(Ore de desen ati facut acasa?)  Am facut si la scoala, caci aveam desen. Am facut si Gospodarie, cu doamna Cioflec care ma adora si vroia neaparat sa ma marite cu baiatul ei Marius, care a fost omorat apoi, ca a fost legionar. Eu cantam foarte frumos la pian, iar la doisprezece ani dadeam si concerte la liceu, unde cantam Schumann, Chopin?aveam un mare talent, se pare, pentru pian.

(Ati luat acasa lectii?) Am invatat la Conservator cu Emil Mihail, cel mai bun profesor de pian care era in oras si care era prietenul familiei. El vroia neaparat sa faca din mine pianista, dar a murit mama devreme si n-am mai avut mana autoritara asupra mea, iar eu am vrut sa fac prea multe. Realitatea e ca, fiind al cincilea copil, oboseam tare repede si trebuia sa studiez patru-cinci ore, dar nu eram capabila, ca aveam totusi o slabiciune, ca mama m-a nascut al cincilea copil, dupa razboi. M-am apucat de celelalte si m-am lasat de pian. Am continuat sa fac pian, dar nu am studiat. Ca sa-i fac placere matusii mele am studiat Belle Arte, ca ea era pictorita si eu aveam talent la pictura. Pe urma n-am putut sa ma tin nici de pictura, ca am intrat in invatamant, iar sotul meu fiind somer, eu a trebuit sa muncesc pe rupte.

Am devenit profesoara de desen tehnic in Bucuresti, un an de zile la scoala generala, pe urma la Liceul Cantemir si apoi la Spiru Haret. Recent, chiar m-am intalnit cu elevi de-ai mei. Aveam pe Radu Gabrea, care mi-a fost profesor de pedagogie la facultate, iar copiii lui mi-au fost elevi. Profesor dr. Bruckner mi-a fost elev la Spiru Haret si pana si primarul de la sectorul 2 de aici din Bucuresti, Popescu. L-am intalnit acum zece zile si mi-a spus: ?doamna Crainiceanu, vorbesc cu fratele meu care-i la Köln despre dumneavoastra, ca ce profesoara ati fost, ce educatie ne-ati facut? ?. M-am ocupat mult de educatia artistica a copiilor si am cautat mult, in orele de dirigentie, sa le fac educatie artistica. Mi-a placut foarte mult invatamantul. Va spun sincer, eu n-am vrut sa ma fac profesoara, au am vrut sa ma fac cercetatoare, dar m-a pasionat pana la urma contactul acesta pe care l-am avut cu tinerii, m-a interesat foarte mult.

In ultima vreme sotul meu a avut un mare necaz. El a fost in ?55, dupa ce in ?50 a fost in Consiliul Legislativ, considerat un foarte bun magistrat. Fiindca era nepotul maresalului Prezan de Francheville, care era de origine francez, el a facut studiile in Franta, dus de maresal in fiecare an. Din Consiliul legislativ s-au mutat in Ministerul Justitiei, caci s-a desfiintat Consiliul legislativ. Sotul meu, fiind de origine ?nesanatoasa?, a spus ministrul Voitinovici, ca ce cauta Crainiceanu in Minister. Sotului meu i s-a propus chiar atuncea sa faca o scoala de planorism, fiindca facuse studii in Germania de planorism, in afara celor juridice, fiind un foarte pasionat planorist, zburator fara motor. El a fost un mare specialist, l-au chemat sa organizeze zbor fara motor. A organizat niste scoli atat de exceptionale, ca a scos serii grozave de zburatori.

In ?55 a aparut domnul Hrusciov aicea si probabil invidia si frica, ca nu cumva aviatia romana sa ajunga mai buna decat aviatia ruseasca, a desfiintat tot ce-a facut sotul meu, de la o zi la alta. La sotul meu reactia a fost ca a pierdut 40 de kg in trei luni, imbolnavindu-se de tiroida, boala care l-a costat 40 de ani de sanatate. El a fost bolnav tot timpul, si cu inima, de suparare cand a vazut ca tot ce-a realizat el s-a facut praf intr-o noapte. De la o zi la alta au desfiintat scolile astea. Din cauza asta am considerat ca este o datorie a mea sa ajut acest planorism, fiindca nu au bani si merge foarte prost treaba. Am zis ca putinul ala, apartamentul care o sa se vanda, caci e central, ca eu n-o sa mai traiesc mult si o sa-l foloseasca, asa ca prin testament l-am lasat lor.

(Sotul dumneavoastra cum se numea?) Crainiceanu Petre, Jean Marie Pierre, si a murit acum sase ani.

(In ce an era nascut?)  In 1916. Noi ne-am casatorit in ?44, venind din Germania, si el, si eu intoarsa din Germania, ca am studiat un an la Academia de Belle Arte de-acolo si pe urma nu mi-au mai dat voie.[...] Sotul  meu era bucurestean, ma rog, a copilarit la Valea Calugareasca, la bunica lui, dar era bucurestean. Era nascut in Elvetia, ca era in timpul razboiului, 1916, iar maica-sa era in Elvetia si tatal lui la Cairo.