Mai multe studii (A. Babeţi, S. Vultur, O. Hedeșan) sunt consacrate memoriei urbane ( Timișoara, Oraviţa), abordate din diverse unghiuri, de la statistici și recensăminte, la jurnale sau însemnări de călătorie, de la corpusuri de texte literare care pun în circulaţie o anume ?imaginea a orașului? ( A. Babeţi), la practicile festive cu caracter identitar ( O. Hedeșan). O importanţă aparte este acordată în mai multe studii din volum aspectelor de istorie socială și culturală ( C. Ungureanu, M. Chiș, A Babeţi, S. Vultur ) sau configurării frontierelor interetnice,  caracterului polemic al discursurilor memoriale ( D. Branea, V. Leu) sau felului în care memoria devine un suport al producerii unei expresivităţi de tip literar ( D. Percec). În sfârșit, V. Leu aduce în discuţie și documentează o situaţie extremă : rolul pe care îl capătă  sursele de tip memorial pentru istoric în situaţia când istoriografia unui eveniment e lacunară, parţială ( el exemplifică prin cazul Unirii de la 1918).

 Perioada de timp acoperită de practicile memoriale luate în discuţie de autorii volumului se întinde de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în contemporaneitate, punând un accent deosebit  pe sesizarea dinamicilor memoriei în contexte precis determinate, ţinând cont de diversitatea etnică, lingvistică, religioasă a regiunii studiate, adică a Banatului[2],  dar și de felul în care aceasta e reprezentată în diverse tipuri de surse, nu doar sub aspect cantitativ, ci și calitativ. Urmarea firească este focalizarea mai multor studii asupra  modului de a privi sau instrumenta relaţia cu Celălalt, de la ignorarea acestuia, până la transformarea lui în reper al autoscopiei identitare, de la ?exotizarea? sa, până la învăţarea bunei coabitări, de la plasarea acestuia la distanţă până la valorizarea legăturii cu el ca un exerciţiu îmbogăţitor, care privește diversitatea ca o resursă reală și simbolică importantă. Acest tip de investire, oscilând între un pragmatism care destinde și normalizează relaţiile ? le de -dramatizează cum spune A. Babeţi -  și un orizont de așteptare ideal, contribuie la configurarea unui Banat pe care memoria ni-l dezvăluie plural, contradictoriu, un spaţiu produs la interferenţa între puterea discursurilor memoriei de a da realitate și puterea uitării de armoniza, favorizând un soi de narcisism întremător.

Derivat dintr-un proiect de cercetare universitar, ce avea din capul locului în vedere și o dimensiune formativă, volumul are și o destinaţie didactică, urmărind să ofere studenţilor repere legate de felul în care se poate valorifica o experienţă de teren sau de studiu din perspectiva unei abordări interdisciplinare a discursurilor memoriei și ale istoriei, a relaţiilor dintre o memorie locală, regională și naţională, dintre memorie și imaginar, dintre memorie și generarea fenomenelor și practicilor de tip intercultural.

Banatul din această carte e făcut din o mulţime de lumi. Ele prind contur și identitate prin paginile unor scriitori (  Livius Ciocârlie, Radu Ciobanu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Cora Irineu, Petre Sfetca și alţii), dar și prin mărturiile unor călători sau autori de jurnale și memorii, prin istorisirile autobiografice orale ale unor interlocutori anonimi, prin  recuperări de tip monografic sau literar și nu în ultimul rând prin paginile pe care autorii acestei cărţi le-au scris, pentru a capta ceva din timpul care trece și transformă omul și societatea. Imaginea rezultată e desigur incompletă, dar să sperăm suficient de sugestivă, pentru a încuraja  și pe alţii în continuarea acestei explorări.



[1] Acest sit, elaborat în anul al doilea al proiectului nostru cu sprijinul unei echipe de designeri, a fost  conceput ca un centru virtual de documentare și informare pentru cei interesaţi de sursele memoriale disponibile pentru Banat. El e în curs de completare, intenţia noastră fiind aceea de a face cunoscute unui public mai larg Arhiva de istorie orală de la Fundaţia A treia Europă și arhiva fotografică ce o însoţește realizată de Grupul de istorie orală și antropologie culturală (coord. Smaranda Vultur) Arhiva de Folclor de la Universitatea de Vest ( coordonator Otilia Hedeșan) și resursele bibliografice de tip literar sau istoriografic care au stat la baza unor documentări anterioare legate de memoria Banatului pe care autorii volumului le-au valorificat prin publicarea unor sinteze cum sunt  cele ale lui Cornel Ungureanu,   Geografia literaturii române, azi, vol. IV ? Banatul, Pitești, Paralela 45, 2005, Valeriu Leu,  Memorie, memorabil, istorie în Banat, Editura Marineasa, Timișoara, 2006 sau  Le Banat ? un paradis aux confins, în Cultures d?Europe Centrale, hors série, no. 4, 2007, CIRCE, Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), volum conceput și coordonat de Adriana Babeţi.

 

[2] În studiul ei din prezentul volum, A. Babeţi consemnează :  Datele statistice confirmă faptul că, în configuraţii variabile de la o epocă la alta, în acest teritoriu coabitează peste 20 de etnii și grupuri etnice (români, sârbi, germani, maghiari, evrei, ţigani, slovaci, croaţi, bulgari, ucrainieni, polonezi, italieni, turci, tătari, cehi, greci, armeni, francezi, ruși, arabi), care se manifestă religios în 8 confesiuni (ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, luteran-evanghelică, reformat-calvinistă, iudaică, neo-protestantă, islamică) și se exprimă în peste 20 de limbi.