Tatăl meu s‑a ocupat cu vinul. Era specialist în vin, degustător de vinuri foarte cunoscut. Gedeon, fratele mai mare, a fost la un unchi, la un depozit de cherestea, și pe urmă s‑a căsătorit la Cluj și a avut trei copii, da? nici unul nu s‑a mai întors de la Auschwitz... nici soţia, nici el, nici copiii. Eugen, al doilea, a fost tipograf. Nici el, nici soţia nu s‑au mai întors de la Auschwitz. Sora mea, Sara, a fost pictoriţă, foarte talentată, fiindcă la Baia Mare au fost două școli de pictori și... nici ea n‑a mai venit înapoi. Apoi a fost Israel, care a fost voiajor și n‑a fost căsătorit. Apoi sunt eu, care am făcut șapte clase și am făcut școala de ucenici, unde am învăţat meserie, la Baia Mare.

Părinţii mei au fost foarte habotnici religios, fiindcă mama mea a fost fată de rabin. Mama avea o cultură extraordinară. (Cum se numeau părinţii dvs. ?) Iosif a fost tata, iar mama Fani, cu numele de fată Braun. Se născuse într‑un oraș din Ungaria, oraș care acum este în Cehoslovacia.

Tatăl meu a fost din Sighetu Marmaţiei. Între habotnici atunci a fost așa că părinţii i‑au adunat pe ei ca să se căsătorească. Bunicul meu a fost rabin, în Nagyszőlős, în Ungaria, iar acum acest oraș e în Cehoslovacia. Bunicul se numea Braun Iosif. Nu l‑am cunoscut, nici pe el, nici pe bunica. [...]

(Ce religie aveau părinţii dvs. ?)Erau evrei ortodocși. Sunt evrei toţi, dar ortodocșii sunt mai religioși, mai bigoţi, și nimic altceva.

(Cine se ocupa de educaţie în familia dvs. ?)Mama era căpitanul, da? era foarte fină și foarte cultă. Era născută așa. Nu pot să spun că a avut vreun dușman. Mama a vrut ca toţi să fim acolo lângă ea, iar eu am plecat. Eu am vrut însă să știu mai mult și‑am și învăţat. [...]

Eu am avut o mamă foarte credincioasă. Opt copii a avut mama, și eu am fost cel mai rău. De ce am fost cel mai rău ? ! Fiindcă mama a vrut ca toţi să fim lângă fusta ei, dar eu, la 14‑15 ani, când m‑am eliberat de ucenicie, am luat‑o din loc. Și de ce am luat‑o din loc ? Hai să vă spun !...

La noi, la tapiţeri, fiecare bucată e altfel. Fotolii sunt și cu braţe, și fără, scaune sunt și tapiţate până jos, și altfel, deci fiecare bucată s‑a făcut altfel. Eu am putut să învăţ să fac și lucruri din piele, și pentru mașini, și la vagoane, că aici, la Timișoara, am lucrat la vagoane. Și‑atunci, eu de ce‑am plecat de‑acasă ? ! Când am văzut în ilustrate ce tapiţerii sunt, mi‑am dat seama că nu știu cum să fac. Când vezi un schelet, trebuie să‑l vezi gata și atunci abia știi să lucrezi. [...]