Când a izbucnit războiul s-au născut 19 copii în Crișan și doar una singură dintre ei a fost fată.

Aveam deja 20 de ani. Ani de zile au trecut așa? Aveam 22 de ani deja când s-a născut Mihai. Vai! Deja am obosit. Și dup-aceea când Mihai avea un an jumătate, în ?41 am venit aici la Schneider. Ne-am cununat și de atunci sunt aici. Și Schneider întotdeauna a fost la concentrare. El era pantofar ? șuster - dar tot timpul a fost concentrat. Și în ?43 s-a născut Martin. Mihai s-a născut în ?39, când a izbucnit războiul.

Când a izbucnit războiul s-au născut 19 copii în Crișan și doar una singură dintre ei a fost fată - Sűcs Rójika - care vine la bunica ta s-o coafeze. S-au născut mulţi, cum spun 19, dar numai băieţi și o singură fată. Și de atunci sunt aici în casa lui Schneider. Soţul meu a plecat în ?43 la nemţi și nu l-am mai văzut niciodată...

(Nu s-a întors?) A murit? De Miska nici nu spun, tatăl lui Mihai, c-a fost un om de nimic. N-a fost el rău, dar? Să spun adevărul - războiul a făcut totul! Că au trebuit să plece. El a plecat în Ungaria și cum n-a scris, eu am crezut că? Oricum, m-a lăsat aici, nu mi-a spus că pleacă. A fugit. Dar Schneider n-a fugit. El a plecat ca lumea, dar nici nu s-a gândit că nu se mai întoarce. Uite acesta e Schneider, soţul meu.

(E frumos. Cum v-aţi cunoscut?) Erau aici în Crișan petreceri și mergeam cu Böji, străbunica ta și acolo? Și așa că stătea în Crișan. Aici l-am cunoscut. Așa îmi aduc aminte de el când mi-am adus pantofii la reparat, lucra aici. Aici sub geam avea pangli-ul pe care lucrează pantofarii, ca o măsuţă mică și joasă. Și când am ieșit, cam pe atunci m-a părăsit tatăl lui Mihai, a spus: ?Ce păcat! Ce domnișorică frumoasă!?. Și cine s-a gândit atunci că eu am să fiu soţia lui? Și până la urmă am devenit soţia lui. Dar atunci eu nici n-am visat asta. Pe atunci mai trăia soţia lui când am dus eu pantofii, dar era bolnăvicioasă. A avut cancer. Tot timpul era la pat, tot timpul. Și dup-aia eu am devenit soţia lui. (Ce aţi făcut când aţi venit aici?) După ce-a plecat, în ?43, un an am primit ajutor de la nemţi, până în ?44 când aici a lovit krach-ul, când s-a terminat războiul, în 23 august ?44. După aceea n-am mai primit nici un bănuţ. Și m-am chinuit. M-am dus la părinţi, la Ötvös să-i ajut până am primit loc la fabrică. În ?46 m-am dus la Tricolin și când a venit naţionalizarea, în ?48, m-au repartizat la 13 Decembrie și acolo am rămas până am ieșit la pensie. Și eu mi-am ţinut copiii. Le-am fost și mamă și tată?. (pauză)

(Părinţii soţului n-au trăit?) Tatăl lui a murit în Primul Război iar mama lui a mai stat trei ani cu mine de când am lucrat. Dar nici eu n-am mai putut. Cum au crescut copiii pretenţiile au fost din ce în ce mai mari și am câștigat puţin! Am învăţat croitoria, dar era mic câștigul. Și atunci ea a plecat la fiica ei în Plopi. Și aia era săracă. Între timp a murit tata și am luat-o pe mama aici. Și l-a adus aici și pe Pali. Și numai eu singură lucram. Închipuie-ţi în ce chinuri am fost! Abia c-am supravieţuit. (Pali?) Fiul fratelui meu mai mare. El a murit pe front când au venit rușii, la Iași. Și soţia lui a murit acasă, de cancer. Au rămas de ei trei copii. Pe cel mai mic l-a luat tatăl meu. A venit la mine și mi-a spus să merg s-o văd pe Iulis, cumnată-mea. M-am dus și m-am întors și i-am spus la tata ce nefericiţi sunt și ei. Și mi-a zis: ?Știi ce, fata mea, du-te și adu-l pe cel mai mic.? . Pali avea zece luni. A doua zi m-am dus și l-am adus. Era bolnav, tot timpul plângea. L-a hrănit cu mămăligă - copil de zece luni. Și până au terminat treaba ai mei, că era vremea săpatului, la sfârșitul lui mai, a stat aici. După aceea l-au dus acasă la sat și a stat cu ei până la zece, unșpe ani. Când a mers în clasa a V-a l-am adus aici și aici a rămas cu copiii mei până la 20 de ani? în ?62. Atunci s-a mutat, au luat blocul. S-a căsătorit și a locuit aici și cu soţia până? a venit legea aia că au primit cei ce-au vrut bloc. Era și musai că s-au căsătorit și ai mei. Și mama a stat aici. Ea a murit în ?62 și Pali atunci s-a căsătorit. Mama a vrut să-l știe căsătorit. După aceea Mihai s-a căsătorit în ?66 și Martin în  ?67. Iar eu m-am mutat la mătușa. Iar mi-am luat  răspundere pe cap.

(Cu soţul dumneavoastră mergeaţi la dans?) Cu soţul meu? Păi el săracul tot timpul a fost la concentrare? Dar ne-am dus de câteva ori aici la ? ?Soldaten Hilfe?. Atunci au organizat sâmbăta seară de ceai. Mergeam. Soldaten hilfe e ajutor pentru soldaţi. Că era război și tot timpul trebuia adunat pentru ceva. Și acum pentru asta se fac balurile. ?De caritate.?  Da, da și acolo mergeam? uitasem deja. (râde) Și să vezi odată soţul meu stătea la casă, că era mare neamţ, și eu cu Mihai stăteam cu femeile. Erau mai mulţi soldaţi șu unul m-a văzut că eu stau acolo. Atunci aveam 24 de ani. Și a venit și m-a cerut la dans. Eu I-am spus că nu merg, nu mă lasă soţul. Și atunci a mers la soţul meu să-l întrebe. A început să vorbească cu mine în germană. I-am spus că eu nu știu bine germană. ?Dar ce ești tu?? m-a întrebat. Zic: ?Dumneata! Eu sunt unguroaică.? ?Aaaa! Ungarișe!?. El a fost în Ungaria și a învăţat cântecul acela cu: Trandafirule - niciodată n-am să fiu a dumitale? la, la,la!?-  A pus să cânte un csárdás și a dansat cu mine csárdás. Toţi s-au dat în lături și numai eu cu el am dansat. Soţul meu așa s?a supărat! Păi eu n-am știut să vorbesc cu el, nici n-am înţeles tot ce spunea. Știam germană foarte puţin? Toată lumea s-a așezat și noi am dansat csárdás! (râde) (A fost frumos, nu?) Da, a fost bine, numai că s-a supărat soţul meu dup-aia?

(Soţul știa bine ungurește?) Nu știa așa de bine. Mai vorbeam și românește de multe ori, că n-a știut bine ungurește și nici eu nemţește. (Și copiii?) Păi n-au fost amândoi, numai Mihai. Soţul meu a plecat și Martin abia apoi s-a născut. eram însărcinată în șase luni când a plecat. Miska m-a lăsat când eram însărcinată în două luni. (Știa?) Știa și tot m-a părăsit! Mi-a spus să nu scap de copil că mă denunţă. Atunci nu era voie să faci avort. Nici bani n-am avut și mi-a fost frică că mă închid. Și pe medic îl închideau și pe mine. Și așa că s-a născut? (Până la urmă v-aţi bucurat de el.) M-am bucurat. Când s-a născut deja normal că omul își iubește copilul.

Da, mergeam așa la distracţie dar puţin timp? că tot timpul era concentrat la Sibiu. Am stat cu el la Sibiu șase săptămâni. A stat tot timpul două luni, trei luni. S-a întors acasă de Paști dimineaţa și seara s-a întors înapoi. Și am zis că mai bine mă duceam eu acolo. Și chiar a dat telefon la primărie și? Înainte aici era primăria, vis-?-vis de biserica mică. Crișanul avea primărie, încă nu aparţinea la Timișoara, ci la Ghiroda. Primăria era aici, dar jandarmeria era acolo. Pentru ceva mai important trebuia mers în Ghiroda. Asta a fost Ghiroda Nouă și aia Ghiroda Veche.

(Aţi avut vreodată probleme pentru că sunteţi unguroaică?) Îm? În tramvai în timpul războiului? Sora mea Iulis n-a știut românește că întotdeauna a trăit în Ötvös. Acolo cum am spus n-a fost nici un român și de la cine ar fi învăţat? Și a mers la școală în timpurile ungurești când nu învăţau românește. Și am fost în tramvai ș-am vorbit cu ea ungurește și a spus unul, în plus era ofiţer: ?Vorbiţi românește! ? și mai știu eu ce a mai zis. Eu spun: ?Păi sora mea nu știe românește!? ?Cum nu?!??și a început să ţipe acolo. Oamenii l-au înjurat.  Dar ăla era ofiţer în armată. Oamenii i-au spus: ?Dumneata că ești domn, ofiţer și nu știi.? Și în Sibiu când am fost cu soţul meu n-am avut voie să vorbim ungurește, nici nemţește, numai românește. Dar altfel n-a fost. În fabrică am lucrat și au fost și români, dar n-am avut treabă cu nimeni. Și acolo am fost iubită. Adevărat! (În magazine cum era scris?) Tot în ungurește era scris. Când eu am fost fată mare deja numai în românește era scris, ca și acum.

(Ce a fost în timpul războiului?) Vai! Aici în Timișoara n-au fost lupte, numai bombardamente. Nu prea mai știu? Nemţii au fost aici. Mergeam la ?Soldaten Hilfe? că și soţul meu a fost neamţ. Și ce se câștiga dădea soldaţilor nemţi.

Eu am cântat întotdeauna. Tatălui meu îi plăcea să cânte. Și acum mai știu cântecele, dar nu mai am așa voce: ?Trăiască regele în pace și onor / De ţară iubitor și apărător de ţară??  (Râde) (L-au iubit oamenii pe Mihai?) Da, l-au iubit. Păi a fost așa un om frumos! Și acum ce urât e și el? Când eu am umblat la școală atunci l-au pus pe Mihai rege- moștenitor de tron. Atunci a murit bătrânul Carol și el avea 4 ani. Și chiar străbunicul tău- Komlosi- a fost soldat acolo. Eu încă și azi îi știu adresa, îţi dai seama?                                        Soldatul Komlosi Iosif, Regimentul Regina Maria, 4 Roșiori, București.

Asta a fost. Când i-au scris scrisoare eu am scris adresa pe plic. Știam să scriu frumos atunci, dar acum nu mai am exerciţiu. Și încă mai știu adresa pe de rost. El a fost soldat al reginei și-mi aduc aminte c-a povestit că el a fost acolo în curte când a murit regele și avea patru ani și a spus: Dacă sunt rege am voie să mă joc? Ca un copil, nu? Asta a spus Komlosi? El a fost un bărbat frumos ca și tatăl tău, că nu oricine era soldat acolo.

Și parcă și acum văd în faţa ochilor cum au dat jos fotografia lui Carol I și au pus fotografia lui Mihai- un copil de 4 ani. El a fost Mihai Voievod. (V-ar place să vină regele înapoi?) Păi mie mi-e totuna: și atunci am fost săracă și acum sunt. Dar mie acum îmi merge cel mai bine. Acum doar că nu mai am sănătate, dar am pensie?!