(Vreau să vă întreb : alegi ceea ce ești ? Adică omul este ceea ce spune el că este sau ceea ce este considerat de către ceilalţi ?)Aceasta este o întrebare neștiinţifică... doar pe de‑o parte. Pe de altă parte, este o problemă de context social. În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, când în Ungaria evreii au dobândit egalitatea în drepturi, pe care în Anglia au dobândit‑o cu 200 de ani înainte, ei au fost puși în situaţia de a alege. Și au spus : sunt ungur de religie iudaică, în Ungaria... În Germania, cu atât mai mult, au spus : sunt german de religie iudaică. Nu mai erau evrei... aveau cultura, mentalitatea, modul de viaţă al celor de acolo de unde trăiau și, așa cum sunt catolici, ortodocși, refor­­­maţi, ei erau de religie iudaică.

Asta spun eu, dar nu este sigur că tu accepţi. Tu poţi să faci diferenţa dintre mine și altul și să spui : ?Tu tot evreu ești ! Degeaba spui că ești neamţ, pentru mine nu ești !?. Pe vremea rasismului a fost și mai rău : s‑a scormonit după al treilea, al patrulea strămoș, și dacă nu era neamţ, erai terminat. Așa că ceea ce ești este pe de‑o parte ceea ce alegi să fii și spui că ești, iar pe de altă parte ceea ce ești considerat a fi. De multe ori se întâmplă ca o persoană să se considere maghiar, dar să fie văzut ca jidan.

Circumcizia face parte din tradiţia noastră și prin asta îţi asumi că ești evreu. Și din punct de vedere medical este recomandabilă. În Germania foarte mulţi o practică, și dintre cei care nu sunt evrei. (Dar nu numai la evrei se cere, ci și la alte religii.) Sigur că da. Cine n‑a acceptat treaba aceasta... nu este evreu. (De ce important să fii ceva ?) Pentru fiecare, personal, este important. Pentru mine nu este important ce e celălalt... Dar dacă ești întrebat ce ești, atunci spune ! Sunt și mulţi evrei maghiari care se consideră unguri. (Unde este adevărul între cele două ?) Nu există adevăr, ci situaţii. Sunt religii expansive... așa este catolicismul. Catolicilor le‑au plăcut foarte mult evreii con­vertiţi. Întotdeauna erau solicitaţi să dea mai mult bisericii, să vină mai des la slujbe... Erau neofiţii, care erau mai catolici decât Papa, nu‑i așa ? Ei erau cei mai activi... Cine era și dintre ei, că nu toţi erau așa. Așa că lucrurile nu sunt atât de simple cum par. Foarte bine au spus mulţi că degeaba spui tu una sau alta, evreu este cel considerat evreu.

Știţi... de un evreu de condiţie modestă care s‑a convertit la catolicism sau la altă religie creștină se uită mai repede c‑a fost evreu... A doua generaţie a și uitat, și pentru că au vrut să uite că respectivul a fost la origine evreu. Dar de un evreu bogat, cu o poziţie importantă, care s‑a convertit, nu se uită niciodată sau mai rar că tatăl, bunicul sau... stră­bunicul a fost evreu. În perioade tulburi, un evreu poate că spune și poate chiar ar dori să creadă el însuși că este creștin. Dar nu crede cu adevărat că este creștin. Printre maghiarii în această situaţie mulţi și‑au negat evreitatea de frică sau din carierism. Renegarea nu este doar a evreilor... numai că la ei s‑a uitat mai greu. De aceea această problemă nu se poate rezolva printr‑o definiţie. Și se poate ca azi să nu fi văzut ca evreu, ci ca un bun neamţ, iar mâine (cum a făcut rasismul) să se scoată la lumină că ești, de fapt, evreu. Și apoi suporţi conse­cinţele : ești marginalizat, ești dat afară de la slujbă, îţi este interzis să mergi la școală, ţi se pune numerus clausus ; se merge până la exter­minare dacă ai noroc. Și nu înţelegi de ce, că și tatăl tău și bunicul tău au fost nemţi. Acuma ce fac cu tine ? De ce ? (Până la urmă toţi suntem oameni, avem aceleași drepturi.) Asta crezi tu ! Înţelegeţi acum că treaba nu e atât de simplă ? În parte este o chestiune de conștiinţă, în parte este o chestiune de alegere și în parte este o chestiune de recu­noaștere. Din acest punct de vedere, am să vă povestesc lucruri care se potrivesc și altora.