(Dar de ce credeţi că aici evreii au scăpat ?)Au scăpat pentru că, să știţi, aici autorităţile au fost mai blânde cu ei. Și n‑au fost așa ca dincolo. Și foarte mulţi oameni săraci au fost ajutaţi de evrei. La Lugoj a fost un patron care a avut un atelier de croitorie și prăvălie cu stofe. El era și șeful unui? cum să zic, unui cămin de bătrâni al evreilor. A fost un cămin de bătrâni care n‑aveau familie. El era și administratorul acestui cămin. Așa Comunitatea a putut să‑i ajute pe bătrâni. Dar acest... Wilhelm Huszár s‑a numit ; el era și gabe la sinagogă. (Ce era la sinagogă ?) Gabe, un fel de epitrop. El, în fiecare an, la sărbătorile Crăciunului, de Anul Nou, îmbrăca douăzeci de copii neevrei, le dădea câte un costum de haine. Vedeţi ? Și asta a făcut mult, și n‑au fost persecutaţi.

(Și‑n perioada comunistă cum a fost la Lugoj ?) A fost bine la Lugoj. Vedeţi, evreii s‑au împuţinat, au fost în servicii?

(Vă întâlneaţi la sinagogă sau nu aveaţi voie ?)Ba, ne duceam, nu eram persecutaţi, eram liberi să mergem. Și cei mai mulţi care au rămas sunt oameni bătrâni. Am fost ajutaţi de Joint, noi, care am mai avut zile. Iaca, și eu am 80 de ani împliniţi.

(Ce pregătiţi, ce mâncare specială se face de sărbători ?)Păi, de sărbători se mănâncă obișnuit.

(Și de Pesah ?)De Pesah îi altceva. De Pesah nu se mănâncă orișice, nu se mănâncă pâine opt zile, se mănâncă maţa. Cu două‑trei săptă­mâni înainte de Pesah, ne aprovizionăm cu maţa, azime, cu vin coșer, vin Carmel, roșu sau alb, carne de pasăre. (Și ierburi amare ?) Cum să nu ! Se mănâncă maror, ierburi amare, ca să ne aducem aminte de viaţa amară pe care au dus‑o strămoșii noștri în Ereţ Israel, în sclavia egipteană.

(Și de Șabat ce faceţi ?)De Șabat... am vecinii ăștia care‑mi gătesc de mâncare, cumpăr câte‑un pui în fiecare săptămână de la prăvălie. (Și aprindeţi lumânările în menora sau nu mai păstraţi tradiţia ?) Ba, eu mai aprind de Șabat două lumânări.

(Știu că aici, la Comunitate, este și un fel de muzeu?)Da, este, dar e un muzeu mic. Acolo sunt câteva poze, niște tablouri ale unor evrei, pentru că au fost aici evrei care au pictat tablouri. Atunci sunt fotografii ale unor evrei cu paies* , cu barbă, avem pe băieţii ăia trei, la care nu le ţin minte numele și care au murit în Transnistria. Și atât.