La ședinţele literare eu am avut întotdeauna o atitudine critică faţă de scrieri slabe, chiar dacă ele slăveau partidul. Prin criticile mele, am atins și o mulţime de neajunsuri sociale... Drept consecinţă am fost scos din Uniunea Scriitorilor, fără să fi fost înștiinţat despre asta. Am avut și percheziţii la domiciliu, etc. [...]

(Dar aţi scris în tot acest timp.) Am avut un singur noroc, că numele nu mi‑a fost interzis. Am putut publica, dar nu am scris decât ceea ce am vrut eu. Nu m‑a interesat dacă mă publică sau nu. Dar despre mine nu se vorbea. Șaptesprezece ani nu mi‑a apărut nici un volum. Atunci am publicat un volum important, Etică și cibernetică.

(Cum se reflectă evreitatea dvs. în ceea ce scrieţi ?)După Auschwitz s‑au scris, desigur, o mulţime de texte literare, poezii pe această temă. Eu atunci nu am scris despre asta. Este felul meu, de multe ori am nevoie de zeci de ani ca o temă majoră să apară în poeziile mele. Este o caracteristică a felului meu de a scrie. Abia după treizeci de ani am scris despre asta două poezii, despre care colegii mei spun că sunt creaţii unice. (Sunt traduse în românește ?) Titlurile, da. Una este tradusă integral, și chiar de către doi poeţi. Traducerile redau conţinutul, dar nu și frumuseţea și puterea estetică. (Despre ce poezii vorbim ?) ?Recviem pe două voci? și ?Ai fost numărat și numerotat?.

(Așadar, am stabilit deja că dvs. vă consideraţi evreu.) Sigur ! Aici nu există îndoială. (N‑aţi fost niciodată pus în situaţia de a vă întoarce la părerea nașului dvs.?) Nu, niciodată ! La asta că eu nu sunt evreu... doar religia mea... niciodată. Mai mult, eu n‑am fost niciodată credincios. Nici tatăl meu n‑a fost. La sărbătorile mari mergeam la biserică, mai mult din datorie comunitară. Știu colegi pentru care asta este o problemă, care ar dori să facă să dispară realitatea că sunt evrei. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, a suferinţelor, ei se consideră unguri, nemţi, români etc. Eu, natural, ca scriitor, servesc și susţin cultura maghiară și tot ce este progresist în ea. Știu o persoană, a murit la Cluj, om politic, gânditor valoros, el se considera ungur... Să se considere. Mie această dublă situaţie nu‑mi convine.

(Când vă întâlneaţi, tinerii scriitori, care erau cele mai importante probleme discutate ? Vă întâlneaţi de regulă cu evrei sau nu neapărat ?)Depinde de perioadă. Prima perioadă a fost din ?37 până în ?40. Apoi a izbucnit războiul mondial. Pe atunci am fost profesor la Liceul Israelit și, în mod normal, anturajul meu era format în special din evrei, profesori și alţi intelectuali. Pot să vă spun că mă învârteam într‑un cerc destul de restrâns, nu prea căutam societatea.