Eih, când au fost deja în septembrie, s-au întâlnit deja cu unităţi rusești. Ai noștri erau toţi în uniformă și rușii nu prea s-au legat de ei pentru că pe cabina șoferului, la camion, era montată o mitralieră, căci așa hotărâse colonelul nostru, ca să facă impresie. Și-atuncea nu s-or legat de nimica. Mâncarea era insă din ce în ce mai proastă, că știu că ne-au ţinut zilnic cu arpacaș, că nu aveau nici jos, la depozitul din Sibiu.

            În 11 septembrie ne-au dat drumul și atuncea am făcut cunoștinţă cu rușii. Am angajat de la oierii de-acolo câteva căruţe, căi fiecare a avut un geamantan cu care a fost la armată, nu de lemn, ci geamantane de-acasă. Trebuia să mergem până la calea ferată și nu era nici un fel de transport, căci autobuzul Sibiu-Poiana Sibiului nu mai circula. Atuncea a trebuit să coborâm vreo 12-14 kilometri și nu puteam merge pe jos. Am luat vreo 3 căruţe în ziua aceea, noi care mergeam cu trenul spre Timișoara. Colegii mi-au spus să trec în frunte că sunt sârb și știu să vorbesc cu rușii. Zic: ?Măi, eu rusește nu știu?. ?Spune-le tu numai pe sârbește că o să te-nţeleagă ei?. Pe drumul ăla am făcut cunoștinţă cu rușii. Era 12 septembrie și era vară, cald și când coboram apar după un colţ trei rusnaci, cu pistoale automate în piept. Noi eram civili toţi și ne-au oprit acolo. Le-am spus că noi venim de la armată și am fost trimiși acasă. Le-am explicat eu pe sârbește și cât m-o înţeles el pe mine și cât l-o interesat, că nu l-o interesat, imediat, după un minut mi-a cerut un ceas. Noi aveam ceas dar le ascunsesem prin buzunare și i-am spus că n-am ceas. ?Niet cultur?, a zis rusul. El ne-a arătat atunci că el avea patru ceasuri, adică avea cultură. Avea ceasuri furate. Ne-a spus atunci să ne ducem.

(Cum era la comandament, la radio?) Dimineaţa se mânca, micul dejun, la șapte, la cantina batalionului. Acolo trebuia ca noi să fim în primul schimb, să mâncăm la șapte și la șapte și un sfert trebuia să ne ducem la comandamen