Mă numesc Beris Liviu și m-am născut acum 75 de ani. Așa cum vă este cunoscut, de om depinde cum să fie: altruist sau egoist, harnic sau mai puţin harnic...și alte asemenea calităţi. Sunt lucruri însă care nu depind de noi: omul nu-și poate alege părinţii din care să se nască, timpul în care să se nască și locul în care să se nască. N-am avut nici un merit, dar în același timp nici o vină că m-am născut din părinţi evrei, în localitatea Herţa, la 27 noiembrie 1927. Această localitate făcea parte din judeţul Dorohoi, din vechiul Regat și este situată la o distanţă egală, între Dorohoi și Cernăuţi. Vechea graniţă austro-ungară a Bucovinei era situată într-un sat, Mamorniţa, la nord de Herţa, la circa 15 kilometri de localitatea în care m-am născut. Și faptul că m-am născut atunci, în acel loc și din acești părinţi, m-a determinat să percep într-un anumit fel și să suport într-un anumit fel, evenimentele care au avut loc acum peste 60 de ani. Mă întorsesem de la liceu, terminasem clasa a doua de liceu, în iunie 1940 și începuse vacanţa de vară. Pe vremea aceea, cum să vă spun...timpul avea timp, zilele erau lungi și alergam toată ziua prin micul orășel, care era alcătuit din câteva străzi, dintre care strada principală, denumită I.C.Brătianu, o altă stradă dosnică și o altă stradă denumită strada Boierească. Mai erau și alte câteva străzi... În total, localitatea avea o populaţie de câteva mii de oameni, cred că erau in orășel, propriu-zis ? în afară de ţinutul din jur, că era capitală de plasă cum s-ar spune, era plasa Herţa, în cadrul judeţului Dorohoi ? vreo 4000 ? 5000 de oameni, chiar în orășel și din ei, cam jumătate erau evrei. Și pot să vă spun că, în amintirile mele, era o convieţuire între evrei și români, care ar fi putut fi dată ca exemplu. Atâta bună înţelegere cu români, vecini, întrajutorare... Era, dacă vreţi, un micro-cosmos demn de luat ca model. Îmi amintesc și acum, că fiind copil, erau la guvern liberalii și primarul era un liberal, un avocat, Dumitriu. Ajutorul de primar era un evreu, unul Rozen. O altă amintire...episoade care-mi vin în minte: era un rabin acolo, dar nu-i mai reţin numele. Atât știu că era un om deosebit de cult și cu un orizont deosebit de larg, iar când a murit, la moartea lui ţin minte că era o groază de lume. Atunci a fost o mare surpriză când primarul, avocatul Dumitriu a spus - în discursul pe care l-a ţinut la înmormântarea rabinului, la care au fost și foarte mulţi români ? că rabinul a fost membru al Partidului Naţional Liberal, ceea ce a fost o surpriză pentru mulţi. Dovadă a convieţuirii a fost modul în care a fost participarea la înmormântarea acestui rabin. Al doilea lucru, de exemplu eram elev în școala primară și, nu știu, așa era obiceiul pe atunci, că ne duceau la anumite sărbători. Eu am urmat școala românească, dar era și o școală israelito-română în localitate, în care erau copii de evrei, și în care se făcea și ceva studiu de ebraică, atâta tot, asta era singura diferenţă. Eu însă am urmat școala română și orele de religie erau predate de preotul orășelului, preotul Bantaș. Țin minte și acum, că mergem în coloană, în rânduri, nu mai reţin la care sărbătoare, la care se ţinea o slujbă la biserică și toţi elevii erau acolo. Țin minte și acum că preotul Bantaș a venit, m-a mângâiat pe creștet și mi-a spus: ?Vezi că tu nu trebuie să îngenunchezi atunci când ceilalţi copii vor îngenunchea, pentru că tu nu ești creștin și tu rămâi în picioare?, dar cu atâta blândeţe mi-a spus, cu atât respect pentru celălalt, încât mi-a rămas în amintire aceasta chestiune și acest mod de tratament foarte apropiat. Îmi amintesc de învăţătorii mei, de mulţi vecini?