(La ce ziare erau abonaţi părinţii dumneavoastră?) La un ziar german ?Temesvarer Zeitung?. (Citeau în nemţește?) Da, da. Pe urmă era un ziar sârbesc în Timișoara ?Temisvarski Vesnic?, altul era ?Politika?, la care tata avea abonament la Belgrad.

(Care era compoziţia etnică a zonei în care locuiaţi?) În Piaţa Traian erau toate etniile, dar preponderent, în spaţiile comerciale erau evrei, chiar și spre Ștefan cel Mare, spre strada Dacilor. Erau și 2-3 firme a unor maghiari sau a unor nemţi sau chiar români. Erau mai puţini români care erau comercianţi în cartierul Fabric, în Piaţa Traian. (Era un cartier important Fabricul) Da, căci avea o industrie foarte mare în jur. Acolo erau foarte multe fabrici.

(Ce fabrici importante erau în zonă?) Fabrica de bere, fabrica de lichioruri Kimmel, fabrica de ciorapi, fabrica de tricotaje care se numea atunci Polak, căci el era proprietarul fabricii, mai era fabrica de pantofi Filt, care acum se numește Filty, pe urmă mai era fabrica de pantofi care s-a numit atunci Turul, pe calea Buziașului, care este o mare fabrică. Cea mai mare fabrică era Ilsa, industria lânii, care și astăzi există, dar lucrează la 20% din capacitate.

(Aceste fabrici aveau proprietari?) Da, aveau proprietari, preponderent evrei. Erau foarte mulţi evrei bogaţi. (Câte limbi știau părinţii dumneavoastră?) Patru: sârbește, românește, germană și maghiară. (Și dumneavoastră la fel?) Da, toate patru le știu. (V-au ajutat în viaţă?) Da, m-au ajutat în viaţă.

Am avut un episod foarte interesant când am fost în armată, la Poiana Sibiului. Acolo am trăit ziua de 23 august 1944. În 23 august dimineaţa, tot batalionul a fost aliniat in centru, unde făceam în fiecare dimineaţă alinierea și prezentarea raportului. Atuncea a venit ajutorul de comandant al batalionului și ne-a spus ce s-a întâmplat. Noi știam însă de la radio căci Poiana Sibiului este un sat bogat, de oieri și toţi aveau aparate de radio încă de pe vremea aceea. Ne-a spus ca trei dintre noi, care știm limbi străine să ieșim din front. Am ieșit trei și ne-au întrebat ce limbi știm. Primul a spus că știe limba engleză. ?Bun?, i s-a zis. Mă-ntreabă și pe mine și-i spun că știu: ?limba germană, limba sârbă și limba franceză, destul de bine?. Celălalt a spus că știe engleza și franceza. Ni s-a spus să rămânem, apoi ne-a spus așa: ?Voi, de-acum înainte, până la noi ordine nu mai faceţi instrucţie. Veniţi la comandament și întrucât între unitatea noastră și restul s-a întrerupt orice legătură, ascultaţi toată ziua posturile de radio pe toate posturile, orice, începând cu Parisul, Europa liberă?. A adus trei aparate de radio și ne-am dus la comandament unde ne-a dat la fiecare câte un registru în care să scriem ce știre a fost și unde e frontul. Trebuia în fiecare zi să prezentăm de trei ori acest registru la comandant. Era un colonel, Niculin și prezentam raportul acolo. Când am ajuns însă la comandament și ne-au dat aparatele de radio și registrele atunci colegul nostru Chiţu ne-a spus: ?Măi fraţilor, ca să scap de instrucţie eu am spus că știu limbi străine, da? eu nu știu decât românește, dar voi știţi și engleza, și franceza și stau și eu pe lângă voi?. Șmecher a fost, se vedea că era din Ploiești. El o ieșit din front și-o spus că știe și l-o auzit pe primul, pe-al doilea și el o spus că știe engleza și franceza. Ceilalţi care-l cunoșteau bine ne întrebau: ?Ce face Chiţu la voi că ăsta nu știe nici o limbă?.