(Deci tatăl dumneavoastră a fost proprietarul casei și închiria la diverse persoane) După moartea bunicului a devenit el proprietarul casei și închiria celor care veneau. Majoritatea stătea foarte mult timp, dar se întâmpla ca cineva să se mute la copii sau aveau o altă locuinţă. Au fost astfel de evenimente și din când în când se schimba câte un locatar, căci pleca din casă de la noi. Era un dentist într-un apartament cu trei camere și acesta a plecat în Israel și apoi a venit o altă familie. Proprietarul, de bun simţ repara locuinţa pentru viitorul chiriaș. Nu se preda cu pereţii sau cu ușile zgâriate. Venea o echipă de oameni care repara. În acea casă la fiecare cinci ani, bunicul sau tata chema o echipă care repara acoperișurile, înlocuiau fiecare ţiglă crăpată. Acoperișul casei, în Piaţă Traian numărul 7 este enorm de înalt, căci este făcut așa de pe vremea Austro-Ungariei, căci așa a fost făcută casa. Nu toţi însă se apucau să repare acoperișul.

Acești bandiţi comuniști, de când au luat casa n-au reparat nimic. Nici aceia care i-au urmat pe comuniști în ?89, care au condus această primărie n-au făcut nimic pentru această casă. Canalele de scurgere le-au demontat, dar nu le-au reparat, pe zeci de metri și curge apa pe pereţi și la ora actuală. La colţ este acum un magazin de electro-casnice.

Întreaga faţadă a fost făcută din lemn sculptat, dar atunci când au preluat casa comuniștii, prin naţionalizare, lemnul ăsta l-au luat să-l ardă ca să aibă la ICRAL cu ce să se încălzească. Au demolat pur și simplu și au stricat tor ce au putut să strice și nici așa, demolată și stricată nu-s în stare să mi-a dea înapoi.

Unde este acum o frizerie la vremea aceea era ceva cu radio. Toată faţada era sculptată în lemn. Au demolat-o, au făcut-o netedă, cu ciment și lemnul l-au dus la ICRAL și și-au încălzit birourile.

            Eu știu că în timpul războiului a venit un ordin ca să se stropească cu un material ignifug podul casei pentru bombardamente, ca să se împiedice arderea. Îmi amintesc și astăzi că tot podul casei, care era foarte mare, era împărţit la cei cinci locatari, plus o porţiune a fost lăsată pentru îngrijitorul de casă, căci am avut un portar, un îngrijitor de casă, care mătura și așa mai departe. Toate astea au fost separate cu lăteţi, făcute de tâmplar și când s-a ignifugat asta era o splendoare, căci tot podul a fost compartimentat. Închipuiţi-vă că imediat după ce au naţionalizat, în decurs de 2-3 ani au luat totul. Au venit cu camionul în curte, nu că au furat doar niște indivizi. A luat ICRALUL tot și i-am întrebat: ?Domnule, ce faceţi cu astea?? ?Foc facem, că n-au lemne la birouri, la Primărie și mergem acolo să le dăm?. Așa s-a ars totul.

(Dacă aţi recupera casa ce-aţi face cu ea?) M-am gândit, sub diverse aspecte și este o chestiune care mă îngrijorează. Au mai restituit câte ceva mic, în oraș, dar imediat după vreo 2-3 luni au venit de la Primărie și au cerut să se facă renovare, că strică aspectul orașului, căci ei n-au mai reparat-o de 50 de ani. Că se prăbușește cărămida, că se prăbușește totul nu a interesat pe nimeni, dar acum vin imediat cu amendă dacă n-o repari în decurs de 3-4 luni, iar asta costă miliarde, însă eu n-am decât pensia.