Cu ei?

Da. Erau oameni inteligenţi, erau oameni cu pregătire, cum am spus: doctori, ingineri,  un maior dă miliţie, maiorul Câmpeanu. El m-a convins să trec dă la Reșiţa la Dinamo. Era o distracţie cum nu n-ai văzut. Și o dată ne-am lăsat că ne-o mutat în altă parte și acolo a venit multă lume, că era o încăpere mai mare. Nu ne-a mai convenit să mergem acolo, ne-am retras acasă, ne-am luat cafeaua acasă... Noi acasă nu aveam cafea, aveam acolo. Era cafea la filtru, o cafea extraordinar dă bună.

Altceva ce mai discutaţi?

Acolo la cafeneaua aia era fotbalul. Care o vorbit urât sau o venit beat, nu avea ce să mai caute în bomba aia. La noi erau numai cuvinte frumoase și glume frumoase.

Si când mergeaţi?

Când era un meci în Caransebeș, venea echipă din Yugoslavia sau din Ungaria. Îi spuneam lu tata că mă duc până-n oraș că am o treabă.

El nu știa unde mergeaţi?

Nu știa. Când o aflat atunci mi-a dat pită dă târg mult... (râde) Lăsam lucru și mergeam la meci. Acu dura două ore, dar pentru mine două ore era nimic. Io când mă apucam la lucru îmi vedeam dă lucrarea mea și lucru nu dormea în mâinile mele și recuperam cele două ore. Duminica nu prea puteam să merg, că eram prin sate la lucru cu tata și mama.

Era televizor acolo?

Nu era televizor, fiindcă nu aveau posibilităţi.

Ce mai făceaţi în tinereţe?

Ei, din tinereţe ce să vă spun? Mergeam la nunţi. Eu cum am plecat d-acasă așa am venit acasă, fără să am scandal, fără să am cu cineva ceva, chiar dacă am plecat și la o nuntă departe, la Orșova, Bozovici sau pă Valea Almăjului. La Topleţ la nuntă am fost, m-am dus și la Prigor la nuntă. Am plecat în omenie și-n cinste și așa m-am întors. Nimeni n-a spus lui tata: uită ce-o făcut băiatul dumitale, s-o îmbătat, s-o  certat sau ceva. Niciodată nu s-o întâmplat treaba asta.

Cum era o nuntă atunci?

Nunta să făcea cum să face și acuma: pregătire, bani mulţi și frumoasă, nuntă ţigănească cum s-ar spune. La noi să spune că dacă te duci la o nuntă ţigănească, nu-ţi mai vine să pleci de-acolo. La noi să pune tot pă masă, să pune în castroanele dă porţelan zupa, sarmalele, să pune pilaf și fiecare are farfuria lui, unde mănâncă. E ca și la români, numai cu deosebire că la noi să pune pă masă dă la început tot ce există la o nuntă: ţuică bună, vin, bere bună, sucuri, prăjituri. Și numai cu oameni buni din familie bună să face nunta, nu sunt chemaţi din ăia care sunt învăţaţi să bea, să se îmbete și la urmă să iasă scandal. La noi nu este așa.