(Casa a cumparat-o?) Casa asta a fost cumparata de unchiu? si matusa mea din Cernauti, care nu erau casatoriti. Unchiu? a fost director general la Cai Ferate, iar matusa profesoara. Cealalta matusa, pictorita, se numea Maria Topor Tarnovietzki. Toate tablourile sunt facute de ea. A avut o expozitie cu succes mare. Stoenescu a apreciat-o enorm. Ea a inceput pictura la 35 de ani si a facut pictura cu pasiune si s-a ocupat de noi. Unchiu? si matusa au dat bani si au cumparat casa, ca tata n-avea din ce sa o cumpere. Ei au cumparat casa ca n-aveau copii si-atunci au zis ca Sofia, mama mea, ca asa ii ziceau, sa aiba o casa cu gradina, ca are cinci copii. Mama visa sa aiba gradina.

(Stiti de la cine au luat casa?)  De la un domn care s-a cam ruinat, mi se pare ca juca carti sau asa ceva, si a trebuit sa o vanda la un pret accesibil. De cumparat a cumparat-o in 1929. Necazul a fost ca era jumatate si jumatate trecuta pe cartea funciara. Dupa aceea s-a vandut si la licitatie si la un moment dat era gata-gata s-o pierdem. In timpul razboiului, nu stiu cum s-a intamplat ca era gata-gata s-o pierdem. Pana la urma s-a platit suma si era clar ca era casa noastra, nr.14, si casa lui Franzen neamtu?, nr.16. De altfel, are un descendent acesta, o nepoata care n-are nici o pretentie si care a declarat si ea ca este casa noastra. Cu toate astea, cand s-a facut acum sentinta s-au orientat dupa cartea funciara din ?29, fiindca arhiva s-a mutat cu cartea funciara in provincie, in timpul razboiului si n-am putut dovedi. Puteam sa fac un proces, mi-a spus Sanda Razvan, dar cu martori. Eu am avut speranta ca recuperez aceste apartamente nationalizate ale fratelui meu, si-am zis ?da-i incolo de bani?. Da uite ca merg lucrurile mult mai greu. Eu m-am nascut in apartamentul care e acum al fratelui meu, in strada Ion Ghica nr.1, vizavi de fostul liceu Notre Dame. Era pe colt o casa cu un turn, erau patru apartamente a patru frati. Jos era blanaria lui Strumper si trei pravalii. Toata casa a apartinut unei matusi care era asa de zgarcita si a strans bani si a cumparat casa asta. A pierdut copiii si-a devenit foarte zgarcita si-a zis ca nu ne lasa noua mostenirea, dar pana la urma am mostenit noi, fiecare cate un apartament. Deci nu aveau voie sa ne ia casa, ca eram in campul muncii toti, dupa legea lui Gheorghiu-Dej.

Eu eram intrata proaspat profesoara atuncea, cu un an inainte, si n-aveau voie sa ne-o ia. Nu mai tin minte numele acestui domn care a fost ani de zile secretar de partid la Timisoara si care a fost coleg cu fratele meu si era mereu gata sa ramana repetent. Fratele meu si cu tata l-au meditat, gratis bineinteles, ca asa faceau ei, ca sa-l ajute, ca era din Banatul iugoslav. Acest domn, cand s-a facut nationalizarea, s-a dus si-a spus ca n-avem voie sa fim nationalizati, dupa legea asta, ca n-avem decat un apartament fiecare.

(In ce an a fost asta?)  In ?49. A spus ca noi n-avem drept la mostenire si ni s-a luat abuziv?si pentru asta ma judec! Ca sa ajung la Turnu-Severin si sa-mi scrie in sentinta judecatoarea de acolo, ca fratele meu, prin carauserie, si-a facut acest apartament. Eu mai am doua nepoate care mostenesc apartamentul fratelui meu mai mare si am o nepoata care-i maritata cu Cornel Constantiniu, cantaretul. Eu am un apartament al meu si unul al fratelui meu, Sorin, care a murit. Sunt doua apartamente destinate acestei fundatii. Pentru aia ma judec, si-acuma sunt la Craiova, la ultima instanta si nu stiu cand va veni citatie.

(Dumneavoastra ce liceu ati terminat?) Eu am terminat la Timisoara, in ?38, iar in ?39 am plecat la Paris ca il aveam pe fratele meu Doru acolo, dadea doctoratul. Era exceptional acest frate,  dar a murit la 27 de ani, la inceputul razboiului. A fost exceptional, a luat trei doctorate la Paris. Am fost un an cu sora mea acolo si dupa aceea m-am intors si am facut Belle Arte.

(Ati facut studii acolo?)  Am facut in special studii de arta decorativa.