Tatăl meu a fost ceasornicar. Lângă ceasornicărie era o frizerie unde după‑amiaza, când nu era de lucru, calfele stăteau de vorbă afară. Și eu stăteam pe vine și mă jucam lângă trotuar. Să fi avut patru ani, nu mai mult. Unul dintre ei îmi zice : ?Ce faci, micuţule evreu ??, la care eu răspund : ?Eu nu sunt evreu, numai religia mea este evreiască?. Mai târziu mi‑am dat seama că această expresie am auzit‑o de la nașul meu de botez. Pe nașul meu îl chema Rónai Manó, era croitor din tată‑n fiu și avea un magazin de confecţii foarte frumos. Manó bácsi era de origine din Oradea. De la el am învăţat eu că nu sunt evreu, ci numai religia mea este israelită. Tot de la el am primit primele cărţi de povești, să citesc... în maghiară, bineînţeles. Înainte de‑a merge la școală, eu citeam deja în maghiară. Așa că eu mi‑am însușit maghiara ca limbă maternă. Părinţii mei vorbeau între ei germana. Și nouă ni se adresau în germană, dar noi răspundeam în maghiară. Na, și Rónai bácsi s‑a întors mai târziu la Oradea și maghiaritatea i‑a fost foarte tare apre­ciată : l‑au dus pe gratis la Auschwitz, împreună cu soţia sa.

Mai târziu mi‑am dat seama de mai multe lucruri... nu vreau acuma să... De exemplu, mă loveau. O ceată de copii, unguri și români, copii de stradă de vreo 14 ani, mă prindeau și mă băteau bine, de aia că sunt evreu. Odată m‑au prins în parc, m‑au pus la pământ și mi‑au dat jos pantalonii, strigând : ?Să‑l castrăm ! Să‑l castrăm !?. Și s‑au prefăcut că o fac...

La liceul român n‑am avut niciodată conflicte cu colegii de clasă. Însă în pauze, în curtea școlii, de multe ori am fost îmbrâncit. Colegii mei de clasă s‑au prefăcut că nu văd, în afară de unul, care a intervenit în favoarea mea. Îl cheamă Pavel Dan. Noi am fost prieteni de mici copii, când încă nu știam că vom fi scriitori amândoi.

Eu am trăit experienţa asta : ?Să‑l castrăm !?... de aia că sunt evreu. ?Cionka puţa, cionka puţa !?, strigau și râdeau cu poftă. A trecut, dar acea trăire n‑am uitat‑o. Întâmplarea asta este pomenită în una dintre poeziile mele. Toate acestea, în timp, m‑au ajutat să‑mi asum că sunt evreu. Degeaba mi‑a zis Rónai bácsi că sunt ungur...

A fost o perioadă, în timpul dezvoltării mișcării sioniste, când am fost și eu tânăr sionist ?de stânga?. Conștiinţa mea că sunt evreu s‑a consolidat atunci din ce în ce mai mult. Am fost membru al unei asociaţii a tinerilor sioniști din Cluj, unde, pe lângă că mi‑am îmbogăţit mult cultura în limba maghiară, mi‑am întărit credinţa că eu sunt evreu și nu altceva.

Însă n‑am crezut în acea propagandă comunistă care susţinea că comu­nis­mul rezolvă problema evreiască și găsește rezolvare problemei naţiona­lismului și antisemitismului. Și asta pentru că în comunism toţi au aceleași drepturi și obligaţii, toţi sunt egali, nu sunt diferenţe între bogaţi și săraci, nu există hoţie. Comunismul rezolvă toate proble­mele. Așadar, în primul rând trebuia construit comunismul... și apoi problema evreiască avea rezolvare. (Era o idee frumoasă și mulţi au crezut în ea.) Da, foarte frumoasă și mulţi au crezut. Eu nu am prea crezut, deoarece cultura mea istorică m‑a dus la concluzia că acele obiceiuri, credinţe, mentalităţi care sunt în oameni de mii de ani, mai ales cele negative, nu se schimbă de pe‑o zi pe alta. Din acest punct de vedere, am avut dreptate. Am avut prieteni idealiști comuniști, printre care și fii de industriași, oameni bogaţi, ilegaliști, dintre care mulţi au ajuns la închisoare... Ei și‑au însușit acele idealuri superbe, că prin egalitate socialistă se vor rezolva multe probleme, nu va mai fi sărăcie, anti­semitismul va fi rezolvat. Au crezut în ele și și‑au pus viaţa în joc pentru ele. Când și‑au dat seama de înșelăciune, mulţi au plecat... unii s‑au sinucis chiar. Că una s‑a zis și alta s‑a făcut. Eu nu am crezut în aceste cuvinte mari, oricât de frumoase au fost și oricât de mult au susţinut dreptatea. Pentru că una este dreptatea și alta este realitatea. Când s‑a instaurat comunismul la noi, fiind idealist, o perioadă am susţinut și eu aceste idealuri, până când mi‑am dat seama de înșelăciunile regimului totalitar.