Mă numesc Kahan David și m‑am născut în 1913, martie 16. Eu m‑am născut în Prundul Bârgăului, judeţul Bistriţa‑Năsăud, dar când am fost de șase luni ne‑am mutat la Baia Mare. Tata a murit de moarte naturală.

Noi am fost opt fraţi și din Baia Mare i‑a strâns pe ei, familia mea, la o fabrică de cărămidă, și de‑acolo i‑a dus la Auschwitz. Mama a fost arsă în cuptor. Părinţii mei au fost evacuaţi de la Baia Mare. Aicea, la Timișoara, au fost o sută douăzeci de vagoane pregătite ca să‑i ducă, dar n‑au mai avut timp, fiindcă războiul era pe sfârșite.

Asta mi‑a povestit o soră care a rămas în viaţă, care a venit înapoi de‑acolo. Ei au fost deportaţi din Baia Mare, și de la Auschwitz s‑a întors un frate și‑o soră, care sunt încă în viaţă, unul e în America și sora mea este la Cluj, e bolnavă, după atâta timp. Se numește Keller Ileana. Ea s‑a căsătorit și are un băiat în Elveţia și o fată în America.

Acuma trec la povestea mea. Eu sunt de meserie tapiţer. Frumoasă meserie ! Am putut să iscusesc și mobilă, și mașini, și vagoane, peste tot unde am lucrat. N‑am făcut altceva, totdeauna am fost numai tapiţer în viaţa mea. Când s‑a terminat războiul, am fost angajat la calea ferată și de‑acolo m‑am dus în pensie.

Eu am lucrat, înainte de război, la București, tot tapiţer, la o firmă mare ; Lengyel, așa l‑a chemat pe fabricant, care a fost din Arad. Firma Lengyel a fost furnizorul Curţii Regale. A avut însă și o fabrică la București, și de‑acolo am fost trimis la Cernăuţi, și războiul l‑am apucat la Cernăuţi. De‑acolo ne‑au strâns în lagăr, în ghetou, și după două‑trei săptămâni ne‑au dus în Transnistria, ne‑au evacuat în Transnistria și am fost dus până la Copaigorod.

Înaintea noastră, cu puhoiul ăla care ne‑a dus, au fost alţii, care tot așa au fost evacuaţi și trimiși. Au fost bătrâni care au rămas morţi acolo, pe drum, fiindcă atunci când ne‑am dus a fost cald de tot, dar noaptea s‑a lăsat frigul și bătrânii care s‑au așezat jos nu s‑au mai sculat. Noi, cei tineri, i‑am îngropat. Pe acolo era mare noroi.

Acolo, în ghetou, unde am fost, la Copaigorod, asta a fost la 50 de kilometri și era sub stăpânirea românilor, da, mai încolo, la vreo 10‑15 kilometri, au fost nemţi. Neamţu? te‑a pus la treabă și te‑a împușcat apoi... și noi am auzit. Românii sunt mai miloși decât nemţii.