Steluta Crainiceanu : "Asta este rostul omului, sa ajute, nu sa fie egoist si sa traiasca numai pentru el"

Toti ceilalti frati ai mei s-au nascut in alta tara - vorba vine - ca nu era Romania Mare inca. Cel mare s-a nascut la München, in timp ce tata si mama faceau studiile in strainatate.

Portretul soţilor Avram și Sofia Imbroane, Cernăuţi, 31 august 1913Tata a fost redactor la ziarul "Drapelul", al lui Braniste, redactorul sef, si a plecat in Germania sa studieze, si studiind acolo a scris articole admirabile, pe care le trimitea la ziarul lui Braniste. Al doilea frate s-a nascut la Lugoj, cand erau inca provinciile separate, al treilea la Bucuresti, iar o sora la Iasi, in 1917, si eu in 1920, cand era Romania Mare?m-am nascut la Timisoara. Cinci copii eram. Si tatal meu, a fost extraordinar de frumos, era un om extrem de generos si a avut o coloana vertebrala exceptionala, era un om de o mare moralitate si patriotism. Si el plangea soarta femeilor; nu si-a dorit fete, ci baieti, caci spunea ca femeile au greu in viata. S-au nascut baieti, pe urma sora mea si au zis ?o sa-i gasim si ei un sot?, pe urma m-am nascut eu si m-au botezat ?baiatul Ionica? si asa mi-a ramas numele.

Tata a fost vicepresedintele Camerei, indata dupa Unire, ca el s-a luptat pentru Unire si era sa fie omorat si judecat de unguri si de sarbi pentru toata campania pe care a dus-o. El a scapat asa, in ultimul moment fugind in Regat. A venit aicea (in Muntenia) cu mama. La Caldarusani a fost diacon, in 1914, iar in ?16, alaturi de Titulescu, de Delavrancea si de toti s-a luptat pentru ideea Unirii. A tinut cuvantari, tata fiind un mare orator. A fost si publicist, si mare orator, foarte talentat? A fost cu ei prin campanii ca sa pregateasca Unirea si asa a devenit el cunoscut.

Gala Galaction, care a fost la Cernauti cand tata a studiat Teologia (acolo a cunoscut-o el pe mama, la Cernauti) l-a iubit foarte mult. Si el, si Delavrancea care a spus despre tata ca este ?privighetoarea Banatului?, si Arghezi. N-a fost unul care sa nu-l fi sprijinit, ca tata nevrand sa devina ministru, a devenit secretar general la Ministerul Cultelor si Artelor, cum se chema atuncea. In calitatea de secretar general i-a sprijinit pe toti si a cautat sa faca imposibilul, sa-i finanteze si sa-i ajute.

(In ce an a fost secretar general?) ?33-?38, ca el a murit in ?38, pe post de secretar general. A pierdut-o pe mama in ?33, care a murit brusc, la 47 de ani. Mama a dus si ea o activitate splendida, pe taram obstesc. Ea a fost presedinta Asociatiei femeilor din Timisoara si a gospodinelor. A facut o scoala, Scoala de Menaj, a adus taranci de la tara. Trebuia sa capete cladirea aceea mare, cu coloane in care se afla acuma Prefectura, care a fost cladita pentru a purta numele mamei mele, Sofia Topor Tarnovietzki, ca ei au fost innobilati de polonezi, in Cernauti. De fapt Topor ii chema, erau razesi, de pe vremea lui Stefan. Scoala trebuia sa se cheme asa dupa ce a murit mama. Cladirea aceea cu coloane frumoase, trebuia sa fie cladirea scolii pentru femei, ca sa faca educatia sociala a femeilor de la tara, asta era visul ei, sa se ocupe de fetele de la tara. Ea a fost si mare colectionara de folclor, indragostita de arta populara, si asa l-a secondat pe tata intr-un fel; pentru toata activitatea ei a luat premii mari, la Bruxelles, la Barcelona, medalii de aur pentru colectiile ei, care s-au pierdut in timpul razboiului.