Din familia Lazarescu din Jadani sunt cam putini, s-a cam pierdut numele? Iata familia Lazarescu, eu am filiatiunea dupa tata. Vedeti,  primul  a fost Lazar, dar pe urma a fost Iova Lazarescu, deci de atunci s-a numit Lazarescu. El se numea Lazarescu, fiindca era radacina Lazar, dar pe urma noi ne-am zis Lazarescu, c-asa-i mai româneste. Urmasii lui dupa tata au fost Petru, Aron si Pavel, Stefan, pe urma Nicolae, George si altii... Nicolae are fii pe Vasile si pe Arcadie, iar Vasile este Mitropolitul[2]. Eu sunt pe ramura lui George, fratele lui Nicolae.

Deci, Nicolae, tatal mitropolitului avea un frate, George. Fiul acestui George e bunicul meu, Traian, care a fost verisor primar cu Mitropolitul. Si pe tatal meu îl chema tot Traian. (Ce informatii ati folosit pentru genealogie?) Am gasit un document la ei în familie. Mitropolitul a facut schema si a publicat-o în Biblioteca Mitropoliei Banatului. Vedeti cu ce m-am ocupat si eu dupa moartea Mitropolitului care a fost exilat la Cernica, si dupa moartea sa nepotul lui l-a adus în Jadani, în cripta familiala, pe ascuns, ca nu era voie... (Din ce motive a fost exilat?) A fost exilat din cauze politice, i s-a imputat ceva, sa i se gaseasca... ca au vrut sa-l înlocuiasca... Pe vremea comunistilor era asta.

Mitropolitul Vasile Lazarescu s-a nascut în 1894 si a murit în 1969, la Cernica, în manastirea de lânga Bucuresti. Eu am facut demersul prin presa, deci am scris un articol în care am aratat ca în testament a lasat sa fie înmormântat în Catedrala, ca ctitor al Catedralei. Acest articol a avut un ecou, fiindca dupa aceea Mitropolitul Nicolae Corneanu ne-a chemat ne-a chemat pe noi, membrii familiei, fiindca trebuia acceptul familiei ca sa fie reînhumat. Deci, Renasterea banateana, în 19 ianuarie 1993 a publicat articolul, pentru ca în 26 martie 1993 sa scrie despre Stramutarea ramasitelor pamântesti ale mitropolitului Vasile Lazarescu. Potrivit propriei dorinte, Catedrala Mitropolitana îi va da adapost, deci, a aprobat si sinodul si mitropolitul. Astfel, ultima dorinta a mitropolitului a fost îndeplinita.

N-a fost casatorit Mitropolitul. Mitropolitii se calugaresc. A avut si el simpatie, o fata, a avut o deceptie... Vedeti ca si motivele astea influenteaza. Exista o prescriptie ca mitropolitul sa se calugareasca. La manastirea Hodos-Bodrog s-a calugarit.

Eu îmi amintesc ca eram elev si când trecea prin sat - deja ajunsese pe treptele astea bisericesti mai înalte ? venea si la bunicul meu... casa lor parinteasca era mai departe de casa noastra. Ne-a vizitat în familie. Venea si îmi dadea si mie câte un ban. Îi placea sa te prinda de urechi, sa te întrebe cum înveti, cu scoala... Venea si la biserica satului si aprecia foarte mult cântecele bisericesti. Venea în strana, cânta, cauta sa-i stimuleze pe oameni. Bunicul meu era bun cântaret în strana si toata familia noastra erau toti orientati spre ritualul asta bisericesc, erau cântareti de strana -  stranari, cei care cânta pricesne, asa solo. Alaturi de cor, foarte mare pret se punea pe stranari. Asta era la noi la loc de cinste la ruga sau la sarbatori mai deosebite, sa se manifeste prin cântecele astea în strana. De fapt, strana era si un fel de scoala. Stiti din istorie ca nu erau scoli si în biserica popa învata cu litere chirilice. Si a ramas o traditie la noi. Neamurile noastre erau cântareti de strana. Si eu, când ma duceam la Timisoara cu un nepot al lui de frate, Nicolae Lazarescu mergeam la el în vizita la Mitropolie[3], unde e si-acuma... Ne invita, ne servea cu dulceata si ne întreba de învatatura, de scoala... Glumea cu noi: A, zicea, nepotii! Cui nu i-a dat Dumnezeu copii, zicea, i-a dar dracul nepoti!

 Bunicul meu, Traian Lazarescu, era verisor primar cu Vasile Lazarescu, mitropolitul. S-a nascut în 1881 si a murit în 1955.. Eu sunt George, Gheorghe, adica mi s-a pus numele dupa fratele tatalui mitropolitului, George. Tatal meu s-a nascut în 1903 si o avut saptezeci si opt de ani când a murit în 1981. Si noi am fost scosi din casa. Adica, parintii au primit dispozitie ca în 24 de ore sa paraseasca casa. Astfel li s-a întâmplat la trei familii din sat: li s-a pus în vedere la taranii înstariti? Parintii mei au fost la început saraci, au avut putin pamânt, dar au tot cumparat, ca asa era în capitalism atunci, sa cumperi. (Pamântul era cel mai valoros...) Da, asa spunea bunicul meu, el se lupta sa faca o casa frumoasa si se lua dupa nemti. O vazut în satele vecine cum progreseaza nemtii, în Carani si Ortisoara, doua sate nemtesti... De altfel, noi depindeam economic de ei, pentru  ca n-aveam gara si-atuncea toate produsele agricole se exportau prin nemtii astia care aveau legaturi cu Viena. Mergea pe Bega grâul, ati auzit ca Bega era navigabila? De-aici se încarcau grâne, porci, vite. Gara noastra era la Carani. Si acuma e. Gara se numeste Mertisoara, dar satul Carani.