În timpul comunistilor a avut de suferit, l-au confundat de la partid; o tovarasa de la partid l-a confundat cu un pictor, Alexandru Chira care fusese legionar, care are reproduceri prin ?Fruncea? si i-a facut un portret lui Ivan. Purtau amândoi barba colier. Si l-au pus la index. Si el era un om prea mândru pentru a-si netezi cararile... Eu i-am spus: Du-te si vorbeste, ca esti confundat si ca... ?Nu ma duc sa ma dezvinovatesc de ceea ce nu am facut!?... El lucra pe la ziarele locale, colaborator la ?Scrisul banatean?, scria cronici de opera.

Scriitorii l-au pretuit, s-a dus la ei pentru ca si mirosul de tipografie îi dadea asa o stare de beatitudine, mirosea ziarele, ca el si cu ?Fruncea? a fost de toate, se ducea si la tipografie. Lucra foarte mult si cu mare placere. S-a dus la Uniunea Scriitorilor si a cerut sa fie primit si a fost respins. Târziu de tot, în martie 1972, când a murit, i-am gasit în servieta cererea de primire în Uniunea Scriitorilor cu câteva recomandari din partea unora. N-a îndraznit de frica sa nu-l respinga iar. Si asta l-a... nu pot sa spun ca l-a distrus moral, pentru ca a ajuns la Cooperativa ?Avântul?, o cooperativa de invalizi, a ajuns sa conduca o sectie de copiat note muzicale. Cum a ajuns la asta? S-a casatorit cu mine si îmi trebuiau partituri. Si a zis : ?Ia sa vad daca pot sa fac eu asa ceva!? Si a scris asa de frumos!... un album întreg, ca îmi trebuiau partituri si trebuia sa le copiez. Si a zis odata: ?Uite ca mai am o meserie!?.

Un coleg de-al lui, Gusti Miclea, tot fost ziarist, care era la Opera administrator, zice: ?Mai Ivane, pune-te tu si scrie note muzicale, ia vezi tu cooperativa aia...?, ca era o criza de stime, care erau partea orchestrala a fiecarui instrument dintr-o partitura de orchestra. Si-atuncea, s-a oferit la Cooperativa sa faca o sectie din asta care a mers foarte bine. Au copiat note muzicale si pentru Bucuresti si Iasi... Îsi împrumutau operele astea... pâna când a ajuns sa faca si imprimate pentru diferite întreprinderi, ca atunci tipografia mergea foarte greu, era foarte încarcata. Are si o inventie: o cerneala. Era asa un bloc mare, cât o coala de hârtie, un fel de lut cu glicerina si a inventat o cerneala, cu care scria pe hârtie de calc si îl punea pe lutul ala si se imprima... A facut pentru fabrici, ca era birocratia în floare si se cereau acte multe. Acolo a lucrat si doamna Cosar si mama actualului director al Operei, doamna Murgu, si mai erau vreo patru persoane, erau multe care au lucrat si-acasa, era foarte mult de lucru.

Pe mine m-a durut sufletul, ca l-am gasit odata maturând trotuarul în fata pravaliei. Nu ca m-am simtit umilita, dar mi-o parut rau de el, stiam ce stofa are. Facea orice lucru cu mare placere, nu s-a simtit umilit niciodata, orice a facut!

Lucrul asta mi se pare ca i-a fost în detriment: s-a împrastiat pe foarte multe subiecte: istorie, literatura, ziaristica, lingvistica. Zicea: Eu trebuia sa ma fi facut lingvist. Si pe mine m-