijă la început să vină de preferinţă numai catolici, dar nici asta nu s-a putut menţine mult timp fiindcă necesităţile aduceau aicea oamenii și trebuia să accepţi și alte naţionalităţi. Deci noi știm că suntem de la origine variaţi, noi știm că cei care au venit aicea, în mare parte, erau și oameni proscriși, persecutaţi, de obicei de lege. La începutul istoriei Timișorii, eșafodul care a fost undeva pe Calea Buziașului, a fost în funcţiune destul de frecvent. (Până când a fost acolo?) Nu mai știu, căci eu nu l-am prins. Dar la începutul noii Timișorii, a clădirii cetăţii, s-a făcut ca în orice oraș, un eșafod pentru răufăcători. Evident, era marginea lumii de Apus și la o aruncătură de piatră începea Imperiul turcesc, Orientul. Cine voia să fugă în 1700 și ceva dintr-un anumit motiv trecea pe aici sau zăcea puţin prin acest oraș.