Asta o fost războiu. Numa necaz.

Mie nu m-o trăbuit pământ, că io am avut 8 lanţe dă pământ, am fost sătul dă lucru. Nu mai m-o trăbuit mie avere. Numa m-o părut rău că tata meu o fost, după ce-o vinit dă prizonier, el o fost oţără mai înapoiat așa. După tri ani dă suferinţă, cât o fost în Siberia, n-o mai fost om la locu lui? (A fost în Siberia?) Da, o fost prizonier. El o fost la Austro-Ungaria în 1919, când o fost războiu și o stat acolo prizonier ca ungur, la ruși, trei ani dă zile. 

(Și cum i-a fost în Siberia?) După trei ani dă zile s-o liberat d-acolo din Siberia ș-o vinit acasă. Ș-atuncea m-o făcut pă mine, în ?21. Noi am mai avut un frate, dar o murit dă tifos. C-or vinit boli d-alea, le-or adus oamenii care-or vinit dă prin Siberia, dă prin toate părţile, dân război. Ar fi trebuit trataţi oamenii, nu lăsaţi în ţară așa. Ei trebuiau să-i ţină la carantină vreo cinspreșe zile, să verifice doctorii dacă n-au vo boală, ceva? Cum le-o dat drumu d-acolo or intrat în ţară, o fost altu aer, altu trai în părţile astea. Nu-i ca acolo. Și iacă uite așa, o fost o holeră, cum să spun, așa ca la pui când vine o boală, ș-or murit tăţi. Or murit mulţi de bolile alea. Câte zece, cinspreșe ducea popa într-o zi. (Cam când a fost asta, în ce ani?) Atunci, după război imediat, în ?24, în ?23. Atunci nu erau doctori, nu era așa ca acu. O spus tata meu: ?Io am găsit odată două coșări dă pită uscată pă câmp. Cine-o fi lăsat-o nu știu.? Și el o căltat ș-o văzut noaptea că-i pită uscată ș-o mâncat pită d-aia, c-o fost flămând. Atunci o fost o părăuţă în care o curs apă. S-o pus ș-o băut apă după pita aia uscată, enorm dă multă. Ș-o căpătat o diarie. Ș-atunci nu s-o mai putut oprii și s-o dus la spital. I-o pus în rând acolo în spital, cum o fost? El noaptea s-o sculat să beie apă ș-o văzut castane acolo. Buna lui a bătrână o dat la copii castane când or avut diarie: o ras castană și o pus oţără ţucor (zahăr) și o dat să beie. El o găsit castana și s-o dus, o tăiat-o ș-o ras-o. Zicea: ?Tăt am ras, am pus în capacu dă la bidon ș-am băut, de vreo tri ori.? S-o oprit diaria și nu s-o mai dus afară și gata. Când vin doctorii dimineaţă: ăla-i mort, ăla-i mort? ?Na George, tu nu murit. Cum făcut tu? Ce făcut tu de nu murit?? Ș-atunci le-o spus. ?Na du-te George adă castana să vedem.? ?George ai scăpat atunci. Dacă tu cu castana? atunci și io cu castana.? Și așa s-or tratat. N-o fost așa dă înaintată știinţa și medicamente? Și uite c-o vinit acas până la urmă.      

(A scăpat.) O scăpat. Atunci o lucrat și el așa, numa el o fost mai palid. Orișicât, el o suferit dă frig acolo, c-o fost un ger enorm dă mare. Ei n-or fost obișnuiţi de mici cu ger. Acolo copiii se sculau, se dezbrăcau la pielea goală și făceau baie dă abure. Or avut cuptoare în care or băgat pietre, s-or roșit, le-or pus dincolo într-o baie ș-or făcut un abure dă n-ai putut să stai. Făceau baie dă abure ș-atunci ieșeau afară în pielea goală. Luva bunda ș-o sărit în neauă. Neaua era de-un metru jumate ș-acolo stăteau ei. Așa or fost dă sănătoși copiii ăia dă loc! Și iacă el mi-o tot povestit. Mi-o părut rău că nu m-o învăţat. El o învăţat perfect rusește dă la copii. Copiii i-or spus exact cum trăbă, i-or cerut. El o fost la brutărie și ei or vinit tăţi după pâine.

Când or vinit rușii în satu nostru, după al doilea război, c-or fost trimiși să caute haine, pușchi, pistoale în fiecare sat, erau câte tri echipe dă ruși din casă în casă. Ș-or vinit doi copii dă vreo șasprezece ani cu pistoale și se băgară pe ușă. Io am cioplit lemne și tata o scos vadra din fântână. Ei or spus: ?Dedușca, ce faci?? Ș-atunci el o spus pe rusește că ce face. Ohhh, atuncea se băgară să povestească. Tata tăt pă rusește o zis, le-o povestit ș-atuncea or vinit în sobă. O fost sâmbăta, o fost pă jos curăţit frumos. Na, s-or îmbătat, or pus armele în pat, s-or dezbrăcat. Na, dedușca să povestească unde-o fost șâ cum o fost obiceiu atuncea? Le-o spus. Copiii or tăcut ș-or ascultat la el. Atuncea mama o zis: ?Vai dă mine, ce face mama lor? Întreabă oare unde-s copiii mei, mai trăiesc sau nu?? Ș-atunci or întrebat pă tata: ?Babușca ce zice?? ?O zis că mama voastră întreabă oare trăiesc copiii ei sau nu?? Ș-atunci ei or plâns copiii, or plâns? Asta o fost războiu. Numa necaz.

(Povestiţi-mi de când aţi fost dumneavoastră în război.) O fost în ?42 când m-am dus la armată. O fost mizerie, bătaie. Ne-o cam lovit cu pălmile, ne-o fugărit? și o fost o mizerie la armată! N-a fost sală dă mese, n-ai avut nimic, numa castronu în mână și stăteai în picioare și mâncai. Dup-aia mai târziu or făcut niște mese așa? dân pari bătuţi în pământ cu scânduri ș-ai stat la masă. N-ai fost servit la masă cu nimic, cu apă, cu altceva. Te-ai dus tu la chiuvetă ș-ai băut. Așa o fost atunci, până s-or clarificat lucrurile astea. Am făcut armata la Timișoara, acolo inde-i comisariatu. Or fost nouă sute dă soldaţi.

D-acolo am plecat, am făcut activitatea. Ne-o pregătit pă front la Arad, o făcut teme dă luptă cu noi și tăt. Am fost la mitralieră acolo. Io am avut șapte clase și or vrut să mă pună trăgător. Ș-atunci io n-am vrut. Io am fost o statură mai mică, mai slăbuţ așa ca să. Țava și cu pușca mitralieră or fost dă nouă kile. Po să te duci cu ea o fost grea. Și după ce ne-o pregătit, ne-o pus pă front în Moldova ș-am stat șapte luni acolo. S-o rupt frontu ș-atunci am fost în Ungaria.

(Și știaţi cine cu cine luptă și ce era?) Am luptat contra rușilor atunci. Până la 23 august am luptat contra rușilor ș-atunci s-o făcut armistiţiu. Ei tăţi or fost oameni nehotărâţi. Ei și după armistiţiu or luvat oameni d-ai noștri și i-or dus la ei în Rusia.

Să-ţi spun! Când s-or întors armele în ziua dă nouăsprăzece, atunci s-o rupt prima oară frontu la Iași. Și noi am plecat ș-am fost batalion dă sacrificiu? Noi am fost ultimii. Tătă lumea s-o retras și noi am stat înapoi. Maioru o spus așa: ?Ascultaţi! Nu trageţi nici un foc fără comanda me. Nu ne descoperim unde ni-s noi. Când vedem noi că inde-i inamicu, atunci tragem.? Ș-am ajuns în Roman, am trecut p-un pod dă cale ferată. Ș-atunci nemţii o dat foc la podu ăla, da! După ce-am trecut noi, la vreo tri sute dă metări. Ne-o zguduit de să picăm jos dă zguduiala aia, dă minele alea. Am vinit în Roman. În Roman ne-o dat două sute dă grame dă clisă ș-o bucată dă pită și iar ne-o trecut Romanu dincolo, să stăm pă margine să vedem când trec soldaţii. Ș-am fost răspândiţi așa două, tri sute dă metări. Și atuncea o spus: ?Să nu cumpăraţi pită pân sat că-s jidani și vă otrăvește cu pită.? Io, când am trecut pă lângă magazină, am zis cătă unu: ?Du-te după două piţi! Na bani și du-te repede, adă!? Și s-o băgat în magazină ș-o adus, ș-am ascuns pita. Ș-atunci o spus maioru: ?grupa asta acolo, grupa ailaltă acolo, grupa alaltă dâncolo?. Ne-am pus jos într-un plasament dă tun. Un caporal o spus: ?Mă, dă tri zile numa brânză mânc. Uite sacu dă brânză aci, daţi-mi și mie oţără dă pită, că nu mai pot să mânc brânza goală!? Și i-am dat fiecare câtă oţăr dă pită. O vinit un sergent și s-o suit într-un cireș păsăresc, așa îi spunem noi. Înalt! O luvat binoclu la grumaz. Pistolu l-o pus jos lângă cireș și s-o suit până sus. Și cum era coastă, la vreo patru-cinci sute dă metări s-o uitat cu binoclu și l-o văzut pă dușman. Or tras cu anticaru drept la rădăcina cireșului și el o fost dă noi la vreo 20 dă pași. Când o dat la rădăcină, tot s-o scuturat cireșu și el o picat jos. Da nu l-o lovit, știi? Ș-o luvat pistolu ș-o fugit și noi după el. După ce-am trecut ș-am ajuns în stradă, în stradă o fost o coloană dă căruţe a nemţilor pline cu muniţie. Și io, când am văzut câtă lume-i dânapoi dă mine, fuga să trec repede, să nu stau în grămadă. Că-n grămadă trage, știi! Când am trecut așa, am traversat strada, m-o șâ ajuns un cartuș dă pistol la mână, d-am zis c-o sărit mâna dă la loc! O picat arma jos, altu o luvat-o dă jos. Am zbierat! Când am zbierat un locotonent m-o cunoscut pă gură: ?Ăsta-i Subi, l-o rănit!? Ș-atunci o curs (venit) la mine și tăt m-o căltat să vadă inde mi-s lovit. Io zic: ?numa în mână?. Curea sângele, știi cum! ?Bine Subi c-ai scăpat! Nu mai zice nimic. Bine c-ai scăpat.? Când am trecut apa dincolo, ofiţerii ne-o băgat sub un pod tătă compania ce-am fost noi. Ș-atunci am ieșit afară ș-am raportat la maior: ?Domn maior, îmi daţi drumu, că nu mai pot dă mână, să mă duc?? ?Te duci la Trifești, sus în deal. Acolo-i trenu regimental și te duci acolo.? Când am plecat d-acolo am avut trisutecincizeci dă cartușe pă mine, 5 grenade. Am mai lăsat din muniţie, că n-am putut să merg, să fug. Acuma cum să trec io baraju ăla, că mă prinde. Ș-atunci o dat Dumnezău că n-o mai tras și am fugit. Ș-atunci o vinit un caporal după mine, din pluton dă la mine, numa o fost cu 6, 7 ani mai bătrân ca mine: ?Subi, ia-mă și pă mine, c-am trei copii acas, să nu mor aici!? Ș-o vinit cu mine. Când ne-am apropiat dă sat o fost un control, tăt la zece metri soldaţi, să nu lase să fugă fără ordin soldaţii dă pă front. Când am ajuns acolo or spus: ?Drepţi! Unde vă duceţi?? ?Uite, mergem la sediul regimental. Ni-s trimeși acolo după acte? domnu caporal și io îs rănit la mâna dreaptă, pă stradă aseară.? Ne-or dus escortaţi: o santinelă nainte, una în spate, până la comandament. Când am ajuns acolo atunci am raportat. Io n-am avut pușcă, o fost la copilu ăla pă umăr. Mâna o fost legată, eram tot crud pă mână. Era sara pă la vreo cinci, aproape să se întunece. Ș-atunci căpitanu ăla o spus: ?Trenu vostru regimental s-o dus în altă comună și trebe să vă duceţi după el. Uite, v-am bătut bilete ca să nu vă mai oprească nime.? Ș-atunci am plecat cu caporalu. Am mers tătă noaptea. Ș-am venit acasă și ne-am dus pă front în Ungaria? D-acolo ne-am liberat și gata.

(Pe front în Ungaria?) Da, ne-o dus, numa io n-am ajuns până la poziţie fiindcă s-o gătat războiu. (Și când aţi aflat că-i gata? Cum a fost când aţi aflat?) Or dat ordin că s-o făcut armistiţiu... (Cum aţi ajuns acasă?) Am vinit înapoi cu trenu la unitate. Dă la unitate ne-o liberat. Ne-o mai oprit pă soldaţi la cules dă cucuruz, la porumb dă pă ţarină.

Când am ajuns la-ntorsura Buzăului am avut cu noi tri nemţi, i-o luvat locotenentu cu noi. Un ţigan o vrut să le ia mantalele c-or fost îmblănite? nu să-i pușche, numa să ie mantalele dă la ei. Ș-atunci o zis locotenentu cătă ţigan să plece d-acolo, să-i lase în pace. S-o dus la nemţi, el o știut nemţește perfect, și o vorbit cu ei. Ne-or dat pușca și zece cartușe, atâta or avut. Mi-o dat arma mie. ?Mă, ne prind nemţii și ne pușcă ăștia! Știi tu cum îs, că ăștia nu cruţă pă nime. Di ce nu le dai pace??, zic io. ?Tu nu știi ce poa să se întâmple cu noi. Haida că-i luvăm cu noi.? Na, i-am luvat. Tri zile or mers cu noi bieţii copii, c-or fost tineri iac-așa. Și ne-or arătat fotografii: tata, mama, soţia? Or mai plâns acolo cu noi și eram și noi vai de noi? Am strâns mălai și le-am dat și lor. Când am ajuns la-ntorsura Buzăului, acolo o fost frontu atunci, loc minat și erai în bătaia la pușca mitralieră și branduri și tunuri, anticare... Am pus pă nemţii înainte, cu locotenentu. Atunci am spus la portaru ăla să ne deie drumu înăuntru. Am mers unu după altu. Când am ajuns acolo, mamă dragă, ce dă manteli, dă arme! Pă când noi am stat acolo în mijloc or fost nemţii acolo: ?Halt!?. Locotenentu s-o dus la comandament și i-o predat pă nemţii ăia. Cică atunci când or auzit, i-or bătut la mașină. Nouă ne-o dat drumu și ne-o dat un act să ne se mai lege dă noi nimeni. Și așa am vinit acas și nu ne-o luvat cu ei. Ne-o dat drumu păntru nemţii ăia, că noi nu ne-am bătut joc dă ei. I-am dus, i-am predat lor și ei or fost bucuroși. Ș-am venit acas, am stat mai vo lună pă la armată p-acolo șâ ne-o dat drumu, ne-o liberat.

După ce s-o gătat războiu m-o chemat iarna la concentrare. Ș-atunci m-am dus la regimentu nouă grăniceri. Ăia or fost la Orșova. Ne-o pus pă frontieră la Turnu-Severin ș-am stat 7 luni la graniţă ș-am patrulat. Până s-o pus ţara în mișcare, toate graniţele or fost închise, n-o mai fost voie să se umble. O fost dă tri ori mai multă armată pă frontieră decât trebuia normal.