Dacă ai avut noroc ai scăpat, dacă n-ai avut noroc ai murit.

Armata am făcut-o în Timișoara la 1 Artilerie, trei ani de zile. Perioada de instrucţie am făcut-o la Turnu Severin. După aia m-o dus pe front la Stalingrad. Prima dată am luptat împotriva rușilor și după aia împotriva nemţilor. Pe front cum o fost? Dacă ai avut noroc ai scăpat, dacă n-ai avut noroc ai murit. De cine ai putut să te ferești? N-ai putut. Eu eram căruţaș. Mie mi-o îngheţat picioarele cum am adus mâncare la cai. Atunci umblam cu caii, nu era ca acuma cu mașini. Trebuia să mergem la 100 de km să aducem mâncare și m-o prins viscolul ăla la ruși, acolo-i viscol domnule nu așa, m-o prins și mi-o îngheţat picioarele. Și-acuma îmi dă 60 de mii și la ăștia la Bărăgan la dă 300-400 de mii. Asta-i dreptate?

(În ce an aţi plecat pe front?) În '42 și-am stat până în '44. În Timișoara ne-o învagonat și ne-o dus la Odessa. De la Odessa am plecat cu regimentul. Ne-o încărcat în camioane și ne-o dus. Ne-o dus cât ne-o dus, iară ne-o lăsat. Am făcut corturi, am dormit. Până am ajuns la Stalingrad. La Stalingrad când or băgat recruţii noștri din '42, în prima noapte, niciunul n-o mai venit înapoi. Eu am rămas că am adus cu furgonul fân la cai, lucernă. Da restul care i-o băgat, n-o mai venit niciunul. O murit toţi. N-o durat mult de când am ajuns noi, s-o rupt frontu. Și-or venit și ne-or gonit, o lună am venit zi și noapte pe picioare. Aproape am ajuns la Odessa pe picioare. Poţi să-ţi dai seama cât am venit. Nimeni n-o avut grijă. Asta a fost. Crezi că în război te apără cineva? Am avut un doctor când mi-au îngheţat picioarele. Ăla era de la Sânicolau și-mi spune "De ce n-ai avut grijă? Mă aici nu-i mama și tata, dacă n-ai tu grijă te duci." Și așa îi. Asta-i mă copile.

(Aţi luptat pe front?) Da sigur, păi se poate să nu lupţi? Ai avut gaura unde ai stat în pământ. Eu am fost la mitralieră. Ăștia de la Vânători au fost în prima linie. Era sărăcie, fără mâncare. Când ai apucat la mâncare ai mâncat și când nu, nu. Ne-am dus și-am luat de la colectiv de-acolo câte un tăuraș, l-am împușcat, l-am belit, l-am dus la bucătărie și l-am pus să fiarbă. Am mâncat carnea jumate fiartă, jumate nefiartă de ţi-ai rupt dinţii. Război, să ferească Dumnezeu să vină război. Acuma mai ales. Atuncea o mai mers cum o mers. Da acuma nu mai scapi. Ăștia au armament de te împușcă cât ai zice pește. Au murit mulţi soldaţi acolo. Noi eram plini de păduchi, erau păduchi câtă frunză și iarbă. Plin am fost. Am rupt pielea de pe mine. Și-acuma ăștia dau 60 de mii. Păi poţi să trăiești? Noroc că eu sunt sănătos și ţin găini, porci. Eu pentru mine mă descurc, am mâncare. Eu m-am îmbolnăvit pe front de tifos. Pe mine m-o dus cu trenu sanitar. De la Odessa m-o adus în Moldova, imediat lângă Odessa. Nu mai ţin eu minte numele orașului. Acolo la spital m-am făcut eu bine și de-acolo mi-o dat drumu acasă. Ce chin o fost să vin acasă, că veneau puhoi de oameni, nu puteai să urci în vagon, stăteai presat. Am venit desculţ, nici n-am mai putut să mă încalţ. Ăștia care au avut 30 de ari de sfeclă, 30 de ari de tutun, o scăpat, nu i-o dus pe front. Eu o trebuit să mă duc. Pe mine nu m-o scutit nimeni, dacă n-am avut pământ și-am fost sărac. Eu când am plecat de aici din Timișoara, eu m-am dus cu trei căruţe și cu șase cai. Calu lu locotenentu l-am dus eu. Eu o trebuit să am grijă de ăștia. Când am ajuns acolo s-o pierdut caii. Acolo era un grajd făcut în pământ. Noi ne-am băgat pe trepte în jos în grajd. Acolo erau cai. Acuma sunt mașini, atunci nu erau.

(Cum vă aprovizionaţi cu mâncare?) Eu am avut noroc, am știut limba nemţească, m-am mai dus pe la nemţi, mi-o dat. Acolo apa care ai scos-o din fântână o fost sărată. O trebuit s-o fierbi, n-ai putut s-o bei așa. Pământ or avut bun, grâu or avut dar n-or avut mori ca la noi. Or avut moară pe apă. Ei or luat morile de la noi. O fost sărăcie. E mare Rusia, de 20 de ori mai mare ca România. Rușii o fost buni, care-o fost ruși curaţi. Care-o fost calmuci și de ăștialalţi o fost răi. O fost sărăcie acolo. Ăștia nu s-o dus la lucru. Aveau casele fără tavan, nu ca la noi, erau lipite cu lut. Avea leagănul de copii agăţat la grindă, stătea în pat și legăna copilu și mânca sămânţă de floarea soarelui. Nu mergeau la lucru. Aveau sobă și băgau pe foc bugeag de pe câmp. Încălzeau soba și se urcau pe ea și stau și mâncau seminţe. Grâu era pe câmp cât îi lumea. Era grâul colectivului. Rușii n-or avut curaj să se ducă să ia grâu. Noi ne-am dus, am luat să facem făină, să facem pită. Am avut gamela și ne-am făcut noi mâncare. (Ce este o gamelă?) Era pentru mâncare, un pătrat l-ai agăţat la centură.

(Cât timp aţi stat în Rusia?) Un an și jumătate. Ar fi trebuit să stau doi ani dar m-am îmbolnăvit. Am venit acasă în concediu și după concediu m-o concentrat la Timișoara. Am fost la grajd cu caii. De la grajd m-o luat un general, vizitiu. Vizitiul lui o plecat și m-o luat la el. Am stat un an și la el. Între timp m-am căsătorit și tot m-o luat. (Cum se numea generalul?) Mitănescu, conducea Corpul 7 Armată. (Ce-aţi făcut acolo?) Păi, i-am cărat, pe el, pe doamna, copiii, tot ce-o fost. (Unde stătea?) În cetate, unde-i acuma primăria veche, de la primărie vii până la spital, dar n-ai ajuns acolo, pe Corzo, pe colţ, acolo o stat. El atunci s-o îmbolnăvit. Eu mă duceam după doctorul, venea un doctor colonel de la București și el o avut, atunci s-o spus bubă-n sânge la cancer, nu s-o știut de cancer. Și eu îl întrebam pe doctorul ăla "Ce are domnu general?" "O mâncat bine, o băut bine și-acuma are bubă-n sânge", spunea el cătă mine. Am stat un an acolo. Eu stăteam la brigadă, unde-am fost cu caii. (Cam în ce an?) Cam în '43-'44, după ce-am venit de pe front din Rusia. (Cine era la putere?) Atuncea or fost legionarii.